Impresii de la întâlnirea Cireşarii din Sibiu

Jurnal de călătorie – Turneul Cireşarii 1,

de Florin Ianovici

Pe la 6.30 Vladimir a început să umble prin cameră. Se culcă târziu, se trezeşte devreme. Doarme puţin. Nu e chiar colegul ideal de cameră pentru cei ce vor să aibă tenul întins. Doar că, împreună, nu avem nevoie de somn ca să visăm. O facem cu ochii deschişi…!

Ne-am rugat în sala de mese. Fiecare nume de cireşar a fost adus înaintea lui Dumnezeu. Cu problemele, aşteptările şi credinţa că El va avea grijă de toate. Am înţeles, rugându-ne, că toţi avem dureri, dar că nu trebuie să le purtăm singuri. În timpul rugăciunii am ştiut că Dumnezeu va fi prezent la Sibiu. M-am uitat la fiecare chip în parte. Cu toţii cântau lui Dumnezeu. De dragul Lui. Şi atunci am ştiut că dragostea Lui se va revărsa peste Sibiu.

Pe la 15.00 am plecat spre Sala Sporturilor “Transilvania”. Pe la 16.00 ne-am întâlnit cu Nicu Bijboacă care ne-a condus. Mulţumim pentru dragostea şi ajutorul dat. Am ajuns. O sală frumoasă de 2000 de locuri, dar cu probleme pentru sunet. Câţiva tineri ne-au aşteptat ca să ne ajute. Le mulţumim! Am achitat costul închirierii sălii. Nu a fost mic. Aproximativ 3000 RON. Şi când eşti singur pare şi mai mare. Mulţumim Bisericii Emanuel pentru donaţia de 700 RON.

La ora 18.00 sala a fost plină până la refuz. Pastorul Iosif Tirla a cerut în rugăciune însoţirea lui Dumnezeu. Cu fiecare cântare, cu fiecare minut de rugăciune, dragostea lui Dumnezeu aducea oamenii mai aproape de cer. Mulţi ortodocşi laolaltă cu baptişti, creştini după Evanghelie, penticostali, catolici, reformaţi, adventişti au lăudat numele Lui.

Vladimir a predicat cum devenim creştini. Nu prin naştere, nu prin membralitate la o biserică, nu prin fapte bune, nu prin botez, ci prin credinţa în Hristos Isus. Fiecare cuvânt rostit a fost o judecată, dar şi o speranţă că se mai poate face ceva. Predica s-a isprăvit la 19.10. Am chemat oamenii la Hristos. Zeci de oameni au coborât. Cu inima zdrobită. Nu a fost uşor pentru ei să ajungă în faţă, lângă noi pentru că sala nu permitea coborârea directă. Am amenajat scări speciale pentru coborâre. Numai Duhul lui Dumnezeu i-a purtat până jos. În plâns, suspin şi mărturisire oamenii s-au frânt înaintea lui Dumnezeu.

50 de minute a durat rugăciunea. Pentru că dorim să fim creştini. Toată viaţa. De dragul lui Hristos. Atâţia oameni au predat viaţa, trecutul, poverile Tatălui Ceresc. Acolo, la Sala Sporturilor din Sibiu, Dumnezeu a mântuit vieţi.

După serbare o măicuţă ne-a întrebat dacă avem ce să mâncăm. Se frământase toată ziua pentru noi. Şi a copt o pâine de vreo 5 kg ca să nu ne culcăm flămânzi. Încă nu am avut curajul să rupem din acea pâine. Pare venită din altă lume. O lume în care oamenii iubesc pur şi simplu fără nici un calcul.

Am strâns şi am plecat. Dar o parte din noi a rămas acolo. Cu oamenii aceia care pentru două ore au fost… doar creştini! Pe drumul de întoarcere m-a sunat Nelu Brie. Venea de la Timişoara. S-a bucurat împreună cu noi de biruinţa lui Dumnezeu. Doamne ajută!

E ora 6 dimineaţa când scriu aceste rânduri. E atâta linişte că aproape pot să aud îndemnul Duhului: “Mergeţi mai departe!”.

Ne aşteaptă Braşovul!

Un ultim cuvânt: rugaţi-vă pentru noi!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s