Fețele nedreptății (3)

 

fetele neContinuăm cu o nouă filă din seria de meditații fețele nedreptății sau ce trebuie să știu când sunt nedreptățit, amintindu-vă că dățile trecute am scos în evidență acea față a nedreptății pe care trebuie să o avem mereu în inimile noastre și anume că Dumnezeu are toate lucrurile sub control, el guvernează, este pe tron și nu este străin de nedreptățile care ni se fac. Am descoperit apoi alte 2 fețe ale nedreptății: Impulsul răzbunării și nedreptatea ca unealtă lui Dumnezeu de a ne modela. Astăzi deschidem Biblia pentru a vedea alte 2 fețe ale nedreptății: Perceperea realității că nu ești singurul nedreptățit și importanța menținerii comunicării deschise cu cerul.

Nu ești singur

-Probabil în momentele de tensiune și mâhnire interioară din timpul nedreptății credem că am rămas singuri. Odată ajunși în acest punct trebuie să înțelegem clar 2 lucruri: Nu suntem singurii nedreptățiți din lumea asta și Dumnezeu trimite oameni care să ne întărească și să ne încurajeze. În Romani 11:2 citim Nu ştiţi ce zice Scriptura, în locul unde vorbeşte despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când zice: „Doamne, pe prorocii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur, şi caută să-mi ia viaţa”? Dar ce-i răspunde Dumnezeu? „Mi-am păstrat şapte mii de bărbaţi care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.”

Așa cum pe vremea lui Ilie au existat 7 mii de bărbați care nu au renunțat la principiile sfinte ale Scripturilor, tot așa și astăzi există mi de oameni care sunt nedreptățiți din diferite motive în special din cauza credinței lor. Această imagine de ansamblu ne dă putere să trecem altfel prin această vale a nedreptății. Când știi că sunt alții care rămân sub povara nedreptății conștienți fiind că Dumnezeu îi modelează și El cunoaște natura și măsura fiecărei nedreptăți îți schimbă optica spirituală și te face să nu mai suspini și să nu mai cârtești când ești nedreptățit.

Pe de altă parte Dumnezeu are întotdeauna mesagerii săi cu limbă iscusită care știu să consoleze și să mai ia parcă din durerea nedreptății prin încurajările lor.

1Sam. 23:15-17  David, văzând că Saul a pornit să-i ia viaţa, a stat în pustia Zif, în pădure. Atunci, Ionatan, fiul lui Saul, s-a sculat şi s-a dus la David în pădure. El i-a întărit încrederea în Dumnezeu şi i-a zis: „Nu te teme de nimic, căci mâna tatălui meu Saul nu te va atinge. Tu vei domni peste Israel şi eu voi fi al doilea după tine; tatăl meu Saul ştie şi el bine lucrul acesta.

Dragul meu cititor dacă în aceste momente nu apasă pe umerii tăi povara unei nedreptăți, nu ai vrea să fi tu o unealtă în mâna lui Dumnezeu pentru sprijinirea altora? Isaia recunoaște acest dar primit în 50:4 „Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborât de întristare. Alege să fi antidot nu otravă pentru cei din jur!

Menținerea comunicării deschise cu cerul este o altă față a nedreptății.

-Tentația celor nedreptățiți este de a se mânia pe Dumnezeu și de a nu se mai ruga, a întrerupe părtășia cu Dumnezeu și de a-l face pe el responsabil de ceea ce se întâmplă. În cele ce urmează voi prezenta câteva situații din viața lui David care nu întrerupe comunicarea cu cerul în ciuda înverșunării cu care este urmărit pe nedrept. 1 Sam. 30:8 „Şi David a întrebat pe Domnul: „Să urmăresc oastea aceasta? O voi ajunge?” Domnul i-a răspuns: „Urmăreşte-o, căci o vei ajunge şi vei izbăvi totul.” 1 Samuel 23:2 „David a întrebat pe Domnul şi a zis: „Să mă duc şi să bat pe filistenii aceştia?” Şi Domnul i-a răspuns: „Du-te, bate pe filisteni şi izbăveşte Cheila.” 1 Samuel 23:4  David a întrebat iarăşi pe Domnul. Şi Domnul i-a răspuns: „Scoală-te şi coboară-te la Cheila, căci dau pe filisteni în mâinile tale.”

A menține canalul de comunicare deschis cu Dumnezeu înseamnă a-i permite Lui să te vindece în nedreptatea ta. Înseamnă a-i da voia lui Dumnezeu să te atenționeze de atacurile celui rău care în această perioadă de slăbiciune duhovnicească se vor intensifica. A decide să-i întorci spatele lui Dumnezeu și de a-l face pe El responsabil de traumele prin care treci înseamnă infantilitate spirituală. Acest tip de reacție nu este prezent doar la credincioșii proaspăt întorși la Dumnezeu ci li se întâmplă și celor cu experiență sau cu daruri în biserică. Exemplul profetului Iona ne este cel mai grăitor: Iona 4:8 Când a răsărit soarele, Dumnezeu a făcut să sufle un vânt uscat de la răsărit şi soarele a bătut peste capul lui Iona, şi Iona a leşinat. Atunci a dorit să moară şi a zis: „Mai bine să mor decât să trăiesc!” Dar Dumnezeu a zis lui Iona: „Bine faci tu de te mânii din pricina curcubetelui?” El a răspuns: „Da, bine fac că mă mânii până la moarte!” El consideră că nedreptatea care i s-a făcut prin uscarea curcubetelui merită o reacție dură la adresa lui Dumnezeu, acompaniată de mânie și dorință de moarte. Acest tip de reacție ne înstrăinează de Dumnezeu aducând în inima noastră mai multă amărăciune și căderea epuizantă sub propriile poveri. În aceste momente când gânduri de răzbunare ne dau târcoale și ne vedem fără ieșire, izolarea în singurătate departe de vocea lui Dumnezeu, nu ne face bine, ne usucă pe dinăuntru.

Cutremurul din 1988 din Armenia a ucis mai mult de 30.000 de oameni în mai puţin de 4 minute. În panica ce cuprinsese pe toată lumea, un tată s-a repezit spre şcoala fiului său. Ajuns acolo, a găsit clădirea complet năruită. Şi cum stătea şi se uita la grămada de moloz ce fusese şcoala, şi-a adus aminte de promisiunea pe care i-o făcuse fiului său. „Indiferent de ce s-ar întâmpla, voi fi mereu lângă tine.” Ochii i s-au umplut de lacrimi şi deşi nu mai avea ce face, pur şi simplu nu-şi putea lua gândul de la promisiunea făcută. Şi-a adus aminte că sala în care învăţa fiul său era în colţul din spate, dreapta, al clădirii. A mers acolo şi a început să dea molozul la o parte. Oamenii prezenți, au încercat să îl smulgă de pe grămada de moloz spunându-i că era prea târziu, copiii muriseră, nu mai putea face nimic. „Du-te acasă!” Chiar şi un poliţist şi un pompier au încercat să îl facă să plece acasă. Dar la toţi el le spune: „Aveţi de gând sau nu să mă ajutaţi?” Nu i-au dat nici un răspuns, iar el a continuat să sape după fiul său. Trebuia să se convingă că fiul lui chiar murise. Au trecut 8 ore, 12 ore, 24 de ore, 36 de ore. În ceasul al 38-lea, dând la o parte ultimul bolovan, a auzit glasul fiului lui. „Armand!” şi-a chemat tatăl fiul pe nume şi glasul s-a auzit întrebând: „Tati?”  „Da, eu sunt, tata!” Şi apoi s-au auzit aceste cuvinte fără preţ: „Tati, le-am spus celorlalţi copii să nu se-ngrijoreze pentru că dacă tu eşti în viaţă, atunci sigur ai să vii să mă salvezi pe mine, şi dacă mă salvezi pe mine, atunci şi ei sunt salvaţi. Este o palidă ilustratie a ceea ce Dumnezeu face pentru noi în timpul nedreptăților de care avem parte. El ne caută pentru a ne scoate de sub dărâmături pentru a ne restaura și a ne da tăria de care avem nevoie pentru a ne continua alergarea.

La finalul acestei meditații vă amintesc, atunci când nedreptatea își arată colții menține comunicarea deschisă cu cerul și adu-ți aminte că și alții trec prin aceleași stări dar antidotul îl are întodeauna Dumnezeu. Până data viitoare rămâneți sub binecuvântarea Lui Dumnezeu.

[Aceste meditații au fost rostite la Radio Vocea Evangheliei Sibiu în cadrul rubricii „Popas de suflet”.]

Fețele nedreptății (1)

Fețele nedreptății (2)

2 gânduri despre „Fețele nedreptății (3)

  1. Pingback: Fețele nedreptății (4) | Flori de Nard

  2. Pingback: Fețele nedreptății (5) | Flori de Nard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s