Neglijata odăiţă…

Undeva-ntr-o odăiță lacrimile nu mai curg,

Undeva-ntr-o odăiță cineva nu se mai roagă ,

Nu mai stă-n genunchi și-n taină, nu mai cântă în amurg

Dragostea cândva fierbinte, /: nu-i curată, nici întreagă.:/


Undeva nu se mai cântă astăzi psalmii minunați,

Undeva sub praf uitată zace Biblia iubită,

Împrejurul unei mese nu se mai adună frați,

La o ușă încuiată /: stă Iubirea neprimită.:/


Nicicând nu credeam c-această ușă va avea zăvor,

Nicicând nu credeam c-această casă va ajunge mută,

C-o să ajungă sec de lacrimi al iubirii cald izvor,

Focul stins, calea pustie, /: vatra rece și tăcută.:/


Acel “undeva”, Isuse, este chiar în viața mea,

Dar mă-ntorc în odăiță, Ție Îți dau inima

Să mă bucur, să fiu liber, laudă să-Ți înalț mereu

Și, în duh, cu trup și suflet /: pe deplin să fiu al Tău.:/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s