DA al vostru să fie…NU?


Mai pe sus de toate, fraţii mei, să nu vă juraţi nici pe cer, nici pe pământ, nici cu vreun altfel de jurământ. Ci „da” al vostru să fie „da” ; şi „nu” să fie „nu” ca să nu cădeţi sub judecată.” Iacov 5:12

Ce uşurinţă, au trecut sărbătorile de iarnă cu toată forfota şi agitaţia lor. În urmă au lăsat oboseală, portofele goale şi amintiri plăcute sau stânjenitoare. Dacă am început un an nou, asta nu înseamnă că anul care a trecut a fost unul “second hand”. Nicidecum! Am avut împliniri, dar am avut şi eşecuri, au fost bucurii, dar parcă a plouat cu greutăţi, de multe lucruri am fost mulţumiţi dar faţă de cele mai multe am fost nemulţumitori şi cârtitori. Cum a fost însă, uite că a trecut. Avem unul nou nouţ înaintea noastră, un an cu multe posibilităţi, cu şi mai multe provocări, un an în care putem alege dacă devenim mai buni sau dacă ne lăsăm hărţuiţi de cel rău. Totul depinde de noi! De obicei la începutul anului ne luăm angajamente, facem promisiuni, trasăm obiectivele noului an. Dar câte din acestea ajung să fie pus în practică? Aş vrea ca din versetul folosit de sfântul apostol Iacov să învăţăm ce înseamnă să ne ţinem promisiunile. Trăim într-o lume unde respectarea promisiunilor nu mai este la loc de cinste. Mai marii noştrii ne promit marea cu sarea înaintea alegerilor, dar după ce au fost aleşi se alege praful de toate promisiunile lor. Avem promisiuni la locul de muncă în ce priveşte mărirea salariilor, dar şi acestea sunt de prea puţine ori respectate. Cele mai multe promisiuni sunt făcute înaintea ofiţerului de stare civilă, promisiuni care sunt călcate după câţiva ani dacă nu şi mai repede. Promisiunile sunt încălcate la orice pas, cuvântul dat nu mai este respectat, angajamentele sunt rupte şi făgăduielile sunt tratate cu uşurătate. În tot acest amalgam de murdărie interioară şi sincretism moral Cuvântul lui Dumnezeu ne spune: “Da al vostru să fie da” ! Diferenţa dintre oameni o face respectarea cuvântului dat. Haideţi ca anul acesta să fim parolişti, atât faţă de oameni cât şi faţă de Dumnezeu. Să ne amintim de promisiunile făcute providenţei!

Am încălcat aceste promisiuni, sau încă ne luptăm pentru a le duce la capăt? Am promis ascultare, iubire necondiţionată, urmare până la capăt, slujire permanentă, iertatare, câte dintre acestea le mai respectăm?

Poate am promis soţului, soţiei, copiilor că anul acesta vom petrece mai mult timp cu ei,Ne păstrăm promisiunea sau o trecem cu vederea considerând-o ceva spus în grabă de dragul momentelor frumoase la sărbători.

Avem pretenţia ca Dumnezeu sa-şi ţină promisiunile referitoare la binecuvânare, propăşire şi biruinţă, dar cu legămintele noastre cum rămâne? Am învăţat să nu mai fac promisiuni pe care nu le pot acoperii. Am învăţat că a-mi încălca promisiunea înseamnă a călca în picioare persoana căreia i-am promis. Am învăţat că a încălca promisiunea este de fapt a minţii. Nu mai vreau să fac parte dintre aceştia, vreau să fiu un sfânt.

Doamne ajută-mă!

Nicu Meister

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s