Zvonul învierii şi învierea zvonurilor

Ostaşii au luat banii, şi au făcut cum i-au învăţat. Şi s-a răspândit zvonul acesta printre Iudei până în ziua de astăzi. Matei 28:15  

De-a lungul vremurilor, grandioasa Înviere a Mântuitorului Iisus, a fost respinsă, negată, pusă la îndoială, repudiată în unele cercuri şi chiar declarată ca o minciună a ucenicilor, dar ADEVĂRUL biruinţei triumfătoare a lui Hristos asupra morţii, nicidecum nu a putut fi îngenuncheat.

Da, au fost inventate zvonuri în acea vreme, imediat după măreţul eveniment, cu scopul de a discredita lucrarea divinităţii, dar Biblia ne aduce lumină şi în această privinţă, lăsându-ne să aruncăm o privire în spatele cortinei, pentru a descoperii deciziile păpuşarilor religioşi, nelipsiţi de altfel de pe scena istoriei tuturor timpurilor.

Banii au jucat un rol important şi atunci, dovedindu-se adevărată vorba care circulă şi pe plaiurile vechii Dacii că “ banul e şi ochiul… dacului”. În legislaţia romană dormitul în post era o încălcare gravă a îndatoririlor unui soldat şi se pedepsea cu cea mai aspră sancţiune: moartea. Deşi cunoşteau foarte bine aceste măsuri, au preferat să-şi pună viaţa în joc pentru suma de bani promisă de liderii religioşi şi politici ai acelor vremuri.

Acest episod  petrecut imediat după învierea Răscumpărătorului nostru, ne oferă lecţii de neuitat peste veacuri. Prima lecţie este că zvonul, deşi neadevărat, are puterea de a murdări o lucrare, o instituţie sau un caracter. Apoi, zvonul poate traversa zone geografice întinse şi generaţii întregi de oameni care vor crede fără a încerca să cerceteze  rădăcina evenimentelor.

Este trist dar adevărat că mai sunt unii care şi astăzi cred că cei care mor în Săptămâna Luminată (prima săptămână de după Paşti) vor merge direct în rai indiferent de păcatele care le-au facut, căci toate li se iartă. Scriptura nu aminteşte nici măcar în treacăt despre acest obicei, care se pare a fost la început un zvon, devenit acum certitudine pentru unii. Mă întreb, oare Iuda Iscarioteanul nu s-a spânzurat în acea săptămână imediat următoare învierii Mântuitorului? Asta să-i fi dus sufletul vânzătorului direct în rai?

În altă ordine de idei, se pare că mita funcţiona atunci ca şi acum. Soldaţii au fost mituiţi pentru ca liderii acelor vremuri să aibă avantajul credibilităţii. Mita aşadar, are neamuri îndepărtate, dar din fericire viaţă scurtă. Dacă aici putem mitui pentru a obţine permisul, diploma, locul de muncă dorit, să nu ne înşelăm crezând că-L vom putea mitui şi pe Dumnezeu pentru accesul în cer cu acatistele, milosteniile sau frecvenţa noastră la biserică, pentru că mirarea ne va cuprinde atunci când vocea va tuna: “Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.”

Sper din toată inima ca după prăznuirea acestor  sărbători, am priceput, că este imperios necesar, ca noi creştinii să stăm departe de coşul de gunoi al informaţiilor tedenţioase, punând pe locul întâi valorile eterne ale sufletului şi ignorând obţinerea de bunuri vremelnice pe căi ilicite, pentru ca lumina învierii să poată pătrunde şi în suflet nu doar pe zidurile bisericii din noaptea praznicului.

Nicu Meister

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s