Îmi aduc aminte cu emoţie de momentele speciale trăite înainte de ’89  când aşteptam cu nerăbdare ziua de colindat. În acea vreme mersul la colindat era o bucurie pentru toată lumea şi pentru colindători şi pentru cei colindaţi. Pentru că la televizor şi radio nu răsunau colinzile ca astăzi, pentru că în magazine nu vuia în difuzoare vestirea naşterii Mântuitorului şi oamenii parcă erau mai flămânzi după acest tip de cântece.

Ce să mai spun că noi pocăiţii eram primiţi cu braţele deschise datorită repertoriului nostru diferit de al majorităţii care ştiau una şi bună : “O ce veste minunată” sau “La o masă rotilată” . Atunci când alegeam să cântăm în faţa blocului pentru că eram prea mulţi pentru casa scărilor, acolo afară, cântând cu aburul ieşind din gurile noastre şi cu omătul sub picioare, aveam acea satisfacţie interioară că suntem ascultaţi şi că cuvântul Evangheliei este propovăduit. Ca dovadă stăteau mulţimea de geamuri deschise atunci când începeam colinda.

Astăzi din păcate interesul pentru colinde este foarte scăzut. În anii trecuţi nu de puţine ori am cântat la geamuri şi uşi închise, nu pentru că cei vizaţi nu erau acasă ci datorită lipsei de interes pentru cele sfinte. Poate că acele vremuri de îngrădire spirituală aveau frumuseţea lor, cel puţin în ajunul sărbătorilor. Cred că această libertate religioasă de care ne bucurăm astăzi ne depărtează de Dumnezeu în loc să ne apropie.

Dacă aş alege să-mi ascult vocea inimii, cred că aş alege să stau acasă lângă familie şi să ne bucurăm de colindătorii care vin… Aleg însă îndemnul duhului care-mi spune că poate cine ştie, un suflet măcar este atins de evanghelie în urma colindelor noastre. Chiar dacă lumea e sătulă de colinzi, chiar dacă nu mai vor colindători care să le murdărescă mocheta din hol proaspăt spălată, chiar dacă frigul este aşa de mare în această noapte, eu aleg totuşi să duc oamenilor vestea naşterii Mântuitorului Isus Hristos. Toate acestea merită pentru cel puţin un rod, sau pentru bucuria de pe chipul fraţilor bătrâni care nu mai pot veni la biserică.

Dar oare mai sunt colindători? Vorbesc de acei colindători care merg prin case cu vestea bună şi nu de acei copii-colindători care ştiu că în această sărbătoare îşi pot rotunjii banii din puşculiţă. NU insinuez că asta ar fi ceva rău, că doar este răsplata lor pentru truda memorării şi frigul îndurat.  Apoi mai este o altă categorie de “colindători” care ştiu că în această noapte este gratis la băut. Şi când spun băut, nu mă refer la ceai şi suc ci la binecunoscutele băuturi alcoolice care produc în mintea consumatorului stări de euforie. Ne-a fost dat să auzim în zori dimineţii de colindat, colinde care semănau mai mult a răgete şi unde textul era foarte greu de înţeles. Nu la acest fel de colindători mă refer, din aceştia sunt destui şi din păcate nu aduc cinste.

CE ALEGI TU ÎN ACEASTĂ NOAPTE? Chiar dacă mergi la o singură familie, colegi de servici, vecini sau bătrâni neputincioşi, cred că alegi să fi un jucător şi nu un spectator.

Luca 2:1-7

        Nu cu mult timp în urmă am trecut cu toţii prin experienţa ultimului recensământ, această operaţie administrativă care constă în înregistrarea statistică a populaţiei şi nu numai. Aş vrea ca în cele ce urmează să vorbim despre un recensământ al sufletelor, pe care fiecare dintre noi ar trebui să-l facem la un moment dat. Sufletele noastre pot fi trecute în două liste, ori pe lista lui Dumnezeu ori pe listele Diavolului. Sărbătoarea naşterii Mântuitorului poate fi un moment al deciziei înscrierii sufletului în împărăţia lui Dumnezeu.

        În Biblie sunt relatate trei tablouri care cuprind informaţii despre recensăminte. Se descrie un recensământ poruncit de Dumnezeu care a avut loc atunci când Moise a scos pe evrei din Egipt (Numeri 1:19). Un alt recensământ efectuat mai târziu, organizat de regele David “aţâţat de Satan” se referă la “numărătoarea lui Israel” şi în urma efectuării acestei numărători  împăratul este pus în ipostaza de a-şi alege pedeapsa divină datorită iniţiativei sale. (1Cronici 21). Un recensământ roman este menţionat în Evanghelia lui Luca, text de care ne vom lega în această postare.

        Desigur nu  vom discuta despre aspectele tehnice ale acestei numărători, ci vom extrage învăţăminte duhovniceşti din cele trei etape ale recensământului efectuat de Cezar Augustus în ţara unde urma să se nască Mântuitorul lumii: porunca dată tuturor locuitorilor ţării, procesul de deplasare al fiecărui locuitor în locul unde s-a născut şi înscrierea propiu zisă pe listele autorităţilor din acea vreme.

Porunca Luca 2:1  “În vremea aceea a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea.” Porunca Cezarului nu putea fi ignorată, deoarece ea atrăgea pedeapsa stăpânirii. Dumnezeu este autoritatea supremă în lumea spirituală, aşadar poruncile date de El nu suportă refuz, nepăsare sau ignoranţă. Scriptura ne vorbeşte în Faptele Apostolilor 17:30 că: “Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască;” Aşadar conform acestor cuvinte menţionate în Sfânta Scriptură, pocăinţa nu este o opţiune, ci este o poruncă dată de Creatorul universului întregii omeniri, indiferent de rasă sau orientare religioasă. Nesocotirea acestei porunci, aduce înscrierea automată în lista de recensământ a sufletului nostru scrisă de Lucifer. NU poţi fi absent pe ambele liste, ori eşti scris de Dumnezeu ori aparţii lui Satan.(Matei 6:24  Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celalt; sau va ţine la unul, şi va nesocoti pe celalt: Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.)

        Pe vremea Domnului Isus, poporul evreu avea foarte multe reguli care ţineau de legea mozaică şi oamenii erau foarte încurcaţi de labirintul acestor norme. În această situaţie Isus este rugat să facă un top al acestor percepte. Isus le răspunde în Matei 22:37-40  astfel: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.” „Aceasta este cea dintâi, şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii.”

Drumul – Deplasarea  Luca 2:4-5  “Iosif s-a suit şi el din Galilea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudea, în cetatea lui David, numită Betleem, pentru că era din casa şi din seminţia lui David, să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată.”  În acea vreme fiecare locuitor trebuia să se deplaseze la locul său de naştere, astăzi nu mai este nevoie de această deplasare, recensământul poate fi făcut de oriunde de pe teritoriul ţării.

        Cred că din punct de vedere spiritual, fiecare suflet are de făcut un drum şi este nevoit să se deplaseze din starea lui actuală  pentru a cunoaşte mântuirea oferită de Dumnezeu. Apostolul Pavel a efectuat acest drum de la împotrivire la slujirea lui Hristos în câteva zile, apăsat de ţepuşul lui Dumnezeu fără să vadă nimic timp de trei zile, abia atunci a început procesul de înscriere. Pentru unii acest drum poate dura ani, dar indiferent de lungimea drumului, Dumnezeu ne promite: „Eu voi merge înaintea ta, voi netezi drumurile muntoase, voi sfărîma uşile din aramă, şi voi rupe zăvoarele din fier. Îţi voi da vistierii ascunse, bogăţii îngropate, ca să ştii că Eu Sunt Domnul care te chem pe nume, Dumnezeul lui Israel.” Isaia 45:2-3

        Pe parcursul acestui drum, Dumnezeu alege să ne testeze, aşa  cum a făcut şi cu poporul său Israel pe drumul către Canaan: “Adu-ţi aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit Domnul, Dumnezeul tău, în timpul acestor patruzeci de ani în pustie, ca să te smerească şi să te încerce, ca să-ţi cunoască pornirile inimii şi să vadă dacă ai să păzeşti sau nu poruncile Lui.” Deuteronom 8:2

Înscrierea  “Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.” Luca 2:3.  Dumnezeu are în ceruri o evidenţă foarte strictă a fiecăruia dintre noi, conform  Apocalipsa 20:12  “Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii.”  Înscrierea în această carte a vieţii este în urma deciziei de a-L sluji pe Dumnezeu şi a faptelor care preced această hotărâre. Înscrierea sufletului nostru la recensământul sufletelor pe listele lui Dumnezeu, depinde de răspunsul pe care i-l dăm sfântului Recenzor atunci când El bate la uşa inimii noastre: “Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.” Apocalipsa 3:20

        Iubiţi cititori, sărbătorile sfârşitului de an ne aduc faţă în faţă cu promisiunile începutului de an. Câte dintre ele s-au împlinit? Câte dintre planurile şi visurile avute pentru anul 2011 au văzut lumina realizării? Câte din aceste dorinţe au avut în vedere sufletul nostru? Mai presus de înţelegerea în familie sau de lipsa ei, dincolo de realizarea profesională sau de visurile decapitate, peste tot şi peste toate ar trebui să aibă întâietate obligativitatea participării la recensământul sufletelor şi de abia atunci  vom putea gusta adevărata bucurie: că numele noastre sunt scrise în ceruri. Luca 10:20

Promo-ul emisiunii este fără sunet… Aşteptaţi în tăcere!

 ”Atunci şchiopul va sări ca un cerb, şi limba mutului va cânta de bucurie; căci în pustie vor ţîşni ape, şi în pustietate pîraie…” Isaia 35:6 

Pentru vizionare apasati pe foto

News: Concurenta Lavinia Valcan s-a retras din competiţie. Vezi aici!

                   “A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet şi definitiv de năravurile trecutului.”

Încep această postare despre discursul regelui, cu aceste cuvinte ale majestăţii sale care prezintă o realitate nu doar a ţării în care trăim dar şi a succesului pe plan personal în orice domeniu, dar mai ales cel spiritual. 

Năravurile trecutului încă mai fac victime, scoţând de pe teren jucători activi şi valoroşi, oameni care au înainte un viitor strălucit, dar care sunt înghiţiţi de apucăturile trecutului. Dacă nu reuşeşti să te desprinzi de patimile trecutului, mai devreme sau mai târziu aceste apucături vor fi promotorii prăbuşirii…

Cu o exprimare greoaie, îmbătrânit de ani şi întinerit de aplauzele senatorilor, Majestatea sa regele Mihai I, a ţinut un discurs memorabil în plenul parlamentului, atingând prin frazele sale atât clasa politică dar şi cetăţeanul de rând al României.

În această zi care va face istorie, o parte din clasa politică, în frunte cu preşedintele ei şi primul ministru, au încercat să boicoteze prezenţa suveranului prin absenţa lor şi cu siguranţă acest lucru nu va fi trecut cu vederea de către poporul român. Cred că noi ca şi creştini români, suntem datori să ne amintim că cine uită trecutul  e condamnat să-l repete.

TĂCEREA  EFICIENTĂ

Pentru că am finalizat cele 6 feluri de tăcere ineficientă şi condamnată de Scriptură, vom discuta în cele ce urmează despre un alt fel de tăcere, recomandată şi indicată de Cartea Vieţii. În cadrul acestor postări ne vom limita la următoarele subiecte: Tăcerea femeii în adunare, Tăcerea din timpul predicii, Tăcerea când suntem acuzaţi pe nedrept, Tăcerea vindecătoare, Tăcere în aşteptare, Tăcerea are vremea ei.

Tăcerea femeii în biserică

Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvântul în ele, ci să fie supuse, cum zice şi Legea. Dacă voiesc să capete învăţătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbaţii lor acasă; căci este ruşine pentru o femeie să vorbească în Biserică (1 Cor. 14:34-35).

Femeia să înveţe în tăcere, cu toată supunerea. Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai presus de bărbat, ci să stea în tăcere. Căci întâi a fost întocmit Adam şi apoi Eva. Şi nu Adam a fost amăgit; ci femeia, fiind amăgită, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii (1 Tim. 2:11-14).

Scripturile învaţă că, din cauza rolului ei în căderea bărbatului, femeii i s-a rânduit de Dumnezeu o poziţie de subordonare faţă de soţul ei

Datorită schimbării aduse prin intrarea păcatului în experienţa umană, viaţa armonioasă pe care omul o cunoscuse mai înainte s-a sfârşit. Nu mai era posibil ca soţul şi soţia să aibă autoritatea egală la conducerea căminului, şi Dumnezeu a ales să aşeze asupra bărbatului răspunderea majoră de a lua hotărâri şi de a-şi învăţa familia

Datorită emancipării de astăzi a femeii şi a dorinţei de a  întrece bărbatul, nu doar de a-l egala,  principiile Scripturii au fost aruncate la gunoi considerate a fi desuete. În ciuda acestei evoluţii nefavorabile, Cuvântul divin rămâne actual indiferent de mersul vremurilor. Chiar dacă mulţi dintre credincioşi sunt împotriva acestor postulate divine, acţionând ca atare şi ordinând femei în funcţii de pastor, aceste acţiuni nu anulează scrierile Scripturilor, dimpotrivă confirmă ceea ce ele spun, că în zilele din urmă vor fi vremuri grele şi Scripturile vor fi răstălmăcite pentru a gâdila urechile şi nu pentru a transforma caracterul.

Codul tăcerii – descifrat cu Biblia (1) Tăcerea mistuitoare a păcatului

Codul tăcerii – descifrat cu Biblia (2) Tăcerea în slujire

Codul tăcerii – descifrat cu Biblia (3) Tăcerea dubioasă

Codul tăcerii – descifrat cu Biblia (4) Tăcerea curiozităţii

Codul tăcerii – descifrat cu Biblia (5) Tăcerea neutralităţii

Codul tăcerii – descifrat cu Biblia (6) Tăcerea în timp de criză