Desene animate dublate în română (David si Goliat)

Dacă link-ul merge greu, daţi un refresh. Pentru o bună vizualizare aşteptaţi câteva minute până se încarcă o parte din clip.

Otravă animată sau stimularea imaginaţiei?

Marius Radu in Revista Mami, din ianuarie 2006 publică un articol favorabil desenelor animate urmărite de copii:

Orele petrecute de prichindei privind desenele animate iti par timp pierdut? Nu e chiar asa! Important e sa nu aleaga modele gresite.

Desenele animate reprezinta o lume alternativa, in care prichindeii se transpun atunci cand privesc absorbiti ecranul televizorului. Iar trairile sunt mult diferite de cele provocate de spectacol de teatru de papusi. Le ofera posibilitatea de a trai intr-un univers care respecta numai o parte din legile realitatii.Ramane sa decizi cat sunt de benefic sau nociv este acesta.

Cat trebuie lasat la desene?
• Intre 2 si 4 ani: nu mai mult de 2 episoade la rand dimineata, 1 episoade scurte dupa somnul de dupa-amiaza si un singur episod seara.
• Intre 5 si 7 ani: 50 minute dimineata, maximum o ora in cursul dupa-amiezii si 25-35 de minute seara

Beneficiile desenelor:
• stimuleaza imaginatia
• sporesc viteza de gandire
• dezvolta gandirea intuitiva
• imbogatesc cunostintele si limbajul

Care este părerea voastră despre acest punct de vedere? Eu  personal am sesizat că desenele cu un conţinut bun şi fără violenţă sau personaje ciudate, sunt pe cale de dispariţie. Copii se plictisesc repede de acelaşi desen şi doresc mereu ceva nou. Este ciudat că desenele cu istorisiri biblice nu captează atât de tare ca cele cu Ben 10 sau Dragon American. Poate din cauză că istorisirile îi sunt foarte familiare de acasă şi de la şcoala duminicală. Cât de nocive sunt aceste desene moderne pentru mintea copiilor noştrii. Cum îi influenţează aceşti eroi care au capacitatea de a se transforma şi de a fi cei mai buni?

Vezi şi Nu lăsa televizorul să-ţi educe copilul

Ce fac atunci când sunt nedreptăţit?

Fragment din Hope Again when life hurts and dreams fade’ de Charles R Swinfoll (tradus Rodica Botan). Este cunoscut faptul ca atunci cind ni se face o nedreptate, raspundem in trei feluri foarte obisnuite:

Primul este…AGRESIUNEA : invinuim noi pe ceilalti. Aceasta reactie nu numai ca este indreptata catre persoana sau persoanele care ne-au suparat, dar incepem deja sa tinem o lista de nedreptati care ni s-au facut, si de asemenea imaginam metode prin care sa ne razbunam. Reactia asta parca spune…”nu numai ca am sa ma minii…dar am sa si platesc inapoi ” In procesul asta agresiunea poate creste de la o simpla suparare la o ura inversunata. Incepe cu saminta resentimentului, si germineaza in razbunare si in acest proces hraneste o radacina adinca de amaraciune care ne inconjoara cu tenacitate inima. Cind i se da voie sa creasca in toata puterea sa, ca rezultat ne obliga , ne determina chiar sa raspundem cu aceeasi moneda fiecarei persoane care ne-a agravat vreodata.Este ca si omul acela care a fost muscat de un ciine. Si doctorul i-a zis”Intr-adevar ai fost infectat de virusul turbarii”. Si dupa ce a auzit acest lucru imediat a facut rost de o hirtie si ceva cu care sa scrie. Crezind ca omul vrea sa-si faca testamentul, doctorul i-a spus…”nu te agita ca n-ai sa mori din asta! Este cura pentru turbare!” Omul ii raspunse scurt…”Stiu! Dar imi fac o lista cu oamenii pe care vreau sa-i musc!”
Este posibil ca unii din cei ce citesc aceste cuvinte sint pusi pe facut liste chiar acuma; liste cu oamenii care ar vrea sa-i muste cu prima sansa oferita de viata. Unii poate sinteti deja in procesul asta de ceva vreme. Poate jocul asta de-a blama pe altii satisface intr-o oarecare masura pata aia de agresiune care trebuie scarpinata din cind in cind ca sa se potoleasca macar pentru putin timp…dar nu este o solutie permanenta. Nu degeaba Dumnezeu ne sfatuieste sa nu ne razbunam singuri “Razbunarea este a Mea, zice Domnul”. El o sa plateasca fiecaruia dupa merit. (Romani 12:19)

A doua este PASIVITATEAnu facem nimic decit …ne plingem de mila. Ne plingem la toata lumea care este dispusa sa ne asculte si care vrea sa ne imprumute o ureche simpatetica. “Nu-i drept”…ne plingem. Dar daca o tinem asa cu vaicareala, devenim depresati si imobili, traindu-ne restul vietii intr-o camera cu draperiile trase si usile inchise. Ca si nisipurile miscatoare, starea asta mizerabila de autocompatimire ne va inghite. Si chiar daca te abtii si nu faci nimic persoanei care ti-a gresit, este suficienta ura si in starea asta pasiva; iar daca dai drumul tentatiei…n-o sa mai fii vulnerabil in felul asta niciodata . Imi aminteste de niste tipi din armata care erau stationati in Coreea in timpul razboiului. Au angajat un baiat local ca sa le gateasca si sa le faca curatenie. Fiind insa tineri si placindu-le sa faca tot felul de glume, s-au cam intrecut cu gluma si si-au batut joc mereu de acest tinar naiv. I-au pus vaselina pe minerele tigailor, au pus o galeata cu apa la usa si cind a deschis usa i-a picat apa in cap…odata chiar i-au pironit cu cuie ghetele de podea in timpul noptii. Si zi de zi, baiatul asta indura glumele lor fara sa zica nimic. Fara sa-i acuze, fara sa-si plinga de mila si fara sa arunce un tandrum…
In sfirsit, de la o vreme soldatii s-au saturat de glumele astea asa ca l-au chemat pe baiatul Coreean si i-au spus…”Uite de acum incolo n-o sa ne mai batem joc de tine.” Era aproape de necrezut insa…asa ca baiatul ii intreba:
-Nu mai vaselina?
-Nu…i-au raspuns ei.
-Si nici apa la usa?
-Nici apa…au mai zis ei…
-Si nici cuie in papuci?
-Nici…niciodata, l-au asigurat ei…
-Ok …a zis coreeanul…atunci nici nici eu n-am sa va mai scuip in supa…
Chiar si in starea aia pasiva…poti sa scuipi in supa cuiva.

Al Treilea…este un fel de ASTEPTAREadunam in noi pentru mai tirziu si pe moment nu ne permitem sa reactionam. Am putea sa-l numim, sindromul lui Scarlett O’Hara…”ma voi gindii la asta miine.” Si fiecare problema vizata va fi lasata sa fiarba undeva in spate…nevazuta de nimeni doar stiuta de noi, la o flacara mica. La suprafata totul pare calm…”nu ma deranjeaza”…am spune noi, dar in adinc simtamintele noastre ne maninca sufletul ca un acid. Si daca nu ne ocupam de problema direct, acest fel de a proceda va distruge fibrele vietii noastre si ne va crea multe deziluzii. Din punct de vedere fizic chiar este nesanatos sa avem simtaminte de resentiment …

Motive pentru „Ziua naţională de rugăciune 2010”

Duminica 28 februarie 2010 se celebrează Ziua Naţională de Rugăciune pentru România.

Tema :

”Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul! Ferice de poporul pe care Şi-l alege El de mostenire!” – Psalmul 33.12

Motivele principale de rugăciune sunt:
-Romania sa devina o tara crestina, nu doar sa se declare.
-Romania sa Il recunoasca pe Isus Hristos ca Domn si Mantuitor personal.
-Presedintele tarii – sa fie si un om al lui Dumnezeu.
-Guvernul – sa fie o institutie care sa se bazeze pe Biblie in luare deciziilor.
-In Parlament, Adevarul si Dreptatea sa se distinga zilnic.
-Prefecturile tarii sa oranduiasca lucrurile conform Bibliei.
-Primariile sa fie locuri in care Dumnzeu sa nu fie facut de rusine.
-Pastorii, preotii, prezbiterii si alti slujitori sa fie oameni calauziti de Dumnezeu. Bisericile sa traiasca in Adevarul Bibliei.
-Sa se marturisim pacatele personale.
-Sa marturisim pacatele natiunii si sa cerem Vindecare.
-Romania sa aiba o presa curata.
-Invatamantul sa fie la inaltimea cuvenita.
-Economia tarii sa fie in crestere, bazata si pe morala crestina.
-Copiii Romaniei inseamna natiunea de maine. Si ei au nevoie de Binecuvantarea lui Dumnzeu.


Imaginaţi-vă o Românie aparte în care în cel puţin 1000 de biserici, de dimineaţă şi la lăsarea serii, credincioşii înalţă cu putere rugăciunea : Doamne, binecuvintează România ! Anul acesta ne-am rugat si ne vom mai ruga în mod special pentru situaţia economică şi spirituală a României.

Organizatori si parteneri :
▪ Bisericata.com

▪ Bisericile Evanghelice din Romania
▪ Centrul Artă pentru Viaţă
▪ Farul Creştin
▪ Credo TV
▪ Radio Vocea Evangheliei
▪ Radiofiladelfia.ro
▪ Resursecrestine.ro
▪ Tanarcrestin.ro
▪ Stiricrestine.ro
▪ Alţi parteneri media din străinatate