Fețele nedreptății (2)

cartea-de-fete-1Continuăm seria de meditații fețele nedreptății sau ce trebuie să știu când sunt nedreptățit, amintindu-vă că data trecută în debutul acestei serii am scos în evidență acea față a nedreptății pe care trebuie să o avem mereu în inimile noastre și anume că Dumnezeu are toate lucrurile sub control, el guvernează, este pe tron și nu este străin de nedreptățile care ni se fac. Cu ajutorul lui Dumnezeu astăzi vom descoperii alte 2 fețe ale nedreptății: Impulsul răzbunării și nedreptatea ca unealtă lui Dumnezeu de a ne modela.

Răzbunarea este un impuls automat, firesc, întotdeauna prezent primul la fața locului atunci când ni se face o nedreptate. Dicționarul Explicativ al Limbii Române definește răzbunarea ca: acțiunea de a-și face singur dreptate, pedepsind pe cel de la care a suferit un rău, o nedreptate. A-și vărsa focul, mânia, necazul pe cineva. Pentru că personajul acestei serii este David vom urmării cum a procedat el atunci când a fost ispitit de răzbunare în urma nedreptăților făcute:

1Sam. 24:3-6 Saul, a ajuns la nişte stâne de oi, care erau lângă drum, şi acolo era o peşteră în care a intrat să doarmă. David şi oamenii lui erau în fundul peşterii. Oamenii lui David i-au zis: „Iată ziua în care Domnul îţi zice: Dau pe vrăjmaşul tău în mâinile tale; fă-i ce-ţi va plăcea. David s-a sculat şi a tăiat încet colţul hainei lui Saul. După aceea, inima îi bătea, pentru că tăiase colţul hainei lui Saul. Şi a zis oamenilor săi: „Să mă ferească Domnul să fac împotriva domnului meu, care este unsul Domnului, o aşa faptă ca să pun mâna pe el! Căci el este unsul Domnului.”

1Sam. 26:8-9 Abişai a zis lui David: Dumnezeu dă astăzi pe vrăjmaşul tău în mâinile tale; lasă-mă, te rog, să-l lovesc cu suliţa mea şi să-l pironesc dintr-o lovitură în pământ, ca să n-am nevoie să-i mai dau alta. Dar David a zis lui Abişai: Nu-l omorî! Căci cine ar putea pune mâna pe unsul Domnului şi să rămână nepedepsit?

Conform Scripturii, răzbunarea nu este încurajată de Dumnezeu Romani 12:19 Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri, ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu, căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti”, zice Domnul.

David, în ciuda posibilității pe care a avut-o de a se răzbuna pe vrășmașul său a ales totuși să urmeze principiul Scripturii. Probabil că oamenii din garda lui erau debusolați, descumpăniți de această alegere a lui David. Cum adică să ai posibilitatea să te răzbuni pe cel care vrea să te ucidă și să-l lași să scape, să-l avertizezi doar tăindu-i colțul hainei? Asta era de neînțeles pentru un războinic precum Abișai. Și iată că totuși se poate și este un exemplu despre cum ar trebui să procedăm și noi când suntem în cuptorul nedreptății.

Pe de altă parte măsura noastră este diferită atunci când judecăm pe alții față de măsura propriei noastre judecăți. Pe ceilalți care ne-au greșit sau nedreptățit îi judecăm cu multă asprime dar în ceea ce ne privește suntem foarte toleranți.

Un principiu expus de Solomon în Eclesiastul ne poate ajuta să fim echitabili atunci când suntem ispitiți de răzbunare în urma unei nedreptăți: Eclesiastul 7:21 „Nu lua nici tu seama la toate vorbele care se spun, ca nu cumva s-auzi pe sluga ta vorbindu-te de rău! „Căci ştie inima ta de câte ori ai vorbit şi tu de rău pe alţii. Privind astfel lucrurile ni se taie din avântul de a ne răzbuna.

O altă față a nedreptății este luminosul adevăr că Dumnezeu alege nedreptatea ca unealtă pentru a ne modela în atelierul vieții.

În Ps. 78:70  ni se arată drumul pe care David l-a parcurs pentru a ajunge regele națiunii Israel. A ales pe robul Său David şi l-a luat de la staulele de oi. L-a luat dindărătul oilor care alăptau, ca să pască pe poporul Său Iacov şi pe Israel…

De la purtătorul de toiag până la purtătorul de coroană a fost cale grea. A fost nevoie de multă nedreptate în viața lui David pentru a fi modelat după chipul lui Dumnezeu. Dumnezeu ne vrea mai maturi și vrea să ne treacă prin valea nedreptății pentru că aici ni se conturează acel caracter puternic sfânt și plăcut. El permite nedreptatea pentru a descoperii puterea Lui în slăbiciunile noastre. Acolo în neputință realizăm că în ciuda eforturilor noastre și capacităților de care dispunem nu avem puterea să schimbăm nimic. Și pentru a ajunge în acest punct Dumnezeu e nevoit să ne treacă prin nedreptate. 2 Corinteni 7:10 În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire…

Unele lucruri nu le putem înțelege numai când trecem prin nedreptate. Putea oare Iosif să-i ierte pe frații săi dacă Dumnezeu nu l-ar fi prelucrat prin atâtea nedreptăți? Reușea înșelătorul Iacov să se lepede de acest cusur dacă Dumnezeu nu dăltuia în el cu unealta nedreptății lui Laban care i-a schimbat de 10 ori simbria și l-a înșelat dându-i altă mireasă decât cea promisă?

         Dacă privim nedreptatea din acest unghi, putem trece dincolo de furie, ciudă, dorință de răzbunare sau amărăciune și vedem lucrarea măreață pe care Dumnezeu dorește să o realizeze în noi. Permitem noi o astfel de acțiune în omul nostru lăuntric? Dorim creșterea și maturizarea omului duhovnicesc sau suntem mulțumiți cu o stare de mediocritate și obscuritate?

Scriitorul Henry Nouwen istoriseşte povestea unei familii pe care a cunoscut-o în Paraguay. Tatăl, medic de profesie, a protestat împotriva dictaturii militare din această ţară şi împotriva încălcării dreptului omului. Poliţia locală s-a răzbunat arestându-l pe fiul său adolescent,  torturându-l până la moarte. Orbiţi de furie, sătenii au vrut să transforme funeraliile băiatului într-un amplu marş de protest, dar medicul a preferat alt mijloc de protest. La înmormântare, tatăl a expus trupul băiatului aşa cum îl găsise în închisoare – gol, acoperit de cicatricile lăsate de şocurile electrice, de arsurile de ţigară şi de bătăi. Sătenii s-au perindat unul câte unul prin faţa cadavrului, care nu era aşezat în sicriu, ci zăcea pe salteaua pătată de sânge din puşcărie. Acesta a fost modul acestui medic de a reacționa la nedreptatea care i s-a făcut de către autorități. Același lucru, la o scară mult mai mare, L-a făcut Dumnezeu, pentru noi oameni păcătoși care l-am nedreptățit prin purtarea noastră și modul nostru de a fi, în ciuda faptului că ne-a dat viață și ne-a creeat făpturi așa de minunate, l-am răsplătit cu neascultare și răzvrătire. El nu ne-a abandonat ci a trimis ce avea El mai scump, pe fiul său Hristos să moară pentru păcatele noastre. Așa a ales El să răspundă la nedreptatea care i-am făcut-o. În finalul acestei intervenții, vă amintesc despre impulsul răzbunării și nedreptatea ca unealtă a Lui Dumnezeu pentru a ne modela. Rămâneți fermi în mijlocul nedreptăților de care aveți parte. O zi binecuvântată!

[Aceste meditații au fost rostite la Radio Vocea Evangheliei Sibiu în cadrul rubricii „Popas de suflet”.]

Fețele nedreptății (1)

Anunțuri

3 gânduri despre „Fețele nedreptății (2)

  1. Pingback: Fețele nedreptății (3) | Flori de Nard

  2. Pingback: Fețele nedreptății (4) | Flori de Nard

  3. Pingback: Fețele nedreptății (5) | Flori de Nard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s