Capcana comparaţiei

Originea cuvântului comparaţie este în latinescul comparatio  care se defineşte prin asemănare. Este figura de stil cu ajutorul căreia se exprimă un raport de asemănare între două obiecte, dintre care unul serveşte să evoce pe celălalt. Orice comparaţie are doi termeni: termenul care se compară, numit subiectul comparaţiei şi termenul cu care se compară.
Comparaţia face parte integrantă din fiinţa noastră. Ne naştem cu ea, o dezvoltăm pe parcurs si ce e mai rău o lăsăm ca moştenire urmaşilor noştrii. Ne comparăm hainele, notele (obţinute cu trudă sau nu), ne comparăm copiii, serviciile,  bisericile pe care le frecventăm, predicatorii, cântăreţii e.t.c. Nimic nu scapă comparaţiei noastre atente şi strivitoare.
PERICOLELE COMPARAŢIEI
1.Imaginea falsă a  valorii de sine
În funcţie de persoana cu  care te compari sunt două posibilităţi de imagine eronată de sine. Atunci când comparaţia este făcută cu cineva mai slab, cu un nivel mai jos decât tine imaginea este de superioritate, şi invers când cel cu care te compari este superior imaginea este una de victimă. De fapt valoarea ta este aceiaşi, dar imaginea de sine este deformată deoarece e privită prin prisma incapacităţii personale versus capacităţi deosebite.
2. Tulburare interioară
De obicei scara gradaţiei este foarte înaltă, tinzând să ne comparăm cu cei din vîrf. Şi atunci rezultatul este mereu dezamăgire, frustrare, ciudă şi de ce să nu amintim, seminţele urii încep să încolţească în noi. Începe să ne deranjeze prezenţa celui care este mai superior decât noi şi care este de fapt obiectul comparaţiei. Aşa cum se întâmplă de obicei la o tulburare a unui izvor, toate murdăriile ies la suprafaţă, dispare limpezimea şi gunoaiele se plimbă în voie pângărind izvorul. Sufletul nostru se tulbură, comparaţia scormoneşte toate impurităţile şi greşelile celuilalt înceţoşîndu-ne privirea spirituală şi oferind o imagine eronată despre cealaltă persoană.
3. Apariţia competiţiei
Comparaţia cu alţii nu se limitează doar la constatare. Din nefericire merge mai departe alegând să intre în competiţie cu persoana comparată. Pe stadion competiţia este încurajată, dar între prieteni, în biserică şi în familie ea aduce multă ranchiună şi produce multe daune.Competiţia face din prieteni duşmani, transformă relaţiile de prietenie în relaţii tensionate şi seacă biserica de resurse. A cânta sau a predica sau a scrie un articol doar pentru a demonstra că eşti mai bun ca altul este o otrăvire personală care dacă nu este sesizată la timp duce la moartea conştiinţei…
Viaţa este într-adevăr o competiţie, dar nu cu alţii ci cu noi înşine!
EXEMPLE DE COMPARAŢII BIBLICE
David şi Saul
1Sam 18.7-9  Femeile care cântau îşi răspundeau unele altora şi ziceau: „Saul a bătut miile lui, iar David zecile lui de mii.” Saul s-a mâniat foarte tare şi nu i-a plăcut vorba aceasta. El a zis: „Lui David îi dau zece mii şi mie-mi dau mii! Nu-i mai lipseşte decât împărăţia.” Şi din ziua aceea, Saul a privit cu ochi răi pe David.
Iată momentul care a declanşat conflictul dintre David şi Saul. Pe Saul la deranjat comparaţia făcută de femei în cântarea lor. Cel mai mult la deranjat că în această comparaţie, el, împăratul, era cel slab. Este cel mai elocvent exemplu despre daunele pe care le face comparaţia. Saul însuşi a recunoscut că David este mai bun ca el (1Sam.24.17), dar asta nu l-a putut opri de la cursa către autodistrugere pe care o începuse.
Vameşul şi fariseul
Luca.18.11  Fariseul stătea în picioare şi a început să se roage în sine astfel: „Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta.
Comparaţia cu alţii în sfinţenie şi grad de pocăinţă, este un virus care a pătruns în multe inimi şi a semănat dezordine şi haos. Cât ai dat tu la colectă, cât timp te-ai rugat, cât ai citit, de câte ori pe lună posteşti, sunt întrebări care pot dăuna grav sănătăţii spirituale. A aminti în discuţii, îndemnuri sau chiar rugăciuni despre performanţele tale spirituale nu este un semn de maturitate, dimpotrivă denotă infantilitate morală.
Cain şi Abel
Gen 4.4  Abel a adus şi el o jertfă de mâncare din oile întâi născute ale turmei lui şi din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui; dar spre Cain şi spre jertfa lui n-a privit cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte tare şi i s-a posomorât faţa.
Comparaţia binecuvântărilor tale cu ale altora este sursa unei veşnice nemulţumiri. În loc să lăudăm numele Domnului pentru ceea ce am primit, începem o comparaţie prostească între binecuvântările noastre puţine şi binecuvântările altora, întodeauna mai multe şi mai strălucitoare. Acest soi de comparaţie îl face pe Dumnezeu să nu privească cu plăcere spre jertfele noastre. Competiţia a jucat un rol important în acest episod. Care dintre noi aduce o jertfă mai bună, mai plăcută lui Dumnezeu. Cain a considerat că va putea ieşii învingător din această competiţie eliminându-şi competitorul.
Dar din nefericie, comparaţia noastră cu alţii duce la năruirea propriului imperiu, făurit pe iubire de sine şi egolatrie din abundenţă.
*Cel care iubeşte n-are nevoie de comparaţie : când comparaţia intră pe uşă, dragostea iese pe fereastră. ( Yahya Haqqi )
Nicu Meister
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s