De ce-i faceți supărare femeii?

Astăzi e o zi specială, o zi în care femeile sunt înălțate, onorate și cinstite prin serbări de către copii, prin cadouri din partea soțului, prin mici atenții oferite de șefi sau colegi, dedicații și urări care curg asemenea unui torent pe toate  platformele de socializare.

E frumos să fi femeie, dar oare a fi femeie se definește doar privind prin lentila zilei de 8 martie când totul este așa feeric și decupat parcă din cărțile cu povești? Pe lângă grija familiei, cu spălat, călcat, gătit, curățenie, lecțiile copiilor și  preocuparea cu nevoile lor și multe altele pe care doar ea le știe, mai trebuie să facă echilibristică între serviciu, familie, ședințele cu părinții și grija de ea însăși (dacă se mai poate vorbi de așa ceva). Și de parcă toate astea nu ar fi de ajuns, primește regulat în doze diferite, mâhniri, supărări, jigniri, tristeți pe care ea mereu încearcă să le traducă în limbajul mamelor și a soțiilor prin îngăduință și toleranță scormonind mereu motive de a scuza comportamentul nebunesc al celor care o supără.

Domnul Isus într-o împrejurare în care o femeie sparge un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump la picioarele Lui, le spune celor care o înfruntă și o mustră:

Lăsaţi-o în pace. De ce-i faceţi supărare?

Această întrebare a Mântuitorului străbate veacurile ajungând  astăzi să ne pună pe gânduri pe noi bărbații, care provocăm supărare femeilor pe care ar trebui să le respectăm, să le susținem și să le sprijinim cu mare prețuire.

Supărările produse pot veni sub forma cuvintelor, a vorbelor care pot răni asemenea unei săbii. Pot lua forma unor acțiuni pe care le facem și care duc la dizolvarea bunei dispoziții a femeilor de lângă noi. Alteori, supărările pot lua chipul lipsei de ajutor în gospodărie, nepăsarea față de activitățile zilnice în care nu ne implicăm lăsându-le să trudească singure. Supărarea făcută femeii poate îmbrăca și haina lipsei de comunicare, ca o pedeapsă pentru te miri ce fapte mărunte sau chiar imaginare, de care ea probabil că nici nu știe. Otrăvirea spiritului femeilor de lângă noi poate avea loc datorită lipsei cu desăvârșire a mulțumirii față de lucrurile mărunte, este tot o formă de supărare produsă de noi bărbații pentru că umbrim de multe ori osteneala ei cu expresii de genul: ce lucru deosebit ai făcut, n-ai făcut chiar așa ceva extraordinar sau nu se vede ce ai lucrat toată ziua.

Din păcate această supărare provocată cu bună știință se petrece în toate spațiile lumii noastre începând cu cele mai înalte. Zilele trecute un eurodeputat polonez rostea de la tribuna Parlamentului European, la Bruxelles că femeile trebuie sa câștige mai putin decat barbatii, deoarece sunt mai slabe, mai mici si mai putin inteligente. Da, a fost penalizat, dar potopul de jigniri și supărări asupra femeilor nu se oprește cu o amendă sau o suspendare.

Această stare trebuie tratată cu vaccinul bunului simț, cu respect, considerație și apreciere de către noi, fiii și soții acestor ființe dăruite de Dumnezeu pentru a ne ajuta!

Fac un apel pe acestă cale și cu această ocazie tuturor bărbațiilor, nu vă limitați doar la o zi pe an pentru a vă arăta mulțumirea și gratitudinea pentru mamele, soțiile, bunicile sau fiicele voastre. Purtați-vă în fiecare zi cu ele așa cum s-ar purta Hristos. Iubiți, iertați, sprijiniți, fiți mereu prezenți în viața lor prin gesturi, cuvinte, apeluri telefonice, sms-uri, mici atenții care traduc dragostea voastră teoretică într-una practică.

Haideți să aruncăm la gunoi ghidul de bădărănie și să ne facem rost de tratatul de curtoazie și tandrețe pe care să-l memorăm și să ni-l însușim. Cred că procedând așa, în fiecare zi, confirmăm dragostea noastră,  dovedind că le prețuim oferindu-le combustibil pentru a înainta în această viață și așa dificilă și grea. Iubită femeie, oricine ai fi și oriunde te-ai afla adu-ți aminte că ești specială, creeată cu un scop și că Dumnezeu te-a inventat ca ajutorul potrivit pentru bărbat. Altfel spus noi bărbații am fi neajutorați fără voi. La mulți ani tuturor femeilor!

Lecții de la animale

lectii-de-la-animale

“Întreabă dobitoacele și te vor învăța, păsările cerului și îți vor spune, și peștii mării îți vor povesti.” – Iov 12:7-8

Cămilă – odihnă în genunchi

Geneza 24:11 A lăsat cămilele să se odihnească, în genunchi, afară din cetate, lângă o fântână. Era seara, pe vremea când ies femeile să scoată apă.

Efeseni 6:18 Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii

Porumbel  – fără răutate

Matei 10:16  Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Fiţi, dar, înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii.

1 Petru 2:1 Lepădaţi, dar, orice răutate, orice vicleşug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă şi de clevetire;

Iacov 1:21 De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate, şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele.

Miel – răbdare în tăcere

Isaia 53:7 Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.

Plângeri 3:26 Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.  Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţea lui. Să stea singur şi să tacă, pentru că Domnul i l-a pus pe grumaz; să-şi umple gura cu ţărână şi să nu-şi piardă nădejdea;  să dea obrazul celui ce-l loveşte şi să se sature de ocări. Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna.

Furnică – hărnicie

Proverbele 6:6 Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile 2 Tesaloniceni 3:10 Căci, când eram la voi, vă spuneam lămurit: „Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce.”ei şi înţelepţeşte-te!

Leul – îndrăzneală şi curaj

Proverbele 30:25, 30 leul, viteazul dobitoacelor, care nu se dă înapoi dinaintea nimănui;

2 Samuel 17:10 Atunci cel mai viteaz, chiar dacă ar fi avut o inimă de leu, se va înspăimânta; căci tot Israelul ştie că tatăl tău este un viteaz şi că are nişte viteji cu el.

Corb – ascultare necondiționată

1 Împărați 17:4, 6 Vei bea apă din pârâu, și am poruncit corbilor să te hrănească acolo.”Corbii îi aduceau pâine și carne dimineața și pâine și carne seara, și bea apă din pârâu.
-Dumnezeu a folosit două metode de a-i purta de grijă lui Ilie în deşert. Unul dintre acestea a fost pârâul, care era un mijloc natural. Ilie trebuia să bea apa din acel pârâu. Un al doilea mijloc a fost supranatural: corbii veneau şi îi aduceau de mâncare.

-Corbii sunt cunoscuți pentru zgârcenia lor. Ei nu dau mâncarea lor altor animale, dar la porunca lui Dumnezeu se supun.

-China și Japonia, corbul este simbol al recunoștinței filiale, faptul că pasărea își hrănește părinții când aceștia sunt bătrâni.

-Corbii sunt singurele păsări care nu se tem de furtunile puternice. Când se stârnește o astfel de furtună și celelalte păsări stau ascunse, corbii sunt singurii care au curajul să zboare, jucându-se fără griji în vântul puternic, dându-se peste cap și executând manevre acrobatice de zbor.

 

În labirintul generalizării

labirint

-Cea mai cunoscută eroare de logică în gândire este generalizarea. Prin generalizare atribuim o valoare universală unor situaţii, caracteristici ale unor persoane, obiecte etc. bazându-ne pe o experienţă personală limitată.

-Mai sunt cei care pe baza observaţiilor din mediul apropiat trag concluzii la scară naţională sau chiar globală. De exemplu, cei care dacă văd că în oraşul lor sunt mulţi oameni care fură, consideră că toţi locuitorii ţării sunt hoţi, sau, dacă în oraşul lor a fost o vară foarte călduroasă, trag concluzia că cei care susţin încălzirea globală au dreptate, deşi în multe alte zone ale ţării a nins până în luna mai şi vara a fost mai mult ploioasă.

Produce și dezvoltă mentalitatea de turmă

-Acest efect de turmă pierde din vedere identitatea individului și judecă lumea la pachet, neținând cont de particularitățile fiecăruia

-Pocăiții sunt toți niște mincinoși deoarece am cunoscut eu unul…

-Exemplul cu femeia care în urma unei relaţii nefericite cu un bărbat, afirmă că toţi bărbaţii sunt ticăloşi, porci, beţivi sau posedă un alt defect pe care fostul partener îl avea…

-Apoi sunt bătrânii, care consideră că toţi cei din generaţia tânără sunt rataţi, inculţi, drogaţi sau alcoolici, doar pe baza exemplelor din cartierul în care locuiesc, sau, văzând fete tinere care se îmbracă provocator sau fumează pe stradă, trag de aici concluzia că toate tinerele sunt ușoare.

-Isaia 43:1 „Acum, aşa vorbeşte Domnul, care te-a făcut, Iacove, şi Cel ce te-a întocmit, Israele: „Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: eşti al Meu. Dacă vei trece prin ape Eu voi fi cu tine… Dumnezeu ne preferă individual, cunoscându-ne pe nume și nu biserica din care facem parte sau orașul unde locuim, ori țara pătată de sângele avorturilor. El știe că în această țară există indivizi,  care nu și-au murdărit haina sufletului si au rămas neatinși de mizeria  lumii…

Rodește  autocompătimire

-Prin plângerea de milă dorim să ne justificăm refuzul de a depune eforturi, pentru a depăși provocările. E mai ușor să spun: „Vai, ce neajutorat sunt!” decât să fac ceva să mă ajut.

-Ilie crede că toți copii lui Israel L-au părăsit pe Dumnezeu și numai el singur a rămas.

-1 Imparati 19:10 El a răspuns: Am fost plin de râvnă pentru Domnul, Dumnezeul oştirilor, căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale şi au ucis cu sabia pe prorocii Tăi; am rămas numai eu singur, şi caută să-mi ia viaţa!

Naște superficialitate (somniferul gandirii profunde)

-Boanerghes dovedesc această particularitate a păcatului generalizării

Luca 9:52 A trimis înainte nişte soli, care s-au dus şi au intrat într-un sat al samaritenilor, ca să-I pregătească un loc de găzduit. Dar ei nu L-au primit, pentru că Isus Se îndrepta să meargă spre Ierusalim. Ucenicii Săi, Iacov şi Ioan, când au văzut lucrul acesta, au zis: „Doamne, vrei să poruncim să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut Ilie?

-Nu suntem gata să cercetăm în particular și individual, fiecare persoană.

-Nu facem efortul de a pătrunde în esență. Ne mulțumim cu ceea ce ni se oferă, cu fața lucioasă, cu pojghița.

-Profunzimea ne sperie. Reprezintă necunoscutul, incertitudinea, nesiguranța

-Este mult mai comod și la îndemână să-i bagi pe toți în aceiași oală.

Afectează familia

Avraam, își subestimează dușmanii estimând că toți sunt răi, alege să spună jumătate de adevăr  afirmând că Sara nu era nevasta lui punându-și astfel în pericol familia.

Geneza 20:2 „Avraam zicea despre Sara, nevastă-sa: „Este sora mea!” S-a temut să spună că este nevastă-sa, ca să nu-l omoare oamenii din cetate din pricina ei. Abimelec, împăratul Gherarei, a trimis şi a luat pe Sara. „

Geneza 20:11 „Avraam a răspuns: „Îmi ziceam că, fără îndoială, nu-i nicio frică de Dumnezeu în ţara aceasta şi că au să mă omoare din pricina nevestei mele. „

-Generalizarea poate distruge o relație in cuplu: TU todeauna faci așa

-Relația cu copii este frântă dacă-i reproșezi copilului în urma unei neascultări răzlețe că el todeauna a fost/este neascultător sau superficial.

Deformează principiile

-Generalizarea nu se referă doar la oameni, ci și la principii

-Principiile noastre pot fi definite de generalizare

-Ex.1 Atunci când ești întrebat de viața de după moarte, pentru că principiile tale au fost afectate de păcatul generalizării spui ce ai auzit de la alții: unde merge toată lumea voi merge și eu!

-Ex.2 În urma unei căderi în păcat, în loc să mă pocăiesc încerc să-mi justific păcatul spunând : nu-i așa problemă, că doar și cutare mare om în cult a făcut asta și totuși mai predică și merge înainte.

Principiile profetului Iona erau afectat de  generalizare, în mintea lui TOTI niniveni erau vrednici de moarte, el nu a dat niciunuia dintre ei vreo șansă.

Iona 4:2 „S-a rugat Domnului şi a zis: „Ah! Doamne, nu este aceasta tocmai ce ziceam eu când eram încă în ţara mea? Tocmai lucrul acesta voiam să-l înlătur fugind la Tars. Căci ştiam că eşti un Dumnezeu milos şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate şi că Te căieşti de rău! „

Este condamnată de Dumnezeu

-Atunci când Avraam mijlocește pentru Sodoma și Gomora el merge cu numărul de oameni buni până la 10.

-Faptul că Dumnezeu este de acord să ierte o cetate de oameni pentru 10 oameni buni vorbește multe despre Dumnezeul pe care-L slujim.

Cum să reuşeşti acolo unde alţii eşuează [05]

viziune_landscape-largeIată-ne ajunși la începutul toamnei, moment în care atingem şi ultima medidaţie a ciclului intitulat cum să reuşeşti acolo unde alţii eşuează. Dacă am început prin a spune că e nevoie de o diferenţă de principii, apoi diferenţa de perspectivă, continuând cu diferenţa de  reacţie în perioadele de criză şi diferenţa de strategie în soluţionarea problemelor, acum la finişul acestui voiaj prin Scriptură vorbim despre necesitatea diferenţei de viziune pentru a izbuti acolo unde alţii falimentează.

Diferenţă de viziune

O viziune nu este altceva decât un vis atât de clar, atât de viu, încât nimeni şi nimic nu poate sta în calea realizării lui.Vizionarul este acela care vede acolo unde este încă întuneric. În cele ce urmează vom cerceta viziunea uriaşului Goliat şi viziunea viitorului rege, David

În viziunea lui Goliat, David nu era pe măsura puterii lui

            1 Samuel 17:42-44  Filisteanul s-a uitat, şi când a zărit pe David, a râs de el, căci nu vedea în el decât un copil, cu păr bălai şi cu faţa frumoasă.Filisteanul i-a zis lui David: Ce! Sunt cîine, de vii la mine cu toiege?” Şi, după ce l-a blestemat pe dumnezeii lui,a adăogat: „Vino la mine, şi-ţi voi da carnea ta păsărilor cerului şi fiarelor câmpului.” Goliat şi-a subestimat duşmanul. El a judecat după ceea ce a văzut şi pe bună dreptate, ce pericol să vezi într-un copil cu păr bălai şi faţa frumoasă. În viziunea lui Goliat, tinerelul David era un element de batjocură trimis de israeliţi mai mult să-l irite şi să-l insulte.Viziunea lui era limitată, nu reuşea să vadă dincolo de aparenţe. Băieţelul acesta nu avea cum să fie letal, era imposibil, nu avea nici armamentul strict necesar pentru o luptă de asemenea dimensiuni, luptă care putea schimba cursul unei naţiuni. Asemeni acestui uriaş gândesc mulţi astăzi, subestimându-şi duşmanul. Cel mai mare duşman al nostu, Satan este multumit cu o astfel de viziune în ceea ce-l priveşte, pentru că victoria lui este asigurată. Dacă ne privim vrăjmaşul realist şi echidistant, îl vom trata ca atare şi lupta va fi pe măsură, şansele victoriei fiind de partea noastră, dar dacă neglijăm acest duşman considerând că nu merită interesul nostru, vom avea surpriza lui Goliat, fiind trântiţi la pământ şi decapitaţi. Duşmanii noştrii nu sunt din această lume, nu este partenerul de viaţă, vecinul bârfitor, colegul enervant, şeful, guvernul sau preşedintele. Nu, lupta noastră o descrie Pavel aşa de bine în  Efeseni 6:12 => Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care Sunt în locurile cereşti.

Trecem acum la cel de-al doilea personaj cu viziune din textul nostru, David.

Vizionarul David vedea deja biruinţa pe care i-o dă Dumnezeu

1 Samuel 17:45  David a zis Filisteanului: „Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu pavăză; iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oştirilor, în Numele Dumnezeului oştirii lui Israel pe care ai ocărît-o.Astăzi Domnul te va da în mâinile mele, te voi doborî, şi-ţi voi tăia capul; astăzi voi da stârvurile taberii Filstenilor păsărilor cerului şi fiarelor pământului. Şi tot pământul va şti că Israel are un Dumnezeu.

            David ne învaţă importanţa viziunii în viaţa creştinilor. El ne demonstrează cum poţi avea o viziune luminoasă în situaţii întunecate. Capacitatea de a vedea luminiţa de la capătul tunelului, curcubeul înaintea furtunii sau izbăvirea miraculoasă în ciuda imposibilităţilor prezente, este o însuşire pe care o au numai cei care trăiesc zilnic o viaţă dependentă de Dumnezeu.

            Noe a avut viziunea unei corăbii când nu ploase niciodată pe pământ. Dumnezeu i-a dat această viziune a salvării familiei lui şi a speciilor animale ale pământului. A primit această viziune, a comunicat-o familiei şi apoi a trecut la acţiune. La fel a făcut şi David, eroul meditaţiei de astăzi. El nu şi-a declarat viziunea şi apoi a mers să se ascundă. O, nu, el a acţionat transformând viziunea în realitate. Dacă visul rămâne doar la stadiul de vis vom fi doar nişte visători cu ochii deschişi luaţi în râs de unul şi de altul, dar când părăsim această etapă şi acţionăm luptându-ne ca viziunea să prindă contur transformându-se în realitate, atunci vom reuşi acolo unde alţii au eşuat. Şi poate că falimentul altora a fost tocmai datorită blocării acestui proces la faza de vis. Dar noi nu ne dorim să fim doar nişte visători ci vrem să dăm viaţă viselor noastre, vise născute din umblarea noastră cu Dumnezeu. Încheiem aici ciclul de meditaţii cum să reuşeşti acolo unde alţii eşuează amintindu-vă că pentru succes e nevoie de diferenţă de principii, diferenţă de perspectivă, diferenţa de  reacţie în perioadele de criză, diferenţa de strategie în soluţionarea problemelor şi de diferenţă de viziune. Fiţi binecuvântaţi

[Aceste meditații au fost rostite la Radio Vocea Evangheliei Sibiu în cadrul rubricii „Popas de suflet”.]

Cum să reușești acolo unde alții eșuează [3]

povesti-cu-talc-despre-succes-morcov-ou-boabe-de-cafeaAşa cum v-am obişnuit deja, avem deschisă Biblia la 1 Samuel 17 de unde vom învăţa cum să reuşim acolo unde alţii eşuează. Spuneam şi în dăţile trecute că David a reuşit acolo unde o armată întreagă împreună cu regele şi generalii ei au eşuat! Motivele pentru care izbânda a fost de partea lui David au fost diferenta de principii, diferenţa de perspectivă şi diferenţa de reacţie în perioadele de criză despre care vom vorbi astăzi.

            Deosebirea dintre mediocritate şi excelenţă o face reacţia pe care o avem în perioadele de criză din viaţa noastră.

1.Reacţia oştirii: au fugit şi s-au temut

1 Samuel 17:24  La vederea acestui om toţi cei din Israel au fugit dinaintea lui, şi i-a apucat o mare frică.

Deşi erau soldaţi experimentaţi şi aveau  multe lupte la activ, aceşti războinici din armata Israelului  au luat-o la fugă atunci când l-au văzut pe Goliat. Această reacţie o avem mulţi dintre noi atunci când la orizont apar norii adversităţii. Fugim, ne ascundem ca Ilie în peşterile autocompătimirii, plângându-ne de milă şi văitându-ne de viaţa grea pe care o avem. Această atitudine nu este una de învingător ci de învins.

O tânara a mers la mama ei si i-a povestit despre viata sa si despre lucrurile grele pe care le are de înfruntat. Nu mai putea, vroia sa se dea batuta. Mama ei a dus-o în bucatarie. A umplut 3 vase cu apa si le-a pus pe fiecare la foc. În scurt timp, apa din ele a început sa fiarba. În primul vas a pus morcovi, în al doilea oua, iar în ultimul vas cafea macinata. Le-a lasat sa fiarba fara sa scoata nicio vorba.Dupa 20 minute a oprit focurile. A pescuit morcovii si i-a pus într-un bol. A scos afara ouale si le-a pus într-un bol. Apoi a scos cu un polonic si cafeaua si a pus-o în al treilea bol.Întorcându-se spre fata ei a întrebat-o: “Spune-mi ce vezi?”“Morcovi, oua si cafea”, a raspuns ea. Mama ei a adus-o mai aproape si a rugat-o sa ia morcovii în mâna si sa-i spuna ce simte. Fata a facut ce i se ceruse si a remarcat ca acestia sunt moi. Apoi mama ei a rugat-o sa ia un ou si sa-l curete de coaja. Facând aceasta, fata a observat ca oul este acum tare. În final, mama a rugat-o sa guste din cafea. Fata, zâmbind, a savurat o înghititura din cafeaua cu o aroma îmbietoare.Curioasa, a întrebat-o pe mama ei: “Ce înseamna toate acestea, mama?” Mama ei i-a explicat ca toate cele 3 lucruri au avut parte de aceeasi adversitate, apa fiarta. Fiecare dintre ele a reactionat însa diferit.

  • Morcovii au fost la început tari, puternici si neînduplecati. Dar apa fiarta i-a înmuiat si au devenit slabi.

  • Oul a fost fragil. Coaja lui subtire i-a protejat lichidul interior, dar dupa ce a fiert, continutul sau s-a întarit.

  • Boabele de cafea macinate au fost unice. Dupa ce au fost fierte, ele au schimbat apa.

Această ilustraţie ne ajută să vedem cât de diferit reacţionăm noi în faţa greutăţilor. Pot fi ca  morcovul care pare puternic, dar durerea si adversitatea ma fac sa îmi pierd puterile, sa devin fragil. Pot fi ca oul care pornește la drum cu o inima maleabilă, care se schimbă cu căldură. Am un spirit fluid care după o moarte, o despărțire, probleme financiare sau alte greutăți se asprește. Exteriorul meu e mereu același, dar în interior zace o inimă împietrită. Sau pot fi  precum boabele de cafea. Atunci când situaţiile devin grele reușesc să schimb circumstanțele din jurul meu și să dau tot ce am mai bun din mine devenind un catalizator.

2. Reacţia lui David: Indignare faţă de ocările aduse lui Dumnezeu

1 Samuel 17:26b   Cine este Filisteanul acesta, acest netăiat împrejur, ca să ocărască oştirea Dumnezeului celui viu?” Se poate ca şi lui David să-i fi fost frică la apariţia uriaşului dar nu a rămas în acea stare. El a fost revoltat de jignirile aduse lui Dumnezeu şi a luat iniţiativă. A avea curajul de a-i înfrunta pe cei care-l necinstesc pe Dumnezeu este atitudinea unui biruitor. A pune capul în pământ şi a te preface că nu ai auzit batjocurile aduse lui Dumnezeu este atitudinea unui laş. Dacă ne batem cu pumnul în piept că suntem credincioşi practicanţi dar nu luăm atitudine faţă de  ocările aduse lui Dumnezeu în cercul nostru de activitate, suntem doar nişte farisei făţarnici de la care Dumnezeu îşi întoarce faţa. Ocările aduse lui Dumnezeu, pot lua forma glumelor fără perdea, sau încălcarea cu bună ştiinţă a regulilor companiei, sau copiatul la examene ori răspândirea unor zvonuri neadevărate. Reacţia noastră în perioadele de criză, fie ea morală, financiară, economică sau de altă natură, trebuie să fie de încredere  în suveranitatea lui Dumnezeu de a controla lucrurile. Numai luptând împotriva curentului de păgânizare, ridicând standardele morale proprii şi motivând şi pe alţii să trăiască o viaţă de excelenţă, vom reuşii acolo unde alţii falimentează.

[Aceste meditații au fost rostite la Radio Vocea Evangheliei Sibiu în cadrul rubricii „Popas de suflet”.]

Cum să reuşeşti acolo unde alţii eşuează [2]

Different_PerspectiveÎn prima filă a serialului Cum să reuşeşti acolo unde alţii eşuează, am dat şi primul răspuns : prin diferenta de principii. Am văzut principiul lui Saul conform căruia dacă  eşti bine dotat reuşita este asigurată şi am văzut principiul lui David definit de sintagma:  încrederea în Dumnezeu aduce biruinţa. Astăzi vom vedea din Biblie că putem reuşi acolo unde alţii falimentează dacă avem o perspectivă diferită.

Diferență de perspectivă

Pentru a ilustra mai bine diferenţa de perspectivă voi spune o scurtă istorioară. Se spune că, în vechime, a existat un sat în care toţi oamenii erau orbi. Într-o zi, umblând pe drum, şase oameni din acest sat au întâlnit un alt om ce călărea un elefant. Cei şase, care auziseră despre elefanţi, dar nu fuseseră niciodată aproape de unul, au cerut călătorului să le permită să atingă impresionantul 9096c780e63f12745d531f336c7de109animal. Îşi doreau să se întoarcă înapoi în satul lor şi să le spună şi celorlalţi săteni cum arată un elefant. Călătorul a fost de acord. Şi aşa, i-a ‘călăuzit’ pe fiecare din cei şase bărbaţi în părţi diferite ale corpului elefantului. Toţi cei şase orbi, au atins şi pipăit elefantul, până când au fost siguri că ştiu cum arată. Cu multă nerăbdare, s-au întors spre casă, pentru a-şi povesti experienţa avută. Toţi sătenii s-au adunat în jurul lor ca să audă despre elefant. Primul, care a simţit animalul din lateral a spus: “Un elefant este asemenea unuizid mare şi gros.”“Nici vorbă” a spus al doilea, care simţise trompa elefantului. “Mai degrabă este lung, rotund, moale.” Cel de-al treilea, care simţise urechea a intrat şi el în discuţie: “Nu e deloc aşa”, a spus el, “este asemenea unei frunze gigantice, moale şi care se mişcă atunci când o atingi.” “Nu sunt de acord”, a spus al patrulea, care atinsese coada. “Vă spun eu că elefantul este asemenea unui şarpe gigantic.” Cel de-al cincilea a strigat şi el contrar la tot ce se spusese până atunci. El atinsese unul dintre picioarele elefantului şi a concluzionat: “Elefantul este rotund, asemenea unui copac.” Cel de-al şaselea, care fusese lăsat să călărească pe spatele elefantului a început şi el să protesteze: “Nici unul nu sunteţi în stare să descrieţi cum trebuie un elefant? Este foarte clar, el este asemenea unui munte mişcător!” 6 oameni 6 perspective şi nici una nu prezintă realitatea unitară.

Revenind la textul nostru din Scriptură despre lupta dintre David şi Goliat sesizăm următoarea diferenţă de perspectivă:

1.Perspectiva lui Saul: Experienţa şi vârsta aduc reuşita

1 Samuel 17:33  Saul i-a zis lui David: „Nu poţi să te duci să te baţi cu Filisteanul acesta, căci tu eşti un copil, şi el este un om războinic din tinereţea lui.” Unghiul din care privea Saul biruinţa în luptă, era strict legat de experienţa şi vârsta luptătorului. În viziunea lui nu aveai cum să-l biruieşti pe marele Goliat  dacă erai prea tânăr. Desconsiderarea tinerilor, din păcate este şi astăzi un handicap pe care îl au mulţi dintre contemporanii noştrii. Tu nu poţi, eşti prea tânăr, nu ai destulă experienţă, eşti necopt, sunt doar câteva dintre săbiile care retează aripile  tinerilor noştrii. Oare Iosif, Daniel, Timotei şi alţi tineri ai Scripturilor nu s-au luptat şi ei cu astfel de prejudecăţi venite din partea veteranilor vremii? Cu siguranţă da, pentru că această perspectivă este prezentă încă de la începuturi şi ea continuă să facă ravagii şi în zilele noastre. Scepticismul cu care sunt priviţi azi tinerii este în mare parte întemeiat, dar sprijinul pe care trebuie să-l dăm tinerilor noştrii trebuie să fie necondiţionat. Solomon afirmă în Proverbe 20:29  Slava tinerilor este tăria, dar podoaba bătrânilor sunt perii albi. Împletirea acestor două elemente: tăria tinerilor şi înţelepciunea bătrânilor duc la biruinţă.

2.Perspectiva lui David: Cu D-zeu de partea mea reuşita este asigurată

1 Samuel 17:37  David a mai zis: „Domnul, care m-a izbăvit din ghiara leului, şi din laba ursului, mă va izbăvi şi din mâna acestui Filistean.” Perspectiva lui David este total opusă de cea a lui Saul. El nu-şi bazează reuşita pe puterea lui fizică, nici pe destoinicia lui ca şi războinic şi nici măcar pe echipamentul sau armele pe care le posedă, el priveşte dincolo de lipsurile pe care oamenii le văd în el la intervenţia miraculoasă a parteneriatului dintre El şi Dumnezeu. Apostolul Pavel scoate în evidenţă acest parteneriat în 1 Corinteni 3:9 Căci noi Suntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Eu şi cu Dumnezeu formăm majoritatea, spunea Martin Luther subliniind atît de bine avantajul pe care-l avem dacă Dumnezeu este partenerul nostru.

Acum, la final de popas, vă provoc la trăirea unei zile cu o perpectivă diferită în toate acţiunile pe care le întreprindeţi astăzi. Dacă perspectiva colegilor de servici sau de clasă este răzbunarea, alege iertarea, dacă este mita, alege corectitudinea, dacă este promovată minciuna alege adevărul, dacă promiscuitatea este înălţată la rang de cinste, alege trăirea în puritate şi fidelitate. Doar aşa, având o perspectivă diferită vom reuşii acolo unde alţii eşuează. Fiţi binecuvântaţi!

[Aceste meditații au fost rostite la Radio Vocea Evangheliei Sibiu în cadrul rubricii „Popas de suflet”.]

 

Cum să reușești acolo unde alții eșuează [1]

davidarmourDeschidem o nouă serie de meditaţii inspirate din Scriptură, serie intitulată: Cum să reuşeşti acolo unde alţii eşuează! Capitolul 17 din 1 Samuel  care prezintă lupta dintre David şi Goliat ne va servi ca şi cuvânt de inspiraţie în călătoria prin Scriptură, pentru a afla secretul succesului duhovnicesc și nu numai…

Fiecare dintre noi a avut momente în care s-a întrebat de unul singur, oare cum Xulescu a reuşit acolo unde eu am falimentat. Care este secretul pe care unii îl deţin şi îi ajută să meargă din putere în putere, atingând mereu excelenţa iar eu mă târăsc în mediocritate? Dragii mei, secretul este la îndemâna oricui, el se află în Biblie, iar noi trebuie să dăm la o parte colbul nepăsării noastre şi să luăm aminte la ceea ce Cuvântul Lui Dumnezeu ne sfătuieşte.

David a reuşit acolo unde o armată întreagă împreună cu regele şi generalii ei au eşuat! Unul dintre motivele pentru care izbânda a fost de partea lui David este:

Diferenţa de principii

Pentru a înţelege mai bine importanţa principiilor diferite, vom pune în contrast 2 dintre eroii acestei întâmplări Saul, împăratul lui Israel şi David cioban şi cântăreţ iscusit.

1.Principiul lui Saul: Dacă eşti bine dotat reuşita este asigurată!

1 Samuel 17:38  Saul a îmbrăcat pe David cu hainele lui, i-a pus pe cap un coif din aramă, şi l-a îmbrăcat cu o platoşă. Saul credea că succesul acelei lupte era direct proporţional cu dotările militare pe care  le avea. Coiful de aramă şi platoşa împăratului erau unice în Israel, aşa că acest echipament trebuia să aducă biruinţa tinerelului neiniţiat în lupte care nu era deprins cu arta războiului.

            Acest principiu al reuşitei asigurate datorită înzestrărilor şi echipării corespunzătoare, guvernează din păcate o mulţime de oameni. Sunt oameni care au toate aceste ingrediente şi totuşi nu ajung să atingă succesul. Este nevoie în drumul nostru către reuşită şi de capacitate şi înzestrare naturală, este nevoie şi de mijloacele potrivite pentru a ajunge la succes dar toate acestea nu sunt suficiente.

            Conform acestui principiu, “dacă eşti bine dotat reuşita este asigurată” mulţi oameni sunt judecaţi din start, tăinduli-se orice şansă reală de a fi oameni de succes, pentru că sunt prea săraci, nu sunt aşa deştepţi, nu au părinţi realizaţi, nu arată bine sau nu îi ajută capul. Celebrul Albert Einstein nu a vorbit până la vârsta de trei ani, dând impresia că este retardat mintal şi totuşi a ajuns să câştige premiul Nobel pentru fizică. Apostolul Pavel explică aşa de bine această inversare a valorilor lumii în 1 Corinteni 1:26-29  De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi care aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari. Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii, şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt; pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.

Trecem acum la un alt  principiu, un principiu călăuzitor în viaţa lui David care îl conduce la victorie:

2.Principiul lui David: Încrederea în Dumnezeu aduce biruinţa

1 Samuel 17:39-40  vs.47  Şi toată mulţimea aceasta va şti că Domnul nu mântueşte nici prin sabie nici prin suliţă. Căci biruinţa este a Domnului. Şi El vă dă în mâinile noastre.”

Cât optimism radiază din tinerelul acesta, ar spune unii, dar eu spun că este o încredere totală în Dumnezeu. Este un Dumnezeu pe care David îl cunoaşte personal, nu doar din auzite de la părinţii sau fraţii lui, ci din experienţele personale trăite în păşunile oilor, unde cerea ajutorul divin în luptele cu fiarele sălbatice şi unde compunea apoi imnuri de laudă la adresa acestui Dumnezeu.

-Nu armele aduc biruinţa. David avea o praştie şi Goliat avea sabie, scut, coif, zale de metal plus un om care-i ducea armele şi totuşi acestea nu l-au condus la victorie. Biruinţa este a Domnului, spunea David şi despre asta vorbeşte toată Scriptura când oameni simpli, câştigă luptându-se cu ulcioare şi făclii, doborând zidurile inamice prin cântat de trâmbiţă, sau folosind în lupta lor un otig de plug sau o falcă de măgar atingând excelenţa. Cum să reuşeşti acolo unde alţii eşuează? Având principii diferite faţă de cele prezentate în Babilonul acestei lumi…

[Aceste meditații au fost rostite la Radio Vocea Evangheliei Sibiu în cadrul rubricii „Popas de suflet”.]

Forme de relief ale sufletului (5)

EverestBun găsit iubiți cititori la explorarea ultimei forme de relief a sufletului. Astăzi vom poposi pe munte, unde vom medita la această formă de relief a sufletului nostru. Muntele este o formă de relief care este o ridicătură a scoarţei pământului care se extinde deasupra terenului limitrof pe o suprafaţă limitată, fiind mai mare decât dealul, de obicei stâncoasă şi depăşind înălţimea de 800.

În viața noastră muntele poate lua forma unui LOC AL DESCOPERIRII => [Exod 19:20] Domnul S-a coborât pe muntele Sinai, şi anume pe vârful muntelui. Domnul a chemat pe Moise pe vârful muntelui.[Matei 17:1]  După şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui şi i-a dus la o parte pe un munte înalt. El S-a schimbat la faţă înaintea lor; faţa Lui a strălucit ca soarele, şi hainele I s-au făcut albe ca lumina.

Dumnezeu i se descoperă lui Moise pe munte folosindu-se de un rug aprins. Tot aici pe munte Dumnezeu îi dă viziunea  cortului întâlnirii și tablelele legii vorbindu-i gură către gură subliniindu-i fiecare detaliu din ceea ce avea să fie codul juridic al națiunii Israel. Dumnezeu se descoperă pe munte, în locul depărtat de mulţime, în locul unde-ţi vezi nimicnicia în comparaţie cu slava Sa. Schimbarea la față a Domnului Isus în prezența celor 3 ucenici a avut loc tot pe munte și acest lucru ne arată că muntele este locul în care Dumnezeu alege să ni se descopere. Muntele este acea stare spirituală la carea ajungem prin purificare, rugăciune și post, lăsând în urma noastră zgomotele lumii și inspirând aerul rarefiat al prezenței divine. Dumnezeu alege să ni se descopere pe munte doar atunci când ne descălțăm de preconcepțile noastre, de mentalitățile pe care ni le-am format de-a lungul timpului și de eu-l nostru cel de toate zilele. Intrând așa în prezența Creatorului,vom avea parte de experiențe care ne vor modela și ne vor oferi mai multă profunzime.

Muntele mai poate fi și LOCUL ÎNVĂŢĂTURII => [Isaia 2:3]  Popoarele se vor duce cu grămada la el, şi vor zice: “Veniţi, să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui, şi să umblăm pe cărările Lui.” Căci din Sion va ieşi Legea, şi din Ierusalim cuvântul Domnului.=>[Matei 5:1]  Când a văzut Isus noroadele, S-a suit pe munte, şi după ce a şezut jos, ucenicii Lui s-au apropiat de El. Apoi a început să vorbească şi să-i înveţe

Timpul pe care Isus l-a petrecut pe pământ a fost utilizat pentru vindecare și învățătură. Și-a învățat ucenicii și a învățat noroadele, învățătura ocupând un spațiu important și unul din scopurile venirii sale pe pământ. Pentru a fi lucrători rodnici în slujba regelui nostru e nevoie de timp petrecut în aprofundarea Scripturilor. A nu știi să mânuim arma pe care Dumnezeu ne-a încredințat-o, cuvântul său relevat prin Biblie, înseamnă a ne răni singuri și a ne văduvi de experiența câștigării sufletelor pentru împărăția Lui Dumnezeu. Cum ne cunoaștem drepturile, îndatoririle și bogăția spirituală lăsată de Tatăl nostru dacă nu stăpânim cele 2 testamente pe care El ni le-a lăsat? Biblia trebuie citită, studiată, memorată și însușită pentru a avea sorț de izbândă în lupta cu forțele întunericului.

Pentru Isus muntele a fost LOCUL UMPLERII => [Matei 14:23]  După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înoptase, şi El era singur acolo. Golit de toată puterea în timpul zilei, datorită lucrării istovitoare pe care o făcea, Isus mergea regulat pe munte pentru a se umple de putere prin rugăciune. Una din caracteristicile distinctive şi semnificative ale lui Hristos era de a Se ruga, des şi eficient. Dumnezeu ne încarcă de putere spirituală în momentele când stăm cu El singuri în cămăruţă. Momentele de stăruință cu biserica, părtăşia în grupuri mici sau chiar închinarea cu toată familia, nu descătuşează puterea divină dacă nu petrecem timp în solitudine pe muntele întâlnirii cu Dumnezeu. Nu avem nevoie doar de putere, sunt momente când nădejdea că se mai poate face ceva, se scurge în mod inexplicit din noi și atunci prin momentele noastre de părtășie bunul Dumnezeu ne umple din nou rezervorul speranțelor noastre. Credința, dragostea, curajul nostru s-au entuziasmul, ni se termină așa de repede, nimeni nu poate realimenta aceste nevoi ale noastre decât Dumnezeu în timpul nostru de părtășie personală cu El. Dacă Hristos a avut nevoie de acest timp de umplere cu atât mai mult noi suntem dependenți de acest proces vital al sufletelor noastre.

Tot muntele mai este și LOCUL ISPITIRII => [Matei 4:8/9]  Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor, şi i-a zis: “Toate aceste lucruri ţi le voi da ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie.” Atunci când creşti duhovniceşte şi ajungi tot mai sus şi mai aproape de Dumnezeu, pe vârful muntelui de intimitate cu Dumnezeu, satan vede toate aceste lupte, forţări ale tale şi apare şi el cu oferte variate. Suntem în cunoştinţă de titani spirituali care au căzut pradă ispitelor, în păcate carnale sau în laţul lăcomiei. Ispitele nu scad în intensitate cu cât ne apropiem mai mult de Dumnezeu, dimpotrivă ele se intensifică și se înmulțesc pe măsură ce creștem în maturitate și în omul dinlăuntru.

Iată-ne ajunși la finalul acestui ciclu de meditații. Doresc tuturor cititorilor, conștiența că fiecare dintre noi are văile , câmpiile, dealurile și peșterile sale, dar și munții săi și că Dumnezeu vrea ca în toate aceste forme de relief ale trăirilor noastre El să fie arătat și promovat. Un glas strigă: “Pregătiţi în pustie calea Domnului, neteziţi în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru! Orice vale să fie înălţată, orice munte şi orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă în câmpii, şi strâmtorile în vâlcele! Isaia 40:3-4. Vă doresc o umblare zilnică alături de Dumnezeu prin văile, câmpiile, dealurile, peșterile și munții voștri.

[Aceste meditații au fost rostite la Radio Vocea Evangheliei Sibiu în cadrul rubricii „Popas de suflet”.]

Agonia ,,DE CE”-urilor

Toţi copiii lui Israel au cârtit împotriva lui Moise şi Aaron, şi toată adunarea le-a zis: „De ce n-om fi murit noi în ţara Egiptului sau de ce n-om fi murit în pustia aceasta? Numeri 14:2

În vremuri de restrişte, în suferinţă şi durere, suntem bombardaţi de o ploaie de “DE CE-uri”.De ce eu? De ce acum? De ce, ne urmăreşte pretutindeni şi seamănă adeseori cu un cerşetor care aşteaptă nerăbdător să-i dai ceva, orice, numai să nu-l ignori. Te simţi cumva dator să cauţi răspunsuri la întrebările care se ridică ameninţător deasupra ta, acuzându-te de neputinţă. Şi pentru unii începe o trudnică alergare după răspunsuri, de cele mai multe ori la Dumnezeu. Auzim adeseori: “Doamne de ce ai îngăduit accidentul acesta?” “De ce Dumnezeule, chiar copilul meu e bolnav de aceast sindrom necruţător?” Dumnezeule de ce mi-ai luat Tu soţul chiar acum când aveam mai multă nevoie de el?” Şi lista poate continua cu un munte de întrebări adresate providenţei.

Este Dumnezeu dator să răspundă la aceste întrebări? E necesar ca aceste întrebări să-i macine pe copii săi? Răspunsul este în ambele cazuri NU! Fiecare a vut şi poate mai are DE CE-urile lui. Dumnezeu nu ne trece prin cuptoare pentru a ne pune noi înşine întrebări, ci pentru a arde ce nu e de valoare în noi. Important este că EL ştie de ce, chiar dacă nu ne spune şi nouă acest lucru.

Cred că valoros este CUM ieşim din laboratorul divin. Suntem mai aproape de El?  Am învăţat care ne sunt priorităţile? Am priceput ceva din experienţa avută, sau suntem storşi de puteri şi extenuaţi că nu ştim de ce? Nu lăsa ca de ce-urile vieţii să te zăvorască în temniţa descurajării, mulţumeşte-i Domnului că Îşi continuă lucrarea în viaţa ta.

Cred că satan se bucură când ne zbatem căutând răspunsuri, pentru că preocupaţi cu aflarea răspunsurilor abandonăm lupta la care suntem de fapt chemaţi şi intrăm într-un fel de concediu medical spiritual, care ne este permis , credem noi, dar care de fapt ne scoate temporar din luptă.

Răspunsurile la întrebările noastre, nu ne fac mai buni dacă le ştim şi nici nu ne dau avânt pe cale, poate dacă le-am ştii, am cade în depresie sau ne-am întrista… Doamne vrem să Îţi mulţumim chiar dacă ştim sau nu de ce ne treci prin încercări. Vrem voia Ta să se facă în viaţa noastră!

Nicu Meister 

 

Forme de relief ale sufletului (4)

Peştera_Unguru_Mare

La acest sfârșit de săptămână vom medita în peșteră. Așa cum știm peștera este o cavitate, scobitură naturală subterană adâncă și mare, formată prin dizolvarea unor roci solubile de către apele de infiltrație sau o înfundătură în stâncă sau în munți.

Peștera poate fi LOCUL ASCUNDERII sau ASCUNZĂTOAREA multora dintre noi. Isaia 2:19  Oamenii vor intra în peşterile stâncilor şi în crăpăturile pământului, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui, când Se va scula să îngrozească pământul.

Din textul pe care l-am citat, observăm că peștera este ascunzătoarea ideală pentru cei care nu vor să mai dea ochii cu Dumnezeu, care fug de El și de judecata sa, sperând cu naivitate că vor scăpa. Noi știm din Cuvântul lui Dumnezeu că nu ne putem ascunde nicăieri de privirea ageră a Domnului. Psalmi 139:7  Unde mă voi duce departe de Duhul Tău şi unde voi fugi departe de Faţa Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo; Dacă voi lua aripile zorilor şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării, şi acolo mâna Ta mă va călăuzi şi dreapta Ta mă va apuca.Dacă voi zice: „Cel puţin întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!”Iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua şi întunericul ca lumina.

În timpul campaniei de cucerire a țării promise, Iosua a avut parte de un episod în care o alianță de împărați au fugit și s-au ascuns în peșteră. Iosua 10:16 Cei cinci împăraţi au fugit şi s-au ascuns într-o peşteră la Macheda. S-a spus lucrul acesta lui Iosua, zicând: „Cei cinci împăraţi se află ascunşi într-o peşteră la Macheda”. Iosua a zis: „Prăvăliţi nişte pietre mari la intrarea peşterii şi puneţi nişte oameni să-i păzească. Dacă ne ascundem de cineva înseamnă că ne este teamă de el, nu vrem să-l întâlnim, datorită fricii de confruntare. Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă. Proverbe 29:25  Pentru credincioși pământul nu este o peșteră în care să ne ascundem ci este un câmp de bătălie unde ne luptăm până la sânge în lupta împotriva păcatului și a forțelor întunericului.

În peșteră ne confruntăm și cu PRESIUNEA ANTURAJULUI. 1 Samuel 24:10  Vezi acum cu ochii tăi că Domnul te dăduse astăzi în mâinile mele în peşteră. Oamenii mei mă îndemnau să te omor; dar te-am cruţat şi am zis: „Nu voi pune mâna pe domnul meu, căci este unsul Domnului.” David nu a cedat acestei presiuni exercitată de anturajul său care-l îndemnau să-i curme viața lui Saul. El a avut puterea să facă față cu brio acestor provocări și să acționeze conform vocii lui lăuntrice conduse de Dumnezeu. Influența anturajului poate fi extrem de puternică. Ca să nu fim dezrădăcinați din crezul nostru și a nu ne fi demolate valorile, avem nevoie de o aprofundare a relației noastre cu Dumnezeu. Trăirea superficială a credinței noastre nu poate face față acestor uragane emoționale.

Peștera poate fi LOCUL PURITĂȚII. 1 Regi 18:4  Când a nimicit Izabela pe prorocii Domnului, Obadia a luat o sută de proroci, i-a ascuns câte cincizeci într-o peşteră şi i-a hrănit cu pâine şi cu apă. Într-o vreme când idolatria era la culme și poporul lui Dumnezeu decăzuse din punct de vedere spiritual, în peșteri, ascunși de ochii lumii dar cunoscuți de Dumnezeu, era o minoritate care s-a hotărât să nu-și întineze sufletul. O alegere grea și tot mai rară din păcate în vremurile noastre, o alegere pe cale de dispariție ca o floare de colț, dar este și rămâne o alegere care aduce cinste și răsplată nu doar aici pe acest pământ, dar mai ales în raiul lui Dumnezeu. Da, peștera poate fi locul purității, locul în care ne izolăm dar nu de lume ci de mentalitățile ei păcătoase și murdare. Noi rămânem în lume dar nu ca lumea, trăim sub același soare dar nu alergăm la același potop de desfrâu, noi facem zilnic alegeri care ne ajută să rămânem curați, limpezi și nealterați de otrava acestei lumi.

Dar peștera mai poate fi și LOCUL LAMENTĂRII 1 Regi 19:9  Şi acolo, Ilie a intrat într-o peşteră şi a rămas în ea peste noapte. Şi cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: „Ce faci tu aici, Ilie?” El a răspuns: „Am fost plin de râvnă pentru Domnul, Dumnezeul oştirilor; căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale şi au ucis cu sabia pe prorocii Tăi; am rămas numai eu singur şi caută să-mi ia viaţa!” Ilie se plânge, se tânguiește, este morocănos și cârcotaș, asta pentru că el crede că este singurul reprezentat a lui Dumnezeu care a rămas să lupte cu un întreg popor idolatru. Nemulțumirea și văicăreala este o strare specifică poporului român. Pensiile sunt prea mici, taxele sunt prea mari, politicienii prea corupți, etc

Cuvântul revelat ne spune că evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig1 Timotei 6:6  și că cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat. Proverbe 15:15  Oriunde ne întoarcem găsim oameni cârtitori, la coada de la taxe, la servici, la școală chiar și în biserici. Suntem tentați să credem că asta este normalitatea, dar NU nu este normal să fi bosumflat și cârtitor de dimineața până seara, de luni până duminică și din ianuarie până în decembrie. Această stare este o boală, un sindrom care distruge tot mai mulți oameni și le fură bucuria de a trăi.

Și în cele din urmă Isus ne spune că BISERICA POATE FI TRANSFORMATĂ ÎNTR-O PEȘTERĂ de tâlhari Matei 21:13  şi le-a zis: „Este scris: „Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.” Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.” Datorită animalelor care se vindeau în templu pentru jertfe și schimbatul de bani în moneda templului putem spune că religia oferea bune oportunităţi de afaceri. Pentru mulţi ea nu mai însemna decât atât. Dragii mei, dacă suntem ispitiţi să îi condamnăm, trebuie să fim atenţi şi să ne examinăm cu atenţie pe noi înşine. Adesea, religia devine pentru unii o afacere. Nu se sfiiesc să facă comerţ chiar cu Dumnezeu. Am cunoscut persoane care încercau să cumpere binecuvântări de la Dumnezeu. Doamne, spuneau ei, dacă ma ajuţi de această dată, eu o să fac, cutare şi cutare lucru. Dragi prieteni este târg. Este afacere. Numai că Dumnezeu nu face aşa ceva. El nu face afaceri cu noi. El oferă tot ce are de oferit din dragoste şi nu ca afacere. Haideți să nu transformăm casa de rugăciune și închinare într-o peșteră de tîlhari. Tâlharii fură și jefuiesc. Să nu-l jefuim pe Hristos de onoarea și slava  Lui. Să nu jefuim musafirii casei Domnului de de privilegiul de a-L cunoaşte pe Dumnezeu aşa cum este El.

[Aceste meditații au fost rostite la Radio Vocea Evangheliei Sibiu în cadrul rubricii „Popas de suflet”.]