Colindăm sau aşteptăm să fim colindaţi?

Îmi aduc aminte cu emoţie de momentele speciale trăite înainte de ’89  când aşteptam cu nerăbdare ziua de colindat. În acea vreme mersul la colindat era o bucurie pentru toată lumea şi pentru colindători şi pentru cei colindaţi. Pentru că la televizor şi radio nu răsunau colinzile ca astăzi, pentru că în magazine nu vuia în difuzoare vestirea naşterii Mântuitorului şi oamenii parcă erau mai flămânzi după acest tip de cântece.

Ce să mai spun că noi pocăiţii eram primiţi cu braţele deschise datorită repertoriului nostru diferit de al majorităţii care ştiau una şi bună : “O ce veste minunată” sau “La o masă rotilată” . Atunci când alegeam să cântăm în faţa blocului pentru că eram prea mulţi pentru casa scărilor, acolo afară, cântând cu aburul ieşind din gurile noastre şi cu omătul sub picioare, aveam acea satisfacţie interioară că suntem ascultaţi şi că cuvântul Evangheliei este propovăduit. Ca dovadă stăteau mulţimea de geamuri deschise atunci când începeam colinda.

Astăzi din păcate interesul pentru colinde este foarte scăzut. În anii trecuţi nu de puţine ori am cântat la geamuri şi uşi închise, nu pentru că cei vizaţi nu erau acasă ci datorită lipsei de interes pentru cele sfinte. Poate că acele vremuri de îngrădire spirituală aveau frumuseţea lor, cel puţin în ajunul sărbătorilor. Cred că această libertate religioasă de care ne bucurăm astăzi ne depărtează de Dumnezeu în loc să ne apropie.

Dacă aş alege să-mi ascult vocea inimii, cred că aş alege să stau acasă lângă familie şi să ne bucurăm de colindătorii care vin… Aleg însă îndemnul duhului care-mi spune că poate cine ştie, un suflet măcar este atins de evanghelie în urma colindelor noastre. Chiar dacă lumea e sătulă de colinzi, chiar dacă nu mai vor colindători care să le murdărescă mocheta din hol proaspăt spălată, chiar dacă frigul este aşa de mare în această noapte, eu aleg totuşi să duc oamenilor vestea naşterii Mântuitorului Isus Hristos. Toate acestea merită pentru cel puţin un rod, sau pentru bucuria de pe chipul fraţilor bătrâni care nu mai pot veni la biserică.

Dar oare mai sunt colindători? Vorbesc de acei colindători care merg prin case cu vestea bună şi nu de acei copii-colindători care ştiu că în această sărbătoare îşi pot rotunjii banii din puşculiţă. NU insinuez că asta ar fi ceva rău, că doar este răsplata lor pentru truda memorării şi frigul îndurat.  Apoi mai este o altă categorie de “colindători” care ştiu că în această noapte este gratis la băut. Şi când spun băut, nu mă refer la ceai şi suc ci la binecunoscutele băuturi alcoolice care produc în mintea consumatorului stări de euforie. Ne-a fost dat să auzim în zori dimineţii de colindat, colinde care semănau mai mult a răgete şi unde textul era foarte greu de înţeles. Nu la acest fel de colindători mă refer, din aceştia sunt destui şi din păcate nu aduc cinste.

CE ALEGI TU ÎN ACEASTĂ NOAPTE? Chiar dacă mergi la o singură familie, colegi de servici, vecini sau bătrâni neputincioşi, cred că alegi să fi un jucător şi nu un spectator.

About these ads

2 Răspunsuri

  1. ce se intampla in spatele acestei taceri prelungite? blogosefra nu este aceeasi fara intereventiile tale.

  2. Eu inca mai merg cu colinda..si este un sentiment superb!

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: