Esenţă de rrom

Vineri  12 noiembrie a.c. am petrecut o seară de rugăciune prelungită în Slobozia Bradului, o comună din judeţul Vrancea situată la 10 km. de Râmnicu Sărat şi la 30 km. de Focşani.

Am aflat de pe Wikipedia că  aici au avut domenii întinse fanarioți precum Soutzo, Bogdan, Goleanu etc. Și cum pământurile trebuiau trudite, iar forța de muncă era restrânsă, au ajuns să se stabilească aici în primul rând locuitorii de etnie rromă. Soarta acestora s-a schimbat în bine în urma hotărârii luate de de către Constantin Mavrocordat care, la 5 august 1746, a abolit robia, făcându-se apel la principiile moralei creștine care erau incompatibile cu instituția șerbiei.

Toponimia locului este astfel strâns legată de acest moment istoric: robii țigani, adunați sub un brad înalt din prejma bisericii au primit vestea dezrobirii lor și de aici, numele localității de Slobozia Bradului (slobozire = eliberare).

Ei bine am rămas impresionat de istoria acestui loc şi ardeam de nerăbdare să ajung acolo. Nu mică mi-a fost mirarea când la sosirea noastră acolo, biserica era arhiplină şi multă lume era nevoită să stea afară, pentru că cele 400 de locuri din interior erau ocupate.

Intrarea noastră s-a făcut pe muzica mult apreciată a fratelui Vervelas. Trebuie să recunosc, entuziasmul lor este molipsitor. Este ciudat cum starea bisericii te influenţează în timpul predicii. Într-un fel curge predica atunci când ai înainte un auditoriu fervent şi înfocat care-ţi susţine mesajul cu Aleluia şi Slavă Domnului şi altfel vorbeşti înaintea unei mulţimi cu ochii pe ceas şi cu faţa plictisită. Am ştiut aceste lucruri teoretic, acum am avut ocazia să le experimentez personal.

Probabil mulţi care vor citi această postare au deja o imagine formată şi deformată despre comunitatea fraţilor rromi. Ei bine, în ciuda celor trâmbiţate prin masmedia despre imaginea României murdărite de ţigani, trebuie să ştim cu toţii că şi fraţii noştrii rromi îl slujesc cu ardoare pe Dumnezeu şi au parte de convertiri autentice. Experienţele povestite de ei şi de alţii, dovedesc virtuţile dobândite în urma naşterii din nou şi provocările care le-au fost făcute şi care, din păcate, ar face de ruşine mulţi aşa zişi creştini români.

Vă propun să aruncăm mentalitatea formată din poveşti orale despre fraţii rromi şi să ne construim una nou nouţă pe baza unei experienţe personale, dobândită în urma vizitelor în comunităţile lor şi a discuţiilor sincere cu ei.

Primul meu rod este un frate ţigan care s-a convertit în timpul liceului în urma întâlnirilor de rugăciune pe care le iniţiam în pauze. Este un bărbat de care nu-mi este ruşine şi pe care fraţii români din biserica unde este membru îl apreciază şi îl oferă ca exemplu pozitiv în toate circumstanţele.

Un rrom convertit ştie să suporte paguba, îşi ştie controla nervii şi impulsurile fireşti, ştie că răzbunarea este a Domnului, (chiar dacă cei din neamul lui socotesc altfel), este ospitalier şi dotat cu mult bun simţ şi în ciuda talentelor native de cântăreţ iscusit, recunoaşte în smerenie că toată slava este a Domnului…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s