Fascinaţia simplităţii

Este prea copilăresc să crezi numai în Isus şi păcatele vor fi iertate, trebuie adăugat la acest gest simplu şi uşor de făcut, alte zeci de canoane, pelerinaje la mănăstiri cu renume, donaţii, milostenii, discuţii îndelungi cu duhovnici experimentaţi, atingeri ale unor moaşte sfinte, drumeţii la icoane făcătoare de minuni şi poate, poate, atunci, Isus va privi din înaltul cerului şi vei avea o şansă la mântuire.Bisericile sunt prea simple şi banale, aşa că este un lucru de la sine înţeles că trebuie să le configurăm arhitectura în aşa fel încât să arate ca nişte labirinte întortocheate, pentru a uimi ochii şi mintea privitorului uitând că de fapt omul calcă pragul bisericii pentru a se închina în duh şi adevăr Dumnezeului sfânt şi nu pentru a contempla măreţia făurită de mâini omeneşti. Îmbrăcămintea, coafura sau frizura trebuie să fie cât mai complexe pentru a pune pe gânduri trecătorul de rând, nicidecum nu trebuie să  trecem neobservaţi, trebuie să şocăm prin prezenţa noastră…
Cele prezentate mai sus, sunt doar câteva mostre pescuite din gândirea secolului nostru, din generaţia noastră sătulă până peste cap de simplitate, care crede cu tărie, că este mai de folos să o arunce, fără prea multă mustrare de conştiinţă, la coşul de gunoi al umanităţii.
Care este de fapt esenţa simplităţii? „N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă. Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă. Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.”
Simplitatea cucereşte! Isus s-a născut într-un staul, Ioan era îmbrăcat cu o haină din păr de cămilă, Petru era un simplu pescar, Iosif a fost sclav şi puşcăriaş, Elisei era un fermier obişnuit şi totuşi… aceşti oameni strălucesc şi astăzi în constelaţia sfinţilor, datorită credinţei lor simple în Dumnezeu. Simplitatea este o floare rară, cultivată din ce în ce mai puţin, chiar şi în cercurile evanghelice. Dorinţa de a ieşii din anonimat  împinge la gestul necugetat de a  smulge această floare rară, cultivată cu grijă şi de a o călca în picioare desconsiderând-o. Dar de fapt tocmai împodobiţi  cu  modestie strălucim ca nişte giuvaere de preţ. Simplitatea în purtare, vorbire, îmbrăcăminte şi sfinţenie atrage atenţia lui Dumnezeu. O vorbire simplă pe înţelesul tuturor, aduce multă învăţătură, decât prezentări ambilicate, presărate cu cuvinte care trebuiesc notate pentru a le căuta mai apoi sensul în dicţionar. E nevoie de simplitate în planificare, pentru că ne amplificăm planurile şi proiectele, lăsând pe afară ce este cu adevărat important. E nevoie să ne întoarcem la vremurile în care viaţa era trăită în simplitate dar cu sfinţenie şi frică de Dumnezeu. E greu să trăiesc astăzi pur şi simplu, bucurându-mă de bogăţiile nemăsurate oferite de Dumnezeu?
Aştept comentariile voastre despre acest subiect!
Nicu Meister
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s