Priveşte-ţi urma paşilor în vale…

Era pe vremuri un sat în care nu se celebra Liturghia decât foarte rar. Oamenii trebuiau să meargă în parohie, să străbată pe jos câţiva kilometri. În timpul Adventului erau mulţi care mergeau de la filială la biserica parohială pentru a participa la Liturghiile de dimineaţă. Un tată era foarte bucuros când a văzut că fiul lui cel mic a ţinut să-l însoţească. Într-una dintre nopţi ninsese foarte mult. Zăpada era mare şi era greu de străbătut drumul până la biserică. Tatăl mergea în faţă şi fiul călca pe urmele făcute în zăpadă de tatăl său. „Tată, merg pe urmele tale”, i-a spus copilul. Tatăl era mândru, plin de bucurie. Îi plăcea mult această imagine: fiul călca pe urmele sale în drumul spre biserică. Adventul a trecut şi cu timpul tatăl s-a luat cu prietenii şi a uitat de biserică. Învăţase acum alte drumuri… în special îi plăcea unul care ducea în fiecare dimineaţă la o crâşmă de după colţ. În iarna următoare mare i-a fost mirarea când într-o dimineaţă a auzit în spatele său un glas cunoscut: „Tată, uite vine pe urmele lăsate de tine”. Era fiul lui… Dar drumul nu mai mergea spre biserică. Şi-a amintit cât de mândru era cu un an înainte, dar acum ce învăţa copilul lui…S-a decis să părăsească drumul vechi şi să revină la cel dinainte.(www.ercis.ro)
Un clip care ilustrează foarte bine povestirea de mai sus am găsit pe blogul doamnei Rodica Boţan.


Anunțuri

2 gânduri despre „Priveşte-ţi urma paşilor în vale…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s