Restanţele vieţii

Septembrie este pentru studenţi luna restanţelor, luna celei de a doua şanse la examenele care nu au fost trecute. Pentru cei neavizaţi, restanţele de care vorbim, sunt de fapt examene care nu au fost promovate la termen, un fel de corigenţe ale şcolii generale sau liceale. Dacă eşti un elev silitor (tocilar) şi nu ai nici o restanţă, înseamnă că nu ai prestanţă, se vorbeşte prin campusurile studenţeşti. Aşadar este o mândrie să ai cel puţin o “coadă” pe semestru.
Dar nu despre acest aspect al restanţelor aş vrea să vorbesc, ci despre un altul, de care ne ciocnim nu doar o lună pe an, ci o viaţă întreagă. Dacă ar fi să comparăm ciclul nostru efemer, de muritori, cu o instituţie de învăţământ unde ne înscriem la naştere şi graduăm la mormânt, mă întreb, oare nu avem restanţe la materiile vieţii?
Suntem oare studenţi de “nota zece” la toate materiile?
Oare lucrarea la înfrânare nu trebuie refăcută? Dar la colocviul de îngăduinţă, am fost oare destul de clari? Sau poate avem o strângere de inimă la referatul despre purtare cuvincioasă.
În şcoală se poate să existe teama de repetenţă, sau de lipsa unei medii bune care te va ajuta să-ţi găseşti un loc bun la final, dar în viaţă, există în viaţa de zi cu zi teama că vei fi respins la final de Rectorul Universului pe motiv că nu ai promovat toate examenele? Ce răspuns vom da atunci când ni se va spune că locul nostru nu este în cer, alături de ceilalţi licenţiaţi şi doctoranzi în credincioşie şi slujire, ci locul nostru este în iad unde sunt toţi repetenţii spirituali, care au vrut, au avut intenţia, dar nu au mai apucat să-şi finalizeze lucrările, pe motiv că au fost prea ocupaţi cu plăcerile lor, cu ambiţiile şi visurile lor de care s-a ales praful. A, vom cere păsuire veţi spune, vom pleda pentru o sesiune de restanţe şi se va rezolva totul. Este cea mai perfidă minciună a diavolului. Atunci va fi prea târziu. Acum este timpul să ne dăm toate restanţele. În această vreme se organizează sesiunea de restanţe. Să ne verificăm carnetul caracterului nostru să vedem câte restanţe avem, să punem sufletul la lucru şi trupul la post, cerându-i Domnului să facă din noi studenţi eminenţi, ca la sfârşitul vieţii să putem auzi: „Bine, rob bun şi credincios; intră în bucuria stăpânului tău!”
Nicu Meister
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s