Stropi de dragoste (3)

Din seria stropilor de dragoste, am ales astăzi o epistolă mai lungă decât cele prezentate anterior, dar una care, dacă vă faceţi timp să o citiţi, va aduce seninătate inimilor voastre.

Întrebare şi răspuns…

Stau şi privesc la timpul care se scurge precum picăturile de ploaie şi îmi întreb Creatorul, cum ar trebui să fie timpul petrecut cu tine, draga mea?

El, Cel care a fost martorul tuturor întâlnirilor noastre, Cel care a zâmbit la inocenţa privirilor noastre şi a rămas tăcut în momentele de încercare, El care-şi are privirile necurmat spre pământ, mi-a răspuns printre şoapte:

„Priveşte florile şi ia aminte că toate într-o zi se vor vestejii. Timpul în care ele sunt strălucitoare este foarte scurt. Nu lăsa ca dragostea voastră să fie tot aşa! Luptă ca timpul petrecut împreună să nu se vestejească niciodată…” mi-a spus Creatorul cu vocea Sa blândă.

„Priveşte cu luare aminte, a continuat El, la anotimpurile pământului…. Primăvara totul capătă viaţă şi renaşte pentru ca vara să strălucească în toată splendoarea ei. Vine apoi toamna când totul se îmbracă într-o haină stacojie, ruginită, ca iarna totul să se reducă la o tăcere albă, fără viaţă, fără culori, fără căldură. Nu lăsa ca frigul iernii să pătrundă în relaţia voastră şi să îngheţe firava floare a iubirii dintre voi. Nu lăsa nici măcar nostalgia toamnei amintirilor să vă năpădească emoţiile. Trăiţi viaţa ca şi cum totul ar fi o veşnică vară a iubirii şi a seninătăţii, chiar dacă vor mai fi ploi neaşteptate, vara soarele străluceşte din nou şi parcă mereu cu o mai mare intensitate.”

A zâmbit duios şi apoi a continuat… „Uită-te la zi şi la noapte. Se aleargă de mii de ani dar nu se întâlnesc niciodată. Voi să luaţi aminte şi în timpul petrecut împreună să nu alergaţi bezmetici unul după greşelile altuia, încercând cu disperare să vânaţi defectele partenerului, ca apoi să le ridicaţi cu mândrie spre zenit ca un trofeu de mare preţ. NU! Să nu faceţi aşa ceva, pentru că atunci niciodată nu veţi avea harul de a vă bucura într-adevăr unul de celălalt. Opriţi-vă aşa cum s-a oprit soarele în timpul luptei de la Gabaon şi lăsaţi să strălucească ce este bun în voi, acoperind prin aceasta greşelile amândurora.”

A făcut apoi o pauză, m-a privit adânc în ochi şi a spus:” Ascultă cântecul privighetorii şi nu lăsa ca timpul petrecut împreună să fie un uruit de moară în care să nu poţi auzi altceva decât zgomotul asurzitor al nemulţumirilor şi reproşurilor. Transformaţi împreună acest timp într-un tril melodios de ciocârlie, unde vorbele alese şi aprecierile sunt la loc de cinste.”

Şi-a netezit mlădios barba argintie şi apoi a cuvântat din nou: „Priveşte adâncul mărilor şi învaţă ca timpul consumat împreună să fie acoperit cu discuţii profunde, despre caracter, relaţie, deprinderi sfinte şi nicidecum cu glume de prost gust şi vorbe rele care să-l rănească pe celălalt. Ideal ar fi ca în timpul vostru să nu vorbiţi doar amândoi ci să vorbim împreună…”

S-a ridicat apoi şi depărtându-se a zis trist: „În ultimul timp tot mai puţini mă includ şi pe mine în discuţiile lor. Dacă veţi petrece timpul aşa cum v-am sfătuit, viaţa voastră va deveni o simfonie a bucuriei şi împlinirii!”

Apoi s-a depărtat având ca mijloc de transport un nor albicios şi strălucitor, pe mine lăsându-mă într-un noian de gânduri şi întrebări. A fost Isus, care a vrut să ne sfătuiască pe calea pe care am pornit. Nu am apucat să-i spun mulţumesc, dar Îi spun acum: MULŢUMESC Isuse!

Nicu Meister

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s