Muzica creştina – Hip hop

Hip hop-ul este atât un gen de muzică cât şi o mişcare culturală, care a început prin anii ’70. Rapping-ul s-a dezvoltat datorită faptului că prezentatorii vorbeau în timpul muzicii pentru a-şi promova DJ-ul sau alte petreceri. Această tehnică a luat amploare şi s-a dezvoltat în rapp-ul care apare pe primele single-uri hip-hop, unii MC vorbind despre problemele din zona lor sau problemele ce le are întreaga comunitatea. Hip hop-ul timpuriu a fost văzut ca un suplinitor al altercaţiilor dintre bande, battle-urile hip hop înlocuind violenţa fizică.
Unii dintre interpreţii de hip hop au fost atinşi de Dumnezeu şi s-au pocăit. După ce transformarea din ei a avut loc, au făcut ce ştiau ei mai bine, au cântat hip-hop, înlocuind însă versurile vulgare cu versete biblice sau îndemnuri la o viaţă nouă pentru segmentul lor de fani. Aşa a apărut în România anului 2001 „Dreptul la Cuvânt”. A fost prima trupă de acest gen muzical creştin, însă nu s-au bucurat de promovare şi în scurt timp s-au dizolvat. În 2002 însă, pe scena hip hopului creştin românesc apare trupa „Pocăiţii”. Începând cu primul lor album, curentul hip-hop creştin ia amploare în Romania la momentul actual fiind reprezentat de : Trupa Dunamis, Revillo (Dreptul la Cuvânt), Pumn de Tarana, Ilie Prorocu’, No Silence şi bineânţeles veteranii „Pocăiţii”. Deşi au fost blamaţi, că spurcă şi fac de râs numele de creştin, ei au continuă să scoată albume şi să evanghelizeze prin piesele lor tinerii care iubesc această muzică.

Asculta aici piesa Trecutul interpretată de trupa  Pocăiţii

Surse: Wikipedia, Pocăiţii, Contrast Media, Bihoreanul.

Reclame

Ziua internaţională anticorupţie

Astăzi este ziua internaţională anticorupţie. Ştim cu toţii că la baza corupţiei stă maladia şpăgii. Această molimă care refuză cu încăpăţânare să părăsească România, este tratată pe larg în cartea “Manual de Şpagă” editată de cei de la Asociaţia Editorilor de presă On-line, Fundaţia CONCEPT. Cartea poate fi downloadată de pe blog, la sectiunea cărţi. Redau mai jos un scurt fragment din carte: „Cu toţii suntem de acord că, în spitale, nevoia de a scoate plicul sau bancnota la fiecare pas e la fel de necesară ca insulina pentru diabetic. Pe baza observaţiilor fiecăruia, putem ajunge la concluzia că domeniul sănătăţii publice nu este neapărat cel mai corupt mediu cu care interacţionăm în viaţa de zi cu zi: pe holurile spitalelor şi clinicilor, „şpaga” capătă alte valenţe; mai mult decît atît, obiceiul în sine, înveterat de altfel, se „umanizează”. Ştim care sunt veniturile lunare ale unui medic şi, de aceea, de multe ori ne simţim obligaţi să contribuim la rotunjirea lor, pentru „a-l stimula” şi pentru a primi servicii de calitate. E adevărat că există şi idei preconcepute, cum ar fi: medicii (sau asistentele) care nu sînt „unşi” nici nu se uită la tine. Există şi „tarife” fixe: dou`zeci de mii schimbatul cearceafului, cincizeci de mii injecţia etc., dar aici, în acest domeniu mai mult decît oriunde, se creează un cerc vicios, pentru că e în joc sănătatea ta! Te simţi „îndatorat”, obligat să dai, fără să mai analizezi situaţia, iar gestul medicului de „a lua” devine unul reflex. „Umanizarea” ritualului constă în faptul că, de multe ori şi mai ales în situaţii grave, personalul medical se dovedeşte a fi format din oameni care poate că n-ar lua, dacă nu ar găsi plicul pregătit, pe birou. De cîte ori, la un contact cu un medic şi după ce ai dat şpaga, n-ai auzit sintagma: „Nu, nu trebuia!” şi de cîte ori nu te-ai simţit cu sufletul împăcat pentru faptul că „l-ai onorat”…
Patologia şpăgii constă în formarea unui cerc vicios în care aşteptările pacienţilor determină pretenţiile personalului medical şi viceversa.”