Fețele nedreptății (5)

tradareUltima față a nedreptății ilustrează un adevăr crunt, un adevăr trăit de Isus Hristos în această zi de joi: 

Așteaptă-te să fi trădat/nedreptățit

Dacă pleci cu această perspectivă nu te poate surprinde nimic. Isus știa acest lucru atunci când a spălat picioarele trădătorului și atunci când a mâncat cu el la masă. Știa acest lucru încă de când l-a ales ca și ucenic. Când trădătorul te surprinde e o stare și o trăire, dar atunci când îl cunoști cu 3 ani și 6 luni înainte, e unic… Pentru că personajul acestei serii este David, să privim la el și la trădările de care a avut parte. Locuitorii din Cheila, cetate pe care David o scăpase din mâna filistenilor erau gata să-l trădeze, deși acesta împreună cu cei 600 de oameni au apărat cetatea. 

1Sam. 23:11-12 Mă vor da în mâinile lui locuitorii din Cheila? Se va coborî Saul aici, cum a aflat robul Tău? Doamne, Dumnezeul lui Israel, binevoieşte şi descoperă lucrul acesta robului Tău!” Şi Domnul a răspuns: „Se va coborî. David a mai zis: Mă vor da locuitorii din Cheila pe mine şi pe oamenii mei în mâinile lui Saul?” Şi Domnul a răspuns: „Te vor da.”

David știa că trăiește într-o lume nedreaptă care răsplătește binele cu rău și totuși parcă nu-i venea să creadă că cei pe care i-a salvat îl vor trăda. De acea îl întreabă de 2 ori pe Dumnezeu, acest amănunt scoțând în evidență stupoarea lui David. Este de înțeles ca așteptările față de oamenii cărora le-ai făcut bine să fie la un alt nivel față de așteptările dușmanilor tăi. Și totuși surprize apar chiar și din această direcție, așadar este mult mai eficient să ne înarmăm cu această așteptare ca binele nostru să  fie răsplătit cu nedreptate și surprizele neplăcute nu vor lua proporții catastrofice.

Dacă trăiești cu impresia că toți te înțeleg și empatizează cu tine greșești și vei suferi. Se poate ca în urma unei nedreptăți de care ai parte la serviciu să te destăinui unui coleg pe care-l crezi de partea ta și apoi să ai surpriza ca acel amic să ducă vorbele tale mai departe la șeful tău pentru că imaginea lui în ochii șefului este mai importantă decât traumele tale sufletești. În acest fel rana care se voia pansată de coleg se face și mai mare.

Deși Solomon ne avertizează asupra acestui aspect în Proverbele 17:13 Celui ce întoarce rău pentru bine nu-i va părăsi răul casa, ne vom întâlni cu astfel de situații și trebuie să fim pregătiți. Dar nu trebuie să cădem în cealaltă extremă îmbrăcând haina suspiciunii văzând în fiecare om un posibil trădător. Dar chiar și în aceste cazuri când suntem trădați de la cineva la care nu ne așteptăm Isus ne învață în Luca 6:28 binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi. Este un stadiu pe care mulți îl văd ca imposibil, dar cu pași mărunți Dumnezeu ne poate ajuta să atingem și acele culmi spirituale. „Nu te lasa biruit de rau, ci biruieste raul prin bine.” Romani 12:21

paganiniNiccolo Paganini (1782-1840) a fost un cunoscut compozitor și violonist italian. El a fost dintre cei mai de seamă inovatori ai tehnicii violonistice. Se spune că în una din seri, asistența aștepta cu nerăbdare începerea unei reprezentații a lui Paganini. Sunetele viorii lui Paganini parcă zburau. Deodată se auzi ceva straniu: una din corzile viorii maestrului se rupse. Dirijorul, orchestra și publicul înlemniră, dar nu și Paganini. Uitându-se la partitură, continuă să scoată sunete frumoase dintr-o vioară cu o coardă ruptă. Dirijorul și orchestra reluară partitura muzicală. Înainte ca publicul să se însenineze, un alt sunet atrase atenția spectatorilor. Se rupse o altă coardă a viorii. Dirijorul se opri din nou. Orchestra la fel, dar nu și Paganini. Ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, el continuă concertul. Dirijorul și orchestra impresionați începură să cânte. Dar nefericirea se repetă din nou. Dirijorul se opri, la fel și orchestra, iar spectatorii înmărmuriră. Însă Paganini continuă. Scoase toate sunetele cu o singură coardă. Dirijorul se încurajă, și tot așa și orchestra, iar publicul trecu de la liniște la aplauze. Paganini a atins gloria! El este simbolul profesionistului, care continuă să meargă înainte prin greutăți.

Viața este un mozaic de experiențe și transformări. Viața noastră se aseamănă adeseori cu vioara lui Paganini căreia i s-au rupt corzile. Prietenii ne părăsesc; câteodată dușmani ne sunt cei din casă, avem parte de nedreptăți și peste tot sunt „corzi rupte“. Ce facem? Să cădem descurajați la pământ? Nu, niciodată! Să mergem la Mântuitorul așa cum suntem și El poate creea din coarda vieții noastre o simfonie a împlinirii noastre, demonstrând  puterea lui Dumnezeu de a transforma eșecul și nedreptatea în caractere nobile de fii de Dumnezeu. Încheiem aici seria de meditații fețele nedreptății sau ce trebuie să știu când sunt nedreptățit cu speranța că exemplele Scripturii ne-au ajutat să înțelegem că această stare prin care trecem poate fi una folosită de Dumnezeu pentru a ne modela. Rămâneți sub binecuvântarea Lui Dumnezeu!

[Aceste meditații au fost rostite la Radio Vocea Evangheliei Sibiu în cadrul rubricii „Popas de suflet”.]

Fețele nedreptății (1)

Fețele nedreptății (2)

Fețele nedreptății (3)

Fețele nedreptății (4)

Reclame

Fețele nedreptății (4)

descărcareAstăzi vom deschide din nou Scripturile continuând seria de meditații, fețele nedreptății sau ce trebuie să știu când sunt nedreptățit. Dacă până în acest moment am văzut că Dumnezeu este în controlul lucrurilor atunci când suntem nedreptățiți și că Dumnezeu folosește nedreptatea ca unealtă pentru a ne modela, apoi am fost avertizați de impulsul răzbunării care ne poate ruina viața descoperind apoi importanța menținerii comunicării deschise cu cerul și perceperea realității că nu ești singurul nedreptățit astăzi ne vom apropia de o altă fațetă a nedreptății: Nu lăsa simțurile să te conducă în valea nedreptății. Ca de obicei ne vom folosi de David, personajul principal al acestei serii de la care am învățat cum să facem față nedreptății. Vom citi din: 1Sam. 30: 4-6 Atunci, David şi poporul care era cu el au ridicat glasul şi au plâns până n-au mai putut plânge. Cele două  neveste ale lui David: Ahinoam din Izreel şi Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal, fuseseră luate şi ele. David a fost în mare strâmtorare, căci poporul vorbea să-l ucidă cu pietre, pentru că toţi erau amărâţi în suflet, fiecare din pricina fiilor şi fetelor lui. Dar David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul, Dumnezeul lui.

Nu lăsa simțurile să te conducă atunci când străbați valea nedreptății. David este față în față cu o situație extremă. Fugar, urmărit de regele timpului, rămas fără familie și acuzat de cei din jur de situația dezastruoasă în care se aflau, ba chiar risca să fie ucis cu pietre de popor pentru a-și liniștii disperarea în care se aflau ca urmare a pierderii copiilor și nevestelor.

În astfel de situații nu mai poți gândii limpede și de multe ori diavolul aduce în mintea ta gânduri negre, ireale, profitând de starea de spirit poate inocula chiar gândul sinuciderii. Când totul se năruie în jurul tău și simți că nu mai ai controlul lucrurilor se poate, dacă nu ai rădăcinile bine înfipte în solul Scripturilor și pe Dumnezeu ca fundație, se poate ca simțurile să te conducă la decizii greșite cum am spus implicând chiar suicidul, convingându-te că în acest fel se rezolvă toate lucrurile.

Asta înseamnă a permite simțurilor să te conducă. David a fost foarte afectat de situația în care era, Scriptura spune că: au plâns până n-au mai putut plânge. Să plângi până nu mai ai lacrimi înseamnă o durere profundă, adâncă, fără termeni de comparație. David în disperarea lui a făcut singurul lucru pe care-l poate face cineva pentru a ieși dintr-o astfel de criză: David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul, Dumnezeul lui. A adunat oamenii ia motivat dându-le un scop și o țintă în același timp și o speranță.

Speranța că simțurile lor pot să-i inducă în eroare și nevestele și copii lor, pot fi în viață. În cele din urmă recuperează de la amaleciți totul dovedindu-se încă odată măreția unui lider condus de duhul Lui Dumnezeu. Dar toate acestea au avut loc pentru că David nu a permis simțurilor să-l conducă.

Ceea ce faci este mai important decât ceea ce simți. Dacă ești chemat într-o lucrare subordonează-ți simțurile Duhului. Chiar dacă-ți vine să pleci, să renunți, să nu mai lupți și să abandonezi, continuă să mergi înainte și nu permite simțurilor să-ți știrbească lucrarea în care ești implicat.

Da, avem cu toții momente când suntem dezamăgiți, așteptările ne sunt înșelate și datorită simțămintelor de lehamite suntem tentați să luăm decizii pe care mai apoi le regretăm. Nu lăsa ca aceste emoții să te călăuzească ci fă ceea ce trebuie să faci în lucrarea respectivă, fă ce vrea Dumnezeu și rămâi pe baricade. Simțurile, emoțiile, percepțiile, ne pot conduce în locuri bântuite care accentuează starea de agonie a sufletului, ele nu sunt o bună călăuză. Să permitem ca principiile formate de-a lungul anilor în prezența Lui Dumnezeu din Scriptură, să ne fie limitele în astfel de momente, având convingerea că dacă nu le vom depășii vom fi în siguranță.

[Aceste meditații au fost rostite la Radio Vocea Evangheliei Sibiu în cadrul rubricii „Popas de suflet”.]

Fețele nedreptății (1)

Fețele nedreptății (2)

Fețele nedreptății (3)

Ghetsimani – “măsline zdrobite”

maslinii-din-gradina-ghetsimani---cei-mai-batrani-copaci-din-lume-1350826768Cuvântul Ghetsimani înseamnă “măsline zdrobite”. Şi din măsline zdrobite iese uleiul care vindecă, iluminează şi hrăneşte. Cu toţii avem Ghetsimani-ul nostru. Pentru a-l înţelege şi a-l accepta pe al tău, priveşte la noaptea pe care a petrecut-o Hristos înainte de a merge la cruce: “Isus a venit cu ei într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani şi a zis ucenicilor: … “Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneţi aici, şi vegheaţi împreună cu Mine” Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ, şi S-a rugat, zicând: “Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de ia Mine paharul acesta! Totuşi nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu”

Fețele nedreptății (3)

 

fetele neContinuăm cu o nouă filă din seria de meditații fețele nedreptății sau ce trebuie să știu când sunt nedreptățit, amintindu-vă că dățile trecute am scos în evidență acea față a nedreptății pe care trebuie să o avem mereu în inimile noastre și anume că Dumnezeu are toate lucrurile sub control, el guvernează, este pe tron și nu este străin de nedreptățile care ni se fac. Am descoperit apoi alte 2 fețe ale nedreptății: Impulsul răzbunării și nedreptatea ca unealtă lui Dumnezeu de a ne modela. Astăzi deschidem Biblia pentru a vedea alte 2 fețe ale nedreptății: Perceperea realității că nu ești singurul nedreptățit și importanța menținerii comunicării deschise cu cerul.

Nu ești singur

-Probabil în momentele de tensiune și mâhnire interioară din timpul nedreptății credem că am rămas singuri. Odată ajunși în acest punct trebuie să înțelegem clar 2 lucruri: Nu suntem singurii nedreptățiți din lumea asta și Dumnezeu trimite oameni care să ne întărească și să ne încurajeze. În Romani 11:2 citim Nu ştiţi ce zice Scriptura, în locul unde vorbeşte despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când zice: „Doamne, pe prorocii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur, şi caută să-mi ia viaţa”? Dar ce-i răspunde Dumnezeu? „Mi-am păstrat şapte mii de bărbaţi care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.”

Așa cum pe vremea lui Ilie au existat 7 mii de bărbați care nu au renunțat la principiile sfinte ale Scripturilor, tot așa și astăzi există mi de oameni care sunt nedreptățiți din diferite motive în special din cauza credinței lor. Această imagine de ansamblu ne dă putere să trecem altfel prin această vale a nedreptății. Când știi că sunt alții care rămân sub povara nedreptății conștienți fiind că Dumnezeu îi modelează și El cunoaște natura și măsura fiecărei nedreptăți îți schimbă optica spirituală și te face să nu mai suspini și să nu mai cârtești când ești nedreptățit.

Pe de altă parte Dumnezeu are întotdeauna mesagerii săi cu limbă iscusită care știu să consoleze și să mai ia parcă din durerea nedreptății prin încurajările lor.

1Sam. 23:15-17  David, văzând că Saul a pornit să-i ia viaţa, a stat în pustia Zif, în pădure. Atunci, Ionatan, fiul lui Saul, s-a sculat şi s-a dus la David în pădure. El i-a întărit încrederea în Dumnezeu şi i-a zis: „Nu te teme de nimic, căci mâna tatălui meu Saul nu te va atinge. Tu vei domni peste Israel şi eu voi fi al doilea după tine; tatăl meu Saul ştie şi el bine lucrul acesta.

Dragul meu cititor dacă în aceste momente nu apasă pe umerii tăi povara unei nedreptăți, nu ai vrea să fi tu o unealtă în mâna lui Dumnezeu pentru sprijinirea altora? Isaia recunoaște acest dar primit în 50:4 „Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborât de întristare. Alege să fi antidot nu otravă pentru cei din jur!

Menținerea comunicării deschise cu cerul este o altă față a nedreptății.

-Tentația celor nedreptățiți este de a se mânia pe Dumnezeu și de a nu se mai ruga, a întrerupe părtășia cu Dumnezeu și de a-l face pe el responsabil de ceea ce se întâmplă. În cele ce urmează voi prezenta câteva situații din viața lui David care nu întrerupe comunicarea cu cerul în ciuda înverșunării cu care este urmărit pe nedrept. 1 Sam. 30:8 „Şi David a întrebat pe Domnul: „Să urmăresc oastea aceasta? O voi ajunge?” Domnul i-a răspuns: „Urmăreşte-o, căci o vei ajunge şi vei izbăvi totul.” 1 Samuel 23:2 „David a întrebat pe Domnul şi a zis: „Să mă duc şi să bat pe filistenii aceştia?” Şi Domnul i-a răspuns: „Du-te, bate pe filisteni şi izbăveşte Cheila.” 1 Samuel 23:4  David a întrebat iarăşi pe Domnul. Şi Domnul i-a răspuns: „Scoală-te şi coboară-te la Cheila, căci dau pe filisteni în mâinile tale.”

A menține canalul de comunicare deschis cu Dumnezeu înseamnă a-i permite Lui să te vindece în nedreptatea ta. Înseamnă a-i da voia lui Dumnezeu să te atenționeze de atacurile celui rău care în această perioadă de slăbiciune duhovnicească se vor intensifica. A decide să-i întorci spatele lui Dumnezeu și de a-l face pe El responsabil de traumele prin care treci înseamnă infantilitate spirituală. Acest tip de reacție nu este prezent doar la credincioșii proaspăt întorși la Dumnezeu ci li se întâmplă și celor cu experiență sau cu daruri în biserică. Exemplul profetului Iona ne este cel mai grăitor: Iona 4:8 Când a răsărit soarele, Dumnezeu a făcut să sufle un vânt uscat de la răsărit şi soarele a bătut peste capul lui Iona, şi Iona a leşinat. Atunci a dorit să moară şi a zis: „Mai bine să mor decât să trăiesc!” Dar Dumnezeu a zis lui Iona: „Bine faci tu de te mânii din pricina curcubetelui?” El a răspuns: „Da, bine fac că mă mânii până la moarte!” El consideră că nedreptatea care i s-a făcut prin uscarea curcubetelui merită o reacție dură la adresa lui Dumnezeu, acompaniată de mânie și dorință de moarte. Acest tip de reacție ne înstrăinează de Dumnezeu aducând în inima noastră mai multă amărăciune și căderea epuizantă sub propriile poveri. În aceste momente când gânduri de răzbunare ne dau târcoale și ne vedem fără ieșire, izolarea în singurătate departe de vocea lui Dumnezeu, nu ne face bine, ne usucă pe dinăuntru.

Cutremurul din 1988 din Armenia a ucis mai mult de 30.000 de oameni în mai puţin de 4 minute. În panica ce cuprinsese pe toată lumea, un tată s-a repezit spre şcoala fiului său. Ajuns acolo, a găsit clădirea complet năruită. Şi cum stătea şi se uita la grămada de moloz ce fusese şcoala, şi-a adus aminte de promisiunea pe care i-o făcuse fiului său. „Indiferent de ce s-ar întâmpla, voi fi mereu lângă tine.” Ochii i s-au umplut de lacrimi şi deşi nu mai avea ce face, pur şi simplu nu-şi putea lua gândul de la promisiunea făcută. Şi-a adus aminte că sala în care învăţa fiul său era în colţul din spate, dreapta, al clădirii. A mers acolo şi a început să dea molozul la o parte. Oamenii prezenți, au încercat să îl smulgă de pe grămada de moloz spunându-i că era prea târziu, copiii muriseră, nu mai putea face nimic. „Du-te acasă!” Chiar şi un poliţist şi un pompier au încercat să îl facă să plece acasă. Dar la toţi el le spune: „Aveţi de gând sau nu să mă ajutaţi?” Nu i-au dat nici un răspuns, iar el a continuat să sape după fiul său. Trebuia să se convingă că fiul lui chiar murise. Au trecut 8 ore, 12 ore, 24 de ore, 36 de ore. În ceasul al 38-lea, dând la o parte ultimul bolovan, a auzit glasul fiului lui. „Armand!” şi-a chemat tatăl fiul pe nume şi glasul s-a auzit întrebând: „Tati?”  „Da, eu sunt, tata!” Şi apoi s-au auzit aceste cuvinte fără preţ: „Tati, le-am spus celorlalţi copii să nu se-ngrijoreze pentru că dacă tu eşti în viaţă, atunci sigur ai să vii să mă salvezi pe mine, şi dacă mă salvezi pe mine, atunci şi ei sunt salvaţi. Este o palidă ilustratie a ceea ce Dumnezeu face pentru noi în timpul nedreptăților de care avem parte. El ne caută pentru a ne scoate de sub dărâmături pentru a ne restaura și a ne da tăria de care avem nevoie pentru a ne continua alergarea.

La finalul acestei meditații vă amintesc, atunci când nedreptatea își arată colții menține comunicarea deschisă cu cerul și adu-ți aminte că și alții trec prin aceleași stări dar antidotul îl are întodeauna Dumnezeu. Până data viitoare rămâneți sub binecuvântarea Lui Dumnezeu.

[Aceste meditații au fost rostite la Radio Vocea Evangheliei Sibiu în cadrul rubricii „Popas de suflet”.]

Fețele nedreptății (1)

Fețele nedreptății (2)

Fețele nedreptății (2)

cartea-de-fete-1Continuăm seria de meditații fețele nedreptății sau ce trebuie să știu când sunt nedreptățit, amintindu-vă că data trecută în debutul acestei serii am scos în evidență acea față a nedreptății pe care trebuie să o avem mereu în inimile noastre și anume că Dumnezeu are toate lucrurile sub control, el guvernează, este pe tron și nu este străin de nedreptățile care ni se fac. Cu ajutorul lui Dumnezeu astăzi vom descoperii alte 2 fețe ale nedreptății: Impulsul răzbunării și nedreptatea ca unealtă lui Dumnezeu de a ne modela.

Răzbunarea este un impuls automat, firesc, întotdeauna prezent primul la fața locului atunci când ni se face o nedreptate. Dicționarul Explicativ al Limbii Române definește răzbunarea ca: acțiunea de a-și face singur dreptate, pedepsind pe cel de la care a suferit un rău, o nedreptate. A-și vărsa focul, mânia, necazul pe cineva. Pentru că personajul acestei serii este David vom urmării cum a procedat el atunci când a fost ispitit de răzbunare în urma nedreptăților făcute:

1Sam. 24:3-6 Saul, a ajuns la nişte stâne de oi, care erau lângă drum, şi acolo era o peşteră în care a intrat să doarmă. David şi oamenii lui erau în fundul peşterii. Oamenii lui David i-au zis: „Iată ziua în care Domnul îţi zice: Dau pe vrăjmaşul tău în mâinile tale; fă-i ce-ţi va plăcea. David s-a sculat şi a tăiat încet colţul hainei lui Saul. După aceea, inima îi bătea, pentru că tăiase colţul hainei lui Saul. Şi a zis oamenilor săi: „Să mă ferească Domnul să fac împotriva domnului meu, care este unsul Domnului, o aşa faptă ca să pun mâna pe el! Căci el este unsul Domnului.”

1Sam. 26:8-9 Abişai a zis lui David: Dumnezeu dă astăzi pe vrăjmaşul tău în mâinile tale; lasă-mă, te rog, să-l lovesc cu suliţa mea şi să-l pironesc dintr-o lovitură în pământ, ca să n-am nevoie să-i mai dau alta. Dar David a zis lui Abişai: Nu-l omorî! Căci cine ar putea pune mâna pe unsul Domnului şi să rămână nepedepsit?

Conform Scripturii, răzbunarea nu este încurajată de Dumnezeu Romani 12:19 Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri, ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu, căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti”, zice Domnul.

David, în ciuda posibilității pe care a avut-o de a se răzbuna pe vrășmașul său a ales totuși să urmeze principiul Scripturii. Probabil că oamenii din garda lui erau debusolați, descumpăniți de această alegere a lui David. Cum adică să ai posibilitatea să te răzbuni pe cel care vrea să te ucidă și să-l lași să scape, să-l avertizezi doar tăindu-i colțul hainei? Asta era de neînțeles pentru un războinic precum Abișai. Și iată că totuși se poate și este un exemplu despre cum ar trebui să procedăm și noi când suntem în cuptorul nedreptății.

Pe de altă parte măsura noastră este diferită atunci când judecăm pe alții față de măsura propriei noastre judecăți. Pe ceilalți care ne-au greșit sau nedreptățit îi judecăm cu multă asprime dar în ceea ce ne privește suntem foarte toleranți.

Un principiu expus de Solomon în Eclesiastul ne poate ajuta să fim echitabili atunci când suntem ispitiți de răzbunare în urma unei nedreptăți: Eclesiastul 7:21 „Nu lua nici tu seama la toate vorbele care se spun, ca nu cumva s-auzi pe sluga ta vorbindu-te de rău! „Căci ştie inima ta de câte ori ai vorbit şi tu de rău pe alţii. Privind astfel lucrurile ni se taie din avântul de a ne răzbuna.

O altă față a nedreptății este luminosul adevăr că Dumnezeu alege nedreptatea ca unealtă pentru a ne modela în atelierul vieții.

În Ps. 78:70  ni se arată drumul pe care David l-a parcurs pentru a ajunge regele națiunii Israel. A ales pe robul Său David şi l-a luat de la staulele de oi. L-a luat dindărătul oilor care alăptau, ca să pască pe poporul Său Iacov şi pe Israel…

De la purtătorul de toiag până la purtătorul de coroană a fost cale grea. A fost nevoie de multă nedreptate în viața lui David pentru a fi modelat după chipul lui Dumnezeu. Dumnezeu ne vrea mai maturi și vrea să ne treacă prin valea nedreptății pentru că aici ni se conturează acel caracter puternic sfânt și plăcut. El permite nedreptatea pentru a descoperii puterea Lui în slăbiciunile noastre. Acolo în neputință realizăm că în ciuda eforturilor noastre și capacităților de care dispunem nu avem puterea să schimbăm nimic. Și pentru a ajunge în acest punct Dumnezeu e nevoit să ne treacă prin nedreptate. 2 Corinteni 7:10 În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire…

Unele lucruri nu le putem înțelege numai când trecem prin nedreptate. Putea oare Iosif să-i ierte pe frații săi dacă Dumnezeu nu l-ar fi prelucrat prin atâtea nedreptăți? Reușea înșelătorul Iacov să se lepede de acest cusur dacă Dumnezeu nu dăltuia în el cu unealta nedreptății lui Laban care i-a schimbat de 10 ori simbria și l-a înșelat dându-i altă mireasă decât cea promisă?

         Dacă privim nedreptatea din acest unghi, putem trece dincolo de furie, ciudă, dorință de răzbunare sau amărăciune și vedem lucrarea măreață pe care Dumnezeu dorește să o realizeze în noi. Permitem noi o astfel de acțiune în omul nostru lăuntric? Dorim creșterea și maturizarea omului duhovnicesc sau suntem mulțumiți cu o stare de mediocritate și obscuritate?

Scriitorul Henry Nouwen istoriseşte povestea unei familii pe care a cunoscut-o în Paraguay. Tatăl, medic de profesie, a protestat împotriva dictaturii militare din această ţară şi împotriva încălcării dreptului omului. Poliţia locală s-a răzbunat arestându-l pe fiul său adolescent,  torturându-l până la moarte. Orbiţi de furie, sătenii au vrut să transforme funeraliile băiatului într-un amplu marş de protest, dar medicul a preferat alt mijloc de protest. La înmormântare, tatăl a expus trupul băiatului aşa cum îl găsise în închisoare – gol, acoperit de cicatricile lăsate de şocurile electrice, de arsurile de ţigară şi de bătăi. Sătenii s-au perindat unul câte unul prin faţa cadavrului, care nu era aşezat în sicriu, ci zăcea pe salteaua pătată de sânge din puşcărie. Acesta a fost modul acestui medic de a reacționa la nedreptatea care i s-a făcut de către autorități. Același lucru, la o scară mult mai mare, L-a făcut Dumnezeu, pentru noi oameni păcătoși care l-am nedreptățit prin purtarea noastră și modul nostru de a fi, în ciuda faptului că ne-a dat viață și ne-a creeat făpturi așa de minunate, l-am răsplătit cu neascultare și răzvrătire. El nu ne-a abandonat ci a trimis ce avea El mai scump, pe fiul său Hristos să moară pentru păcatele noastre. Așa a ales El să răspundă la nedreptatea care i-am făcut-o. În finalul acestei intervenții, vă amintesc despre impulsul răzbunării și nedreptatea ca unealtă a Lui Dumnezeu pentru a ne modela. Rămâneți fermi în mijlocul nedreptăților de care aveți parte. O zi binecuvântată!

[Aceste meditații au fost rostite la Radio Vocea Evangheliei Sibiu în cadrul rubricii „Popas de suflet”.]

Fețele nedreptății (1)

Mulțumesc oamenilor care au văzut ceva în mine

Investiția în oameni este cea mai mare avere. Aș vrea să aduc un cuvânt de recunoștință oamenilor cu impact din viața mea. Oameni care au văzut ceva în mine și m-au încurajat ca acel ceva să iasă la suprafață și să vadă lumina realității. Au fost oameni care au dat aripi viselor mele și m-au ajutat să ajung acolo unde nu credeam că pot ajunge vreodată.

Mulțumesc părinților mei și iubitei mele soții, bunica Margareta, Nelu Dobrin, Victoria Vasile, Doina Jalea, Vasile Holerga, Marcel Rățoiu, Sabina Cioflec, Magda Peter, Neluțu Scheau, Neluțu Hurgoiu, Maria S., Anca David, Nelu Brie, Eugen Jugaru, John Tipei, Vasile Barac, Cristi Talpă, Caius și Cristina Giurgiu, Ionuț Chiriță, Magda Iuga, Bianca Văcariu … (lista este în lucru)

Conștient sau inconștient, v-ați lăsat amprenta în mine. Mă rog, ca Cel care v-a modelat așa de minunat, să vă răsplătească și să vă poarte mereu în carul Său, din biruință în biruință. Fiți binecuvîntați cu multă pasiune și putere de influență, cu multă viață plină entuziasm și bucurie în fiecare zi pe care o trăiți.