Pericolul presupunerilor (4)

presupuneri 3Bun găsit la un nou popas pentru suflet.  Continuăm dezvăluirea pericolelor care ne pasc în urma presupunerilor pe care le avem. Astăzi vom vorbi despre pericolul presupunerilor de a ne deforma imaginea de sine. Exemplul din Scriptură este Samson. Vom cita un pasaj din Judecători care subliniază căderea lui Samson datorită presupunerilor: Judecători 16:16  Fiindcă ea îl necăjea şi-l chinuia în fiecare zi cu stăruinţele ei, sufletul i s-a umplut de o nelinişte de moarte, şi-a deschis toată inima faţă de ea şi i-a zis: „Briciul n-a trecut peste capul meu, pentru că sunt închinat Domnului din pântecele maicii mele. Dacă aş fi ras, puterea m-ar părăsi, aş slăbi şi aş fi ca orice alt om”. Dalila, văzând că îşi deschisese toată inima faţă de ea, a trimis să-i cheme pe domnitorii Filistenilor şi a pus să le spună: „Suiţi-vă de data aceasta, căci mi-a deschis toată inima lui”. Şi domnitorii Filistenilor s-au suit la ea şi au adus argintul în mâni. Ea l-a adormit pe genunchii ei. Şi chemând un om, a ras cele şapte şuviţe de pe capul lui Samson şi a început astfel să-l slăbească. El şi-a pierdut puterea. Atunci ea a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Şi el s-a trezit din somn şi a zis: „Voi face ca şi mai înainte şi mă voi scutura”. Nu ştia că Domnul Se depărtase de el.

Nu știa că Domnul se depărtase de el! El credea în continuare că Dumnezeu este de partea lui, în ciuda vieții dezonorante și oscilante pe care o trăia. Presupunerea că Dumnezeu nu ține cont de escapadele lui amoroase, îl duce la concluzia greșită că este invicibil, de neînfrânt. Imaginea lui de sine este una deformată, alterată de amestecul vieții lui de nazireat, murdărite cu plăcerile personale și poftele firii.

Dacă Dumnezeu nu intervine în forță în viața noastră, printr-o boală, un eșec sau o pierdere, trăim cu imaginea falsă că suntem bine, în ciuda căderilor,  a inimii împărțite și a contrastelor din viața noastră. Presupunerea că putem trăi la limită, o viață pestriță și cu Dumnezeu dar și cu lumea, ne crează o imagine plăsmuită, ireală despre noi înșine precum sala oglinzilor deformate când același eu sunt când foarte gras, când scund, când subțirel, când înalt.

Anania și Safira sunt un alt exemplu de familie care au cules rezultatul presupunerilor greșite despre Dumnezeu. Pe de o parte s-au gândit că Dumnezeu nu are de unde să știe că ei au ținut o parte din bani cu atât mai puțin Petru și ucenicii. Presupunerea conform căreia sunt momente în viață când El, Dumnezeu nu știe chiar tot ce se întâmplă pe pământ a fost pusă la loc de cinste de A&S. Psalmistul lămurește așa de bine această falsă presupunere în Psalmi 139:7 Unde mă voi duce departe de Duhul Tău şi unde voi fugi departe de Faţa Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo; Dacă voi lua aripile zorilor şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării, şi acolo mâna Ta mă va călăuzi şi dreapta Ta mă va apuca. Dacă voi zice: „Cel puţin întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!” Iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua şi întunericul ca lumina.

Pe de altă parte această familie din biserica primului secol dorea să reflecte o imagine deformată a ceea ce sunt ei de fapt. Nu vroiau ca membrii biserici să spună despre ei că erau cam zgârciți și fără credință de aceea nu au dat TOȚI banii apostolilor. Ei doreau să afișeze o stare pe care o năzuiau, o respectau dar la care nu ajunseseră încă. Să vinzi o proprietate și să donezi toți banii bisericii, e un act de credință la care se ajunge cu greu. Dar ei au preferat masca familiei credincioase, supuse și gata oricând de sacrificiu. Ei bine presupunerea lor că fapta asta va trece neobservată, s-a soldat cu smulgerea brutală a măștii, deconspirarea lor publică și pedepsirea lor instantanee de către Duhul Domnului. Cutremurător! Acest episod ne obligă să ne cercetăm bine bănuielile, supozițiile și presupunerile pe care le avem despre noi înșine și despre Dumnezeu.

fluture-albastru_7c1200ea5896feA fost odată un văduv, care locuia împreună cu cele 2 fete ale sale, fete care erau foarte curioase și inteligente. Fetele îi puneau mereu multe întrebări. La unele știa să le răspundă, la altele nu. Cum își dorea să le ofere cea mai bună educație, într-o zi și-a trimis fetele în vacanță la un un înțelept. Înțeleptul știa întotdeauna să le răspundă la întrebările pe care ele le puneau. La un moment dat una dintre ele a a adus un fluture albastru, pe care plănuia să îl folosească, pentru a înşela pe bătrânul ințelept.

– Ce vei face? o întrebă sora ei. O să ascund fluturele în mâinile mele și o să întreb înțeleptul dacă e viu sau mort.

Dacă va zice că e mort, îmi voi deschide mâinile și-l voi lăsa să zboare. Dacă va zice că e viu îl voi strânge și îl voi strivi. Și astfel orice răspuns va avea, se va înșela. Cele două fete au mers într-o clipă la înțelept și l-au găsit meditând.

– Am aici un fluture albastru. Spune-mi, înţeleptule, e viu sau mort? Foarte calm, înțeleptul surâse și îi zise:

– Depinde de tine… fiindcă e în mâinile tale.

Viața noastră e în mâinile noastre, ca și fluturele albastru. De noi depinde să alegem ce vom face cu ea!

Certitudine sau presupunere, alb sau negru, curat sau murdar, virtuos sau vicios, aproape de cer sau aproape de iad, satisfăcuți că am făcut tot ce ne-a stat în putere sau bântuiți de remușcări că am stat prea nepăsători. Toate acestea stau în capacitatea alegerilor noastre. Nu există stare de neutralitate. Imaginea de sine poate fi deformată de presupunerile noastre, dar nu trebuie să uităm un principiu  în acest context promovat de Pavel în Romani 12:3  Prin harul, care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi, să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia. Cu alte cuvinte Pavel ne spune că Echilibrul este secretul unei vieți abundente.

            Iată-ne ajunși la sfârșitul acestui episod din seria de meditații Pericolul presupunerilor. Vă mulțumesc pentru atenția acordată și până data viitoare vă fac următoarea provocare:  verificați-vă presupunerile pentru a nu deveni victimele lor. Fiți binecuvântați

[Aceste meditații au fost rostite la Radio Vocea Evangheliei Sibiu în cadrul rubricii „Popas de suflet”.]

 

Un gând despre „Pericolul presupunerilor (4)

  1. Pingback: Pericolul presupunerilor (5) | Flori de Nard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s