Recenzie-Arheologie Biblică

Apărută în anul 2009 la Editura Casa Cărţii din Oradea, într-o condiţie grafică excelentă, cartea scrisă de James K. Hoffmeier The Archaeology of the Bible, prezintă în cele aproape 200 de pagini, descoperiri ale arheologiei contemporane, care susţin şi întăresc afirmaţiile Scripturilor.

Scrisă într-un mod alert, bine documentată şi uşor de parcurs datorită explicaţilor grafice şi fotografice, cartea poate fi un manual pentru cei care vorbesc unui auditoriu ateu, care resping pe Dumnezeu ca şi creator sau pun la îndoială istoria Bibliei.

Poate fi însă şi un instrument valoros pentru slujitorii amvoanelor, deoarece, prezintă istoria şi geografia locurilor biblice, funcţionând foarte bine ca o punte de legătură între lumea netangibilă a Cuvântului scris şi lumea de azi tangibilă prin descoperirile arheologice valoroase şi palpabile.

Este de un real folos şi omului de rând, pe care-l ajută să înţeleagă Biblia mai bine şi chiar o face să prindă viaţă, cum se exprimă însuşi autorul în prefaţa cărţii.

Prezent printre siturile arheologice de la frageda vârstă de 10 ani, autorul este foarte familiarizat cu locuri ca Libanul, Iordania, Siria, Qumram, Ierusalim, Ierihon şi alte siteuri la care alţii doar visează sau le cunosc numai din cărţi sau documentare. Hoffmeier, este aşadar un expert în domeniul arheologiei, una din minţile strălucitoare şi experimentate ale arheologiei biblice.

Autorul ne poartă într-o călătorie fascinantă în jurul vestigiile arheologice din Orientul Apropiat Antic, oferindu-ne trei trei popasuri:

-Introducere în arheologie şi aplicarea acesteia la Vechiul Testament,

-Teritoriul şi regii Israelului şi

-Perioada Noului Testament.

Capitolul I al primei părţi, ne face o introducere în lumea arheologiei, defineşte termenii folosiţi, trece în revistă originile arheologiei în lumea biblică în mod special arheologia Egiptului, Mesopotamiei, Palestinei şi în cele din urmă cea contemporană. Tot aici autorul ne aduce la cunoştinţă impasul în care s-a aflat arheologia biblică în ultimii 30 de ani şi controversele dintre minimalismul istoric şi cărţile Bibliei.

Al doilea capitol din prima parte a cărţii, tratează problema interpretării Bibliei cu ajutorul arheologiei. Rolul arheologiei, susţine autorul, este acela de a dovedi că Biblia este adevărată, dar chiar dacă este dovedită veridicitatea locurilor din Scriptură, tot este nevoie de credinţa că evenimentele s-au întâmplat conform scripturilor în locurile descoperite de arheologie. Prin urmare, degeaba este găsită locaţia mormântului lui Lazăr, conform Bibliei, dacă nu credem că Lazăr a fost înviat, lucru care nu poate fi dovedit de arheologia biblică. Autorul continuă să prezinte patru domenii în care datele arheologice vor fi aplicate şi anume: contextul, complementaritatea, confirmarea istorică şi provocarea de a trata cu obiectivitate interpretările eronate ale pasajelor biblice.

Capitolul al treilea din prima parte a cărţii, aduce Geneza în atenţie, deoarece aici este originea lumii şi a naţiunii Israel. Elemente ca: grădina Edenului, potopul, alianţele şi tratatele vremii, numele de persoane, interpretarea viselor sau instituţia căsătoriei, sunt prezentate cu argumente arheologice, reflectând obiceiurile vremii şi naraţiunile prezentate de Biblie prin autorii ei.

Ultimul capitol al primei părţi are în centrul prezentării, poporul Israel în interiorul şi exteriorul graniţelor Egiptului. Sunt aduse în atenţia cititorului naşterile controlate şi oprimarea israeliţilor. Este prezentat Moise cu cele zece urgii şi similarităţile dintre povestea lui şi cea a lui Sargon din Akkad, dar este dizolvat mitul conform căruia pericopa a fost împrumutată de autorul ebraic din legenda mesopotamiană. Sunt aduse ca argumente arheologice inscripţii, locuri şi date care atestă exodul naţiunii Israel, trecerea Mării Roşii, legislaţia dată la Sinai şi existenţa Cortului Întâlnirii.

Partea a II-a a cărţii, prezintă cu ajutorul a cinci capitole distincte, teritoriul cucerit şi locuit mai apoi de Israel, cât şi formele de guvernare pe care aceştia le-au avut, începând cu judecători, profeţi şi regi. Aceste capitole prezintă în amănunt şi cu detalii arheologice: colonizarea ţării, altarele, obiceiul păgân de jertfire a copilaşilor, dinastia lui David, imperiul lui Solomon, primul templu, dezbinarea regatului în Israel şi Iuda, exilul babilonian şi egiptean.

Partea a III-a prezintă în cele 4 capitole, perioada Noului Testament. Templul din Ierusalim, construit de Irod are un loc aparte, deoarece în urma excavaţiilor din jurul muntelui Templului, a vut loc o reconstituire convingătoare, în ciuda faptului că Templul a fost distrus de două ori de Titus şi Adrian şi mai apoi în perioada bizantină, islamică şi cruciată, zona a fost ocupată de diverse alte construcţii. Naşterea lui Isus, primii săi ani de viaţă în micul Nazareth, dar şi Bethleemul, Betsaida sau Capharnaum, îşi dezvăluie secretele în faţa săpăturilor efectuate cu atenţie de arheologi. La mijlocul anilor ’80, o secetă a dus la scăderea cotelor apelor Mării Galileii la niveluri neobişnuite. Cu această ocazie a fost descoperită o barcă de lemn care a plutit pe apele lacului în vremea Lui Isus. Mărimea bărcii şi datele tehnice duc la concluzia că Isus şi cei 12 ucenici ar fi putut fi transportaţi cu uşurinţă într-o ambarcaţiune de felul celei descoperite la Kibbutz Ginnosar.

Ultimele două capitole  vorbesc despre lumea lui Isus, a lui Pavel şi a bisericii primare. Datorită proiectelor de construcţie ale împăraţilor romani şi a numeroaselor inscripţii şi scrieri antice din surse ebraice, romane şi greceşti din secolul I î.H. şi secolul I d.H., există o abundenţă de date directe şi indirecte relevante pentru Noul Testament. Sunt prezentate referiri directe ale personajelor care apar în Scriptură. Au fost descoperite şi dezgropate temple, teatre şi alte edificii care erau prezente în timpul lui Isus la Ierusalim, sau a lui Pavel la Atena. Putem spune că datele arheologice au contribuit într-un mod semnificativ la cunoştinţele noastre despre Noul Testament.

Pot spune în final, că autorul a încercat prin această carte să ne prezinte istoria biblică prin lentilele arheologiei, apropiindu-ne prin elementele prezentate, de acele vremuri de mult apuse. Am fost purtaţi într-o călătorie fascinantă prin siturile arheologice, simţindu-se parcă mirosul proaspăt de pământ excavat şi urma prezenţei personajelor atât de îndrăgite din Scriptură. Această carte a trezit dorinţa cititorului de a fi prezent la acele memorabile săpături, când totul se opreşte în loc şi nu se mai aude nici un clinchet de unelte, pentru că s-a descoperit o nouă galerie, un nou zid, sau o nouă coloană. Respiraţia tuturor este întretăiată pentru că sunt printre primii care au ocazia să vadă, să atingă, să fotografieze obiectul proaspăt decelat.

Această carte, a pus la dispoziţia cititorului, o cantitate enormă de materiale favorabile pentru studiu Biblic. Cei care doresc să adâncească studiul personal, au la dispoziţie o mină de informaţii preţioase. Cu siguranţă excavaţiile care sunt acum în desfăşurare şi cele viitoare, vor face noi şi interesante descoperiri, care vor aduce publicului larg mai multe elemente care vor complecta puzzle-ul istoric, îmbunătăţind bagajul de cunoştinţe al cititorilor.

Nicu Meister

Reclame

Mandolina, prima dragoste

Mandolina a fost primul instrument la care am fost obligat să învăţ. Spun obligat, pentru că nu am avut dragoste pentru acest instrument, l-am învăţat trimis de părinţi forţat la cercul de muzică de la fosta „Casa Pionierilor”. După un timp am început să iubesc instrumentul datorită ieşirilor pe care le făceam cu orchestra. De acolo a venit dragostea pentru sora mai mare a mandolinei, chitara. Nu am mai pus mâna pe o mandolină de vre-o 12 ani…

Ehehe ce vremuri, muzicanţii erau respectaţi pe vremea răposatului Ceauşescu. Erai cineva dacă reuşeai să fi ales printre cei care cântau la festivalul naţional „Cântarea României”. Dar vă las cu amintirile mele şi vă doresc audiţie plăcută.

O interpretare superbă la mandolină a muzicianului Chris Thile.

Registrul plângerilor

Citesc Actele de cult în biserica lui Dumnezeu scrisă de Alecsie Vamvu, unul din pionierii penticostalismului în România. Am găsit acolo o istorioară care poate ajuta mulţi pastori în serviciul pe care-l fac, de călăuzire a enoriaşilor pe calea vieţii. Redau povestioara aşa cum este ea prezentată  la pagina 347 din cartea mai sus menţionată, apărută în Bucureşti la 1981.

Un pastor avea pe biroul său un registru special pe care scria: „Plângerile unor membri împotriva altora”. Când unul din credincioşi îi dădea telefon pentru a reclama greşelile sau defectele altuia, sau îl vizita în acest scop, el avea răspunsul pregătit: „stai puţin să iau registrul de plângeri. Apoi voi scrie în el tot ce ai să-mi spui şi tu vei semna”.

Ideea unui registru deschis gata oricând să primească nu numai „plângerea” dar şi semnătura celui ce o făcea, a avut todeauna un efect invariabil. „O, nu, nu aş putea să semnez aşa ceva”, şi astfel foile au rămas toate albe.

Păstorul a păstrat acest registru timp de patruzeci de ani, l-a deschis probabil de mii de ori, dar n-a scris niciodată nimic în el.

Ei ce părere aveţi, în ziua de astăzi ‘ar avea acelaşi efect?

Perle copii (3)

Pe o banca, in parc, un copil manca intr-o disperare dintr-o cutie de bomboane. O batrana il vede si ii spune:
-Nu trebuie sa mananci atatea bomboane, te poti imblonavi!
-Dar dumneavoastra stiti cat a trait bunicul meu? 105 ani!
-Si manca atat de multe bomboane?
-Nu, DAR ISI VEDEA DE TREABA LUI!!!

***

Parintii aduc la doctor o fetita care de la o vreme avea un permanent ranjet tembel pe figura.
-Domnul doctor, nu stim ce are de rinjeste asa…
Doctorul o consulta, se gandeste cateva momente si apoi zice:
-Dar coditele ati incercat sa i le slabiti?

***

Un copil merge pe strada si vede pe gard mare un afis pe care scrie ATENTIE CAINE RAU! curios se uita in curte, asteptandu-se sa vada un caine mare si rau si nu vede decat un catel mic, alb, pufos. Il intreaba:

– Unde este cainele cel rau?

– Eu sunt cainele rau ca nu mi-am mancat supita!

***

Un copil, la gradinita, incearca sa isi incalte cizmulitele. Pentru ca nu se descurca, a cerut ajutor educatoarei. Cu tot trasul si impinsul, cizmulitele nu voiau nicidecum sa intre. Pana cand a reusit totusi sa il incalte, educatoarei i-au aparut broboane de transpiratie pe frunte. De aceea aproape ca i-au dat lacrimile cand copilul i-a zis: “Doamna, dar sunt puse invers…” Intr-adevar, erau pe picior gresit… Nu a fost cu nimic mai usor sa ii scoata cizmulitele decat sa i le puna, totusi a reusit sa isi pastreze calmul pana cand cizmulitele erau din nou incaltate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta asa cum trebuia. Insa atunci baietelul a zis: “Cizmulitele astea nu sunt ale mele!!” In loc sa strige la el, educatoarea si-a muscat buza si inca o data s-a chinuit sa il descalte. Cand s-a terminat chinul descaltatului, baietelul i-a spus: “Sunt cizmulitele fratelui meu. Mama mi-a zis sa le incalt pe astea azi.” Acum ea nu mai stia ce sa faca…Sa planga sau sa rada? A reusit totusi sa stranga suficienta rabdare pentru a se lupta din nou cu cizmulitele. Cand, in sfarsit, l-a incaltat, inainte de a-l trimite afara la joaca, l-a intrebat: “Si acum, unde iti sunt manusile? Trebuie sa ti le pun in maini ca sa poti pleca afara!” “Le-am bagat in cizmulite ca sa nu le pierd…”



Toflea, trezire sau foc de paie?

Cu siguranţa aţi auzit de evenimentele care se petrec in localitatea Toflea din judeţul Galaţi. Rromii se întorc în masă la Hristos şi sunt botezaţi câte 350-500 de persoane la un singur botez. NU cunosc detalii foarte multe despre această lucrare, dar dacă este reală, ar trebui să vedem în timp roadele ei.

Se ştie despre caracterul rromilor că este unul uşor influenţabil şi că nu tot ceea ce încep duc la bun sfârşit. Dar există şi excepţii! În liceu, am avut un coleg  rrom, Vasile Velţan, care s-a întors la Dumnezeu în urma discuţiilor şi dezbaterilor avute împreună cu alţi colegi. Sincer nu am avut mari speranţe că va rămâne pe cale, poate datorită familiei dezmembrate din care făcea parte şi al sportului pe care-l practica (culturismul)ca un fanatic.

Sunt plăcut surprins să constat la fiecare vizită făcută acasă, că acest bărbat este un slujitor devotat lui Dumnezeu. În ciuda rădăcinilor sale, acest om special, este tată a 5 copii şi-a construit singur o gospodărie cu casă, 2 vaci, porci şi alte acareturi, fiind centrul invidiei celorlalţi membrii ai familiei şi rasei sale care-l acuză că pocăiţii l-au ajutat să prospere aşa. Ei bine, în ciuda tuturor împotrivirilor, ameninţărilor şi necazurilor avute, Vasile se ţine strâns de Dumnezeu şi este un exemplu pentru mulţi credincioşi români.

Acesta este un exemplu că se poate, dar să fie oare sutele de rromi din Toflea convertiţi cu adevărat? Doamne ajută’. Am găsit pe Youtube un reportaj special despre fenomenul Toflea prezentat de Flavius Ilioni, reporter la Alfa & Omega. Vizionare cu folos!



Biserica Emanuel din Sibiu are site


Ieri 18 ianuarie 2010 a fost lansat online site-ul Bisericii Penticostale Emanuel din Sibiu. Site-ul contine predici inregistrate la biserica Emanuel, informatii despre viata bisericii si despre lucratorii implicati, fotografii din diferite activitati ale departamentului de tineret si multe altele.

Informaţia am preluat-o de pe http://privesteinsus.wordpress.com.