Cum să reuşeşti acolo unde alţii eşuează [2]

Different_PerspectiveÎn prima filă a serialului Cum să reuşeşti acolo unde alţii eşuează, am dat şi primul răspuns : prin diferenta de principii. Am văzut principiul lui Saul conform căruia dacă  eşti bine dotat reuşita este asigurată şi am văzut principiul lui David definit de sintagma:  încrederea în Dumnezeu aduce biruinţa. Astăzi vom vedea din Biblie că putem reuşi acolo unde alţii falimentează dacă avem o perspectivă diferită.

Diferență de perspectivă

Pentru a ilustra mai bine diferenţa de perspectivă voi spune o scurtă istorioară. Se spune că, în vechime, a existat un sat în care toţi oamenii erau orbi. Într-o zi, umblând pe drum, şase oameni din acest sat au întâlnit un alt om ce călărea un elefant. Cei şase, care auziseră despre elefanţi, dar nu fuseseră niciodată aproape de unul, au cerut călătorului să le permită să atingă impresionantul 9096c780e63f12745d531f336c7de109animal. Îşi doreau să se întoarcă înapoi în satul lor şi să le spună şi celorlalţi săteni cum arată un elefant. Călătorul a fost de acord. Şi aşa, i-a ‘călăuzit’ pe fiecare din cei şase bărbaţi în părţi diferite ale corpului elefantului. Toţi cei şase orbi, au atins şi pipăit elefantul, până când au fost siguri că ştiu cum arată. Cu multă nerăbdare, s-au întors spre casă, pentru a-şi povesti experienţa avută. Toţi sătenii s-au adunat în jurul lor ca să audă despre elefant. Primul, care a simţit animalul din lateral a spus: “Un elefant este asemenea unuizid mare şi gros.”“Nici vorbă” a spus al doilea, care simţise trompa elefantului. “Mai degrabă este lung, rotund, moale.” Cel de-al treilea, care simţise urechea a intrat şi el în discuţie: “Nu e deloc aşa”, a spus el, “este asemenea unei frunze gigantice, moale şi care se mişcă atunci când o atingi.” “Nu sunt de acord”, a spus al patrulea, care atinsese coada. “Vă spun eu că elefantul este asemenea unui şarpe gigantic.” Cel de-al cincilea a strigat şi el contrar la tot ce se spusese până atunci. El atinsese unul dintre picioarele elefantului şi a concluzionat: “Elefantul este rotund, asemenea unui copac.” Cel de-al şaselea, care fusese lăsat să călărească pe spatele elefantului a început şi el să protesteze: “Nici unul nu sunteţi în stare să descrieţi cum trebuie un elefant? Este foarte clar, el este asemenea unui munte mişcător!” 6 oameni 6 perspective şi nici una nu prezintă realitatea unitară.

Revenind la textul nostru din Scriptură despre lupta dintre David şi Goliat sesizăm următoarea diferenţă de perspectivă:

1.Perspectiva lui Saul: Experienţa şi vârsta aduc reuşita

1 Samuel 17:33  Saul i-a zis lui David: „Nu poţi să te duci să te baţi cu Filisteanul acesta, căci tu eşti un copil, şi el este un om războinic din tinereţea lui.” Unghiul din care privea Saul biruinţa în luptă, era strict legat de experienţa şi vârsta luptătorului. În viziunea lui nu aveai cum să-l biruieşti pe marele Goliat  dacă erai prea tânăr. Desconsiderarea tinerilor, din păcate este şi astăzi un handicap pe care îl au mulţi dintre contemporanii noştrii. Tu nu poţi, eşti prea tânăr, nu ai destulă experienţă, eşti necopt, sunt doar câteva dintre săbiile care retează aripile  tinerilor noştrii. Oare Iosif, Daniel, Timotei şi alţi tineri ai Scripturilor nu s-au luptat şi ei cu astfel de prejudecăţi venite din partea veteranilor vremii? Cu siguranţă da, pentru că această perspectivă este prezentă încă de la începuturi şi ea continuă să facă ravagii şi în zilele noastre. Scepticismul cu care sunt priviţi azi tinerii este în mare parte întemeiat, dar sprijinul pe care trebuie să-l dăm tinerilor noştrii trebuie să fie necondiţionat. Solomon afirmă în Proverbe 20:29  Slava tinerilor este tăria, dar podoaba bătrânilor sunt perii albi. Împletirea acestor două elemente: tăria tinerilor şi înţelepciunea bătrânilor duc la biruinţă.

2.Perspectiva lui David: Cu D-zeu de partea mea reuşita este asigurată

1 Samuel 17:37  David a mai zis: „Domnul, care m-a izbăvit din ghiara leului, şi din laba ursului, mă va izbăvi şi din mâna acestui Filistean.” Perspectiva lui David este total opusă de cea a lui Saul. El nu-şi bazează reuşita pe puterea lui fizică, nici pe destoinicia lui ca şi războinic şi nici măcar pe echipamentul sau armele pe care le posedă, el priveşte dincolo de lipsurile pe care oamenii le văd în el la intervenţia miraculoasă a parteneriatului dintre El şi Dumnezeu. Apostolul Pavel scoate în evidenţă acest parteneriat în 1 Corinteni 3:9 Căci noi Suntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Eu şi cu Dumnezeu formăm majoritatea, spunea Martin Luther subliniind atît de bine avantajul pe care-l avem dacă Dumnezeu este partenerul nostru.

Acum, la final de popas, vă provoc la trăirea unei zile cu o perpectivă diferită în toate acţiunile pe care le întreprindeţi astăzi. Dacă perspectiva colegilor de servici sau de clasă este răzbunarea, alege iertarea, dacă este mita, alege corectitudinea, dacă este promovată minciuna alege adevărul, dacă promiscuitatea este înălţată la rang de cinste, alege trăirea în puritate şi fidelitate. Doar aşa, având o perspectivă diferită vom reuşii acolo unde alţii eşuează. Fiţi binecuvântaţi!

[Aceste meditații au fost rostite la Radio Vocea Evangheliei Sibiu în cadrul rubricii „Popas de suflet”.]

 

Anunțuri

Forme de relief ale sufletului (5)

EverestBun găsit iubiți cititori la explorarea ultimei forme de relief a sufletului. Astăzi vom poposi pe munte, unde vom medita la această formă de relief a sufletului nostru. Muntele este o formă de relief care este o ridicătură a scoarţei pământului care se extinde deasupra terenului limitrof pe o suprafaţă limitată, fiind mai mare decât dealul, de obicei stâncoasă şi depăşind înălţimea de 800.

În viața noastră muntele poate lua forma unui LOC AL DESCOPERIRII => [Exod 19:20] Domnul S-a coborât pe muntele Sinai, şi anume pe vârful muntelui. Domnul a chemat pe Moise pe vârful muntelui.[Matei 17:1]  După şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui şi i-a dus la o parte pe un munte înalt. El S-a schimbat la faţă înaintea lor; faţa Lui a strălucit ca soarele, şi hainele I s-au făcut albe ca lumina.

Dumnezeu i se descoperă lui Moise pe munte folosindu-se de un rug aprins. Tot aici pe munte Dumnezeu îi dă viziunea  cortului întâlnirii și tablelele legii vorbindu-i gură către gură subliniindu-i fiecare detaliu din ceea ce avea să fie codul juridic al națiunii Israel. Dumnezeu se descoperă pe munte, în locul depărtat de mulţime, în locul unde-ţi vezi nimicnicia în comparaţie cu slava Sa. Schimbarea la față a Domnului Isus în prezența celor 3 ucenici a avut loc tot pe munte și acest lucru ne arată că muntele este locul în care Dumnezeu alege să ni se descopere. Muntele este acea stare spirituală la carea ajungem prin purificare, rugăciune și post, lăsând în urma noastră zgomotele lumii și inspirând aerul rarefiat al prezenței divine. Dumnezeu alege să ni se descopere pe munte doar atunci când ne descălțăm de preconcepțile noastre, de mentalitățile pe care ni le-am format de-a lungul timpului și de eu-l nostru cel de toate zilele. Intrând așa în prezența Creatorului,vom avea parte de experiențe care ne vor modela și ne vor oferi mai multă profunzime.

Muntele mai poate fi și LOCUL ÎNVĂŢĂTURII => [Isaia 2:3]  Popoarele se vor duce cu grămada la el, şi vor zice: “Veniţi, să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui, şi să umblăm pe cărările Lui.” Căci din Sion va ieşi Legea, şi din Ierusalim cuvântul Domnului.=>[Matei 5:1]  Când a văzut Isus noroadele, S-a suit pe munte, şi după ce a şezut jos, ucenicii Lui s-au apropiat de El. Apoi a început să vorbească şi să-i înveţe

Timpul pe care Isus l-a petrecut pe pământ a fost utilizat pentru vindecare și învățătură. Și-a învățat ucenicii și a învățat noroadele, învățătura ocupând un spațiu important și unul din scopurile venirii sale pe pământ. Pentru a fi lucrători rodnici în slujba regelui nostru e nevoie de timp petrecut în aprofundarea Scripturilor. A nu știi să mânuim arma pe care Dumnezeu ne-a încredințat-o, cuvântul său relevat prin Biblie, înseamnă a ne răni singuri și a ne văduvi de experiența câștigării sufletelor pentru împărăția Lui Dumnezeu. Cum ne cunoaștem drepturile, îndatoririle și bogăția spirituală lăsată de Tatăl nostru dacă nu stăpânim cele 2 testamente pe care El ni le-a lăsat? Biblia trebuie citită, studiată, memorată și însușită pentru a avea sorț de izbândă în lupta cu forțele întunericului.

Pentru Isus muntele a fost LOCUL UMPLERII => [Matei 14:23]  După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înoptase, şi El era singur acolo. Golit de toată puterea în timpul zilei, datorită lucrării istovitoare pe care o făcea, Isus mergea regulat pe munte pentru a se umple de putere prin rugăciune. Una din caracteristicile distinctive şi semnificative ale lui Hristos era de a Se ruga, des şi eficient. Dumnezeu ne încarcă de putere spirituală în momentele când stăm cu El singuri în cămăruţă. Momentele de stăruință cu biserica, părtăşia în grupuri mici sau chiar închinarea cu toată familia, nu descătuşează puterea divină dacă nu petrecem timp în solitudine pe muntele întâlnirii cu Dumnezeu. Nu avem nevoie doar de putere, sunt momente când nădejdea că se mai poate face ceva, se scurge în mod inexplicit din noi și atunci prin momentele noastre de părtășie bunul Dumnezeu ne umple din nou rezervorul speranțelor noastre. Credința, dragostea, curajul nostru s-au entuziasmul, ni se termină așa de repede, nimeni nu poate realimenta aceste nevoi ale noastre decât Dumnezeu în timpul nostru de părtășie personală cu El. Dacă Hristos a avut nevoie de acest timp de umplere cu atât mai mult noi suntem dependenți de acest proces vital al sufletelor noastre.

Tot muntele mai este și LOCUL ISPITIRII => [Matei 4:8/9]  Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor, şi i-a zis: “Toate aceste lucruri ţi le voi da ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie.” Atunci când creşti duhovniceşte şi ajungi tot mai sus şi mai aproape de Dumnezeu, pe vârful muntelui de intimitate cu Dumnezeu, satan vede toate aceste lupte, forţări ale tale şi apare şi el cu oferte variate. Suntem în cunoştinţă de titani spirituali care au căzut pradă ispitelor, în păcate carnale sau în laţul lăcomiei. Ispitele nu scad în intensitate cu cât ne apropiem mai mult de Dumnezeu, dimpotrivă ele se intensifică și se înmulțesc pe măsură ce creștem în maturitate și în omul dinlăuntru.

Iată-ne ajunși la finalul acestui ciclu de meditații. Doresc tuturor cititorilor, conștiența că fiecare dintre noi are văile , câmpiile, dealurile și peșterile sale, dar și munții săi și că Dumnezeu vrea ca în toate aceste forme de relief ale trăirilor noastre El să fie arătat și promovat. Un glas strigă: “Pregătiţi în pustie calea Domnului, neteziţi în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru! Orice vale să fie înălţată, orice munte şi orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă în câmpii, şi strâmtorile în vâlcele! Isaia 40:3-4. Vă doresc o umblare zilnică alături de Dumnezeu prin văile, câmpiile, dealurile, peșterile și munții voștri.

[Aceste meditații au fost rostite la Radio Vocea Evangheliei Sibiu în cadrul rubricii „Popas de suflet”.]

Forme de relief ale sufletului (4)

Peştera_Unguru_Mare

La acest sfârșit de săptămână vom medita în peșteră. Așa cum știm peștera este o cavitate, scobitură naturală subterană adâncă și mare, formată prin dizolvarea unor roci solubile de către apele de infiltrație sau o înfundătură în stâncă sau în munți.

Peștera poate fi LOCUL ASCUNDERII sau ASCUNZĂTOAREA multora dintre noi. Isaia 2:19  Oamenii vor intra în peşterile stâncilor şi în crăpăturile pământului, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui, când Se va scula să îngrozească pământul.

Din textul pe care l-am citat, observăm că peștera este ascunzătoarea ideală pentru cei care nu vor să mai dea ochii cu Dumnezeu, care fug de El și de judecata sa, sperând cu naivitate că vor scăpa. Noi știm din Cuvântul lui Dumnezeu că nu ne putem ascunde nicăieri de privirea ageră a Domnului. Psalmi 139:7  Unde mă voi duce departe de Duhul Tău şi unde voi fugi departe de Faţa Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo; Dacă voi lua aripile zorilor şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării, şi acolo mâna Ta mă va călăuzi şi dreapta Ta mă va apuca.Dacă voi zice: „Cel puţin întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!”Iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua şi întunericul ca lumina.

În timpul campaniei de cucerire a țării promise, Iosua a avut parte de un episod în care o alianță de împărați au fugit și s-au ascuns în peșteră. Iosua 10:16 Cei cinci împăraţi au fugit şi s-au ascuns într-o peşteră la Macheda. S-a spus lucrul acesta lui Iosua, zicând: „Cei cinci împăraţi se află ascunşi într-o peşteră la Macheda”. Iosua a zis: „Prăvăliţi nişte pietre mari la intrarea peşterii şi puneţi nişte oameni să-i păzească. Dacă ne ascundem de cineva înseamnă că ne este teamă de el, nu vrem să-l întâlnim, datorită fricii de confruntare. Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă. Proverbe 29:25  Pentru credincioși pământul nu este o peșteră în care să ne ascundem ci este un câmp de bătălie unde ne luptăm până la sânge în lupta împotriva păcatului și a forțelor întunericului.

În peșteră ne confruntăm și cu PRESIUNEA ANTURAJULUI. 1 Samuel 24:10  Vezi acum cu ochii tăi că Domnul te dăduse astăzi în mâinile mele în peşteră. Oamenii mei mă îndemnau să te omor; dar te-am cruţat şi am zis: „Nu voi pune mâna pe domnul meu, căci este unsul Domnului.” David nu a cedat acestei presiuni exercitată de anturajul său care-l îndemnau să-i curme viața lui Saul. El a avut puterea să facă față cu brio acestor provocări și să acționeze conform vocii lui lăuntrice conduse de Dumnezeu. Influența anturajului poate fi extrem de puternică. Ca să nu fim dezrădăcinați din crezul nostru și a nu ne fi demolate valorile, avem nevoie de o aprofundare a relației noastre cu Dumnezeu. Trăirea superficială a credinței noastre nu poate face față acestor uragane emoționale.

Peștera poate fi LOCUL PURITĂȚII. 1 Regi 18:4  Când a nimicit Izabela pe prorocii Domnului, Obadia a luat o sută de proroci, i-a ascuns câte cincizeci într-o peşteră şi i-a hrănit cu pâine şi cu apă. Într-o vreme când idolatria era la culme și poporul lui Dumnezeu decăzuse din punct de vedere spiritual, în peșteri, ascunși de ochii lumii dar cunoscuți de Dumnezeu, era o minoritate care s-a hotărât să nu-și întineze sufletul. O alegere grea și tot mai rară din păcate în vremurile noastre, o alegere pe cale de dispariție ca o floare de colț, dar este și rămâne o alegere care aduce cinste și răsplată nu doar aici pe acest pământ, dar mai ales în raiul lui Dumnezeu. Da, peștera poate fi locul purității, locul în care ne izolăm dar nu de lume ci de mentalitățile ei păcătoase și murdare. Noi rămânem în lume dar nu ca lumea, trăim sub același soare dar nu alergăm la același potop de desfrâu, noi facem zilnic alegeri care ne ajută să rămânem curați, limpezi și nealterați de otrava acestei lumi.

Dar peștera mai poate fi și LOCUL LAMENTĂRII 1 Regi 19:9  Şi acolo, Ilie a intrat într-o peşteră şi a rămas în ea peste noapte. Şi cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: „Ce faci tu aici, Ilie?” El a răspuns: „Am fost plin de râvnă pentru Domnul, Dumnezeul oştirilor; căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale şi au ucis cu sabia pe prorocii Tăi; am rămas numai eu singur şi caută să-mi ia viaţa!” Ilie se plânge, se tânguiește, este morocănos și cârcotaș, asta pentru că el crede că este singurul reprezentat a lui Dumnezeu care a rămas să lupte cu un întreg popor idolatru. Nemulțumirea și văicăreala este o strare specifică poporului român. Pensiile sunt prea mici, taxele sunt prea mari, politicienii prea corupți, etc

Cuvântul revelat ne spune că evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig1 Timotei 6:6  și că cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat. Proverbe 15:15  Oriunde ne întoarcem găsim oameni cârtitori, la coada de la taxe, la servici, la școală chiar și în biserici. Suntem tentați să credem că asta este normalitatea, dar NU nu este normal să fi bosumflat și cârtitor de dimineața până seara, de luni până duminică și din ianuarie până în decembrie. Această stare este o boală, un sindrom care distruge tot mai mulți oameni și le fură bucuria de a trăi.

Și în cele din urmă Isus ne spune că BISERICA POATE FI TRANSFORMATĂ ÎNTR-O PEȘTERĂ de tâlhari Matei 21:13  şi le-a zis: „Este scris: „Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.” Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.” Datorită animalelor care se vindeau în templu pentru jertfe și schimbatul de bani în moneda templului putem spune că religia oferea bune oportunităţi de afaceri. Pentru mulţi ea nu mai însemna decât atât. Dragii mei, dacă suntem ispitiţi să îi condamnăm, trebuie să fim atenţi şi să ne examinăm cu atenţie pe noi înşine. Adesea, religia devine pentru unii o afacere. Nu se sfiiesc să facă comerţ chiar cu Dumnezeu. Am cunoscut persoane care încercau să cumpere binecuvântări de la Dumnezeu. Doamne, spuneau ei, dacă ma ajuţi de această dată, eu o să fac, cutare şi cutare lucru. Dragi prieteni este târg. Este afacere. Numai că Dumnezeu nu face aşa ceva. El nu face afaceri cu noi. El oferă tot ce are de oferit din dragoste şi nu ca afacere. Haideți să nu transformăm casa de rugăciune și închinare într-o peșteră de tîlhari. Tâlharii fură și jefuiesc. Să nu-l jefuim pe Hristos de onoarea și slava  Lui. Să nu jefuim musafirii casei Domnului de de privilegiul de a-L cunoaşte pe Dumnezeu aşa cum este El.

[Aceste meditații au fost rostite la Radio Vocea Evangheliei Sibiu în cadrul rubricii „Popas de suflet”.]

Forme de relief ale sufletului (1)

Pololu-Valley-Overlook-37687Cu ajutorul lui Dumnezeu, debutăm cu o nouă serie de meditații intitulată: Forme de relief ale sufletului. Motoul acestei serii este din cartea profetului Isaia 40:3-4  Un glas strigă: “Pregătiţi în pustie calea Domnului, neteziţi în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru! Orice vale să fie înălţată, orice munte şi orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă în câmpii, şi strâmtorile în vâlcele! Conform dicționarului explicativ al limbii române „forma de relief reprezintă neregularitatea suprafeţei pământului, fiind rezultatul interacţiunii agenţilor geografici interni şi externi.

Sufletul nostru se aseamănă cu suprafaţa pământului. Avem în viaţa noastră şi văi şi munţi şi dealuri și câmpii, depinde de starea în care suntem sau de dificultăţile cu care ne confruntăm. Vom vedea în cele ce urmează că interiorul nostru poate lua diferite forme și pot fi multe stări pe care le recunoaștem ori le identificăm în trecutul sau prezentul nostru.

Astăzi vom poposi în vale. Valea este o formă de relief, îngustă şi alungită, cu panta în descreştere în aval, creată prin acţiunea apelor curgătoare. Astăzi vom vedea că valea, în viața credinciosului, poate fi locul testării, locul căderii, locul tulburării sau al suferințelor, dar Dumnezeu ne vorbește și în vale.

Valea poate fi LOCUL TESTĂRII =>[ Daniel 3:1]  Împăratul Nebucadneţar a făcut un chip din aur, înalt de şaizeci de coţi şi lat de şase coţi. L-a ridicat în valea Dura, în ţinutul Babilonului. Trei tineri din Israel au fost supuși testului vieții lor în valea Dura. Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au fost puși să aleagă între Dumnezeu și un chip de aur. Acest test urma să le schimbe radical viața, producând furtună în tot Babilonul, până la temutul Nebucadnețar. Testul acesta urma să-i coste însăși viața lor dacă Dumnezeu nu intervenea și chiar și așa hotărârea lor de a nu-l trăda pe Iehova era de nestrămutat: Iată, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins şi ne va scoate din mâna ta, împărate. Şi chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina chipului din aur pe care l-ai înălţat! Ce facem noi atunci cînd Dumnezeu hotărăște că a venit vremea testării în valea acestei lumi? Îi rămânem credincioși pînă la capăt sau ne lepădăm ca Petru odinioară?

Dar valea mai poate fi LOCUL CĂDERII =>[Geneza 14:10]  Valea Sidim era acoperită cu fântâni de smoală. Împăratul Sodomei şi împăratul Gomorei au luat-o la fugă, şi au căzut în ele; Când cazi neputincios şi lipsit de putere sau răpus de vrăşmaş, ajungi aici în vale.

Durerea căderii şi imaginea trecutului eşuat îţi zdrenţuieşte simţurile. Da, valea poate fi locul căderii datorită neatenției și nevegherii, datorită alergării nebune după câștig, pierdem din vedere adevăratele valori, ne împiedicăm și cădem aducându-ne din nou aminte care ar trebui să ne fie valorile și prioritățile vieții.

Dumnezeu ne modelează în vale, pentru că acolo e singurul loc unde stăm față în față cu neputințele și incapacitățile noastre. Acolo realizăm că noi suntem mici și El este mare, că noi suntem slabi și El puternic.

Poate fi și LOCUL TULBURĂRII => [Iosua 7:26]  Şi au ridicat peste Acan un morman mare de pietre, care se vede până în ziua de azi. Şi Domnul S-a întors din iuţimea mâniei Lui. Din pricina acestei întâmplări s-a dat până în ziua de azi locului aceluia numele de valea Acor (Tulburare)

Ascunderea obiceiurilor nesănătoase, tulbură fiinţa noastră şi nu aduce propăşire bisericii. Valea tulburării a luat ființă în urma unei mici neascultări, a unui mărunt act de nesupunere. Dar acest gest considerat minor și nebăgat în seamă de a nu lua nimic din lucrurile date spre nimicire, a dus la eșecul luptei împotriva cetății Ai soldându-se cu 36 de morți și uciderea întregii familii a lui Acan. Mare pierdere, multă tulburare acolo în valea Acor, toate datorate unui gest de neascultare. Tulburarea din vale poate fi evitată dacă ținem cont de poruncile divine și nu încercăm să-l strângem la piept pe “merge și așa”.

 Valea,  LOCUL SUFERINŢELOR =>  [Psalmi 23:4]  Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine. [Psalmi 84:6] Când străbat aceştia Valea Plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare, şi ploaia timpurie o acopere cu binecuvântări. Bolile, fiorul rece al morţii, veştile medicilor, te fac să fi unul dintre călătorii văii plângerii. Fiecare dintre noi trece la un moment dat prin această vale a morții și a plângerii, diferența dintre cei care îl cunosc pe Dumnezeu și restu este că ei nu permit văii să-I schimbe să-I facă morocănoși cârtitori și nemulțumiți ci aceștia prefac această vale uscată, udată doar de lacrimi, într-un loc plin de izvoarele mulțumirii, laudelor și siguranței că Dumnezeu este în control.

DUMNEZEU VORBEŞTE ŞI ÎN VALE vom vedea din =>  [Ezechiel 3:22-23]  Şi mâna Domnului a venit peste mine acolo, şi mi-a zis: “Scoală-te, du-te în vale, şi acolo îţi voi vorbi!”M-am sculat, şi m-am dus în vale; şi iată că slava Domnului s-a arătat acolo, aşa cum o văzusem la râul Chebar. Atunci am căzut cu faţa la pământ.

Chiar dacă valea este locul căderii, suferinţei, tulburării, înfrîngerii, eşecului, nereuşitei, fiascoului, totuşi Dumnezeu se aproprie de noi şi ne vorbeşte în valea disperării noastre. Este prezent acolo, chiar dacă simțurile noastre s-au tocit și nu-l mai percem, El este acolo așteptând să ne întoarcem privirile spre El ca să ne lumineze cu bucuria și pacea Lui. Dumnezeu ne vorbește în vale, ne încurajează, ne mângăie de pierderile avute, ne dă o nouă perspectivă și ne ajută să scuturăm țărâna și să alergăm din nou pe cale. Mulțumim Doamne pentru văile din viața noastră, pentru că știm scopul lor terapeutic pentru sufletele noastre. Atât pentru astăzi iubiti călători prin valea plângerii…

[Aceste meditații au fost rostite la Radio Vocea Evangheliei Sibiu în cadrul rubricii „Popas de suflet”.]

Pericolul presupunerilor (1)

large_day_and_night_36593Azi, debutăm cu un nou serial dedicat sufletelor dumneavoastră și intitulat pericolul presupunerilor. Pe parcursul celor cinci episoade vom descoperi că presupunerile pot ruina  o căsnicie din interior, fură bucuria și pacea, ne fac vunerabili în fața dușmanului, deformează imaginea de sine și pot creea așteptări irealiste.

Dacă ar fi să dăm o definiție a presupunerii, așa cum o găsim în Dex. =>Părere bazată numai pe faptele aparente, bănuială, ceea ce este admis în mod prealabil drept posibil, real, adevărat; supoziție, ipoteză, presupus, presupoziție. Presupunerile apar din dorinţa de a completa spaţii libere pe care le avem în jurul nostru: în oameni, în situaţii, sau în viitor. Tot presupunerile creează pur şi simplu poveşti imaginate, care nu sunt întotdeauna în concordanţă cu realitatea. Presupunem că mai mulţi bani ne rezolvă problemele financiare, însă mai mulţi bani ne setează aşteptările mai sus, şi avem în continuare nevoie de mai mult decât câştigăm.

Astăzi vom vorbi despre presupunerile care pot slăbi  sau chiar distruge o familie. Ca și exemplu din Scriptură vom lua modelul familiei Avram & Sara din Geneza 20:2  Avraam zicea despre Sara, nevastă-sa: „Este sora-mea!” s-a temut să spună că este nevastă-sa, ca să nu-l omoare oamenii din cetate din pricina ei. Abimelec, împăratul Gherarei, a trimis şi a luat pe Sara.10  Şi Abimelec i-a zis lui Avraam: „Ce ai văzut de ai făcut lucrul acesta?”Avraam a răspuns: „Îmi ziceam că, fără îndoială, nu-i nici o frică de Dumnezeu în ţara aceasta şi că au să mă omoare din pricina nevestei mele.

Avraam a presupus că în acea țară nu există teamă față de Dumnezeu și a acționat bazându-se pe această bănuială punându-și soția în pericol. Dacă Dumnezeu nu intervenea la vreme, Sara, partenera lui de viață era luată de un alt bărbat și astfel căsnicia lui era terminată. Și toate acestea datorită unei presupuneri. Iubiți cititori ai acestui blog, presupunerile în căsnicie sunt viruși care distrug parteneriatul dintre soț și soție din interior.

Da, putem rezolva situațiile tensionate cu socrii, părinții sau celelalte pericole din exterior, dar dacă nu descoperim la timp acest viclean dușman din interior, căminul nostru se poate surpa pe nesimțite. Bănuiala că partenerul tău te înșeală, alimentează gelozia din tine care macină familia cu întrebări chinuitoare despre unde ai fost, ce ai făcut, de ce ai zâmbit, de ce te-ai uitat acolo, slăbind astfel tot mai mult încrederea partenerului, alimentată la nesfârșit de sloganul: Fac asta din dragoste. Din nefericire această dragoste este de fapt egoism în stare pură.

Presupunerea că pe soț nu-l interesează ce face soția cu banii  sau că pe soție nu o interesează unde zăbovește soțul după servici, creează tensiuni care dacă nu sunt discutate se vor transforma în explozii nedorite în momente de criză ale cuplului.

Un cuplu aflat la apusul vieții discuta despre momentele frumoase petrecute împreună. La un moment dat soția îl întreabă pe soțul ei: Pot să-ți mărturisesc ceva? Cu un zâmbet aprobator înclină din cap, gata să asculte cu atenție ce avea de spus iubita lui soție. De fiecare dată când aduceai acasă pâinea proaspătă, aburindă, primul lucru pe care-l făceai era să-mi tai colțul și să mi-l dai mie. Am considerat asta ca o jignire, obligându-mă să mestec acea coajă tare, dar nu ți-am spus asta niciodată. Bărbatul, cu sprâncenele încruntate își ridică privirea din pământ și spuse: Când eram copil mama mea făcea același lucru cu mine spunându-mi că partea aceea a pâinii era cea mai bună. Am presupus că făcând același lucru, dându-ți ție ce-mi plăcea mie cel mai mult, e un semn de dragoste din partea mea, nici prin gând nu mi-a trecut că acest gest al meu poate fi interpretat ca o jignire. Iată că de multe ori fără să ne întrebăm soțul, soția sau copii facem anumite gesturi presupunând că sunt înălțătoare pentru ei, deseori dovedindu-se contrariul.

Alte exemple de presupuneri găunoase într-un cuplu pot fi:

-Presupunerea că aruncatul hainelor pe unde apucăm și obligația soției de a aduna după noi este firască, pentru că așa făcea și mama în familie.

-Presupunerea că ridicatul de la masă și postarea la tv sau computer, fără a mulțumi sau a ajuta la strânsul mesei este o stare normală a lucrurilor, că doar de aceea ne-am însurat!

-Presupunerea că repetarea insistentă și obositoare a sarcinilor care-i revin soțului, îl ajută pe acesta să urgenteze ce are de făcut!

-Presupunerea că bărbatul trebuie să facă bani cât mai mulți, iar soția, trebuie să-i cheltuie cât mai repede!

NU am pretenția că am epuizat acest subiect, pentru că este foarte vast, nu am lăsat decât o sămânță în acest prim episod, pentru ca pe parcursul acestei zile să măcinăm cu moara minții alte presupuneri care ne pot fi fatale în viața de familie.

Până data viitoare verificați-vă presupunerile pentru a nu deveni victimele lor. Fiți binecuvântați!

[Aceste meditații au fost rostite la Radio Vocea Evangheliei Sibiu în cadrul rubricii „Popas de suflet”.]

Învierea nu e un basm, e realitate în stare pură

All-Things-New-Background-Open-Tomb-e1423664844960Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea, când zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoşilor, să fie răstignit şi a treia zi să învieze.” Şi ele şi-au* adus aminte de cuvintele lui Isus. La întoarcerea lor de la mormânt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece şi tuturor celorlalţi. Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme şi nu le credeau. Luca 24:6-11

Învierea lui Hristos nu este un basm, nu e o poveste plăsmuită a unor ucenici derutați de mersul evenimentelor. Diavolul vrea să credem că este un basm pentru că el știe puterea învierii. Atunci a pierdut lupta și nu vrea să-și mai aducă aminte, preferă să fie un vis urât, o născocire a minților umane, dar NU! Este realitatea. Hristos ESTE viu!

Martorii învierii au fost soldații care au văzut cu ochii lor acest eveniment unic în istorie, dar au preferat să tacă în schimbul unei sume de bani. A fost o încercare disperată a diavolului de a nu permite adevărului să se răspândească. El mai încearcă și astăzi să mituiască lumea, denaturând sensul sărbătorii cu pui și iepurași, dar noi nu ne lăsăm înșelați! Noi nu tăcem precum soldații odinioară, noi răspândim vestea în lung și-n lat Hristos a înviat, este viu și transformă viețile ruinate și irosite în vieți împlinite, care ard pentru o cauză nobilă, cauza evangheliei!

Hristos a înviat!

 

Fețele nedreptății (1)

Fetele nedreptatiiAm intrat în săptămâna mare. În zilele care ne stau înainte, imaginea Hristosului nedreptățit ne revoltă. Această nedreptate nu a existat doar atunci, față de Mântuitorul lumii, dar există și astăzi, luând multe forme și manifestându-se în multe feluri, față de noi toți. Suntem contemporanii unei generații cu inima de gheață care smulg copii din sânul familiei și ”pentru binele lor suprem”, sunt plantați în alte familii surogat cu speranța că acestor copii le va fi bine. Asistăm neputincioși la promulgarea unor legi care înalță fărădelegea și calcă în picioare principiile sfinte ale Scripturilor.

Vedem tot mai limpede că lumea întreagă încearcă să se debaraseze de Hristos și de creștini, prigoana credincioșilor luând proporții uriașe. Cu acest tablou în fața ochilor și a inimii suntem cuprinși de un sentiment tot mai mare de nedreptate care ni se face. Noi încercăm să facem bine și ni se răsplătește cu rău, ne străduim să iertăm și să tolerăm slăbiciunile semenilor, dar suntem considerați slabi și neputincioși, întorcând celălalt obraz cu dorința de a grămădi cărbuni aprinși pe capul lor, vedem cu stupoare cum suntem reduși la tăcere, marginalizați, ironizați, considerați niște arierați, rămași în urmă cu mult față de secolul vitezei și emancipării în care trăim. În interiorul nostru se frământă acest sentiment al inechității, al nedreptății pe care o vedem că ia proporții, fără ca nimeni să ia măsuri.

Da, cu ajutorul Lui Dumnezeu, aș vrea să vorbim despre fețele nedreptății sau ce trebuie să știu când sunt nedreptățit. Sunt sigur că fiecare dintre dumneavoastră a avut momente în viață când a fost nedreptățit. La serviciu, poate în liceu sau la facultate, uneori chiar și în familie, nedreptatea cauzează atâta durere și suferință. Nu voi vorbi despre rețete care te scapă de nedreptate pentru că ele nu există. Hristos a fost nedreptățit și noi la rândul nostru vom avea parte de nedreptate. Nu o putem ocoli sau scăpa de ea.

Exemplul de care ne vom folosi în dezbaterea acestui subiect este David, bărbatul asuprit pe nedrept de un împărat gelos, pe care l-a slujit cu smerenie privindu-l întotdeauna ca pe unsul Domnului.  În ciuda uciderii uriașului Goliat, a biruințelor avute în luptele purtate și a liniștirii pe care i-o oferea David prin muzica sa, regele Saul își dorea să-l ucidă, chiar dacă nu avea nici un motiv. Atunci când Ionatan fiul său îl întreabă despre cauzele acestei prigoniri a lui David iată ce răspunde el în 1Samuel 20:30-33 Atunci Saul s-a aprins de mânie împotriva lui Ionatan şi i-a zis: „Fiu rău şi neascultător, nu ştiu eu că ţi-ai luat ca prieten pe fiul lui Isai, spre ruşinea ta şi spre ruşinea mamei tale?  Căci câtă vreme va trăi fiul lui Isai pe pământ, nu va fi linişte nici pentru tine, nici pentru împărăţia ta. Şi acum trimite să-l caute şi să mi-l aducă, fiindcă este vrednic de moarte.”  Ionatan a răspuns tatălui său, Saul, şi i-a zis: „Pentru ce să fie omorât? Ce a făcut?” Şi Saul şi-a îndreptat suliţa spre el, ca să-l lovească. Ionatan a înţeles că era lucru hotărât din partea tatălui său să omoare pe David. După cum scrie textul Scripturii vedem că Saul nu avea argumente, motive reale pe care să le înșire pentru nedreptatea lui față de David. În 1Sam. 18:28-29  Saul a văzut şi a înţeles că Domnul era cu David; şi fiică-sa Mical iubea pe David. Saul s-a temut din ce în ce mai mult de David şi toată viaţa i-a fost vrăjmaş.

De aici ne putem da seama că oamenii ne pot nedreptății fără un motiv anume. Chiar dacă ne purtăm regulamentar și facem totul ca la carte nu suntem ocoliți de nedreptate. Câtă vreme a trăit pe pământ, printre oameni nedrepți care beau nedreptatea ca apa,  Isus nu a oferit imunitate sau o cale de a scăpa de nedreptate, ci, mai degrabă, o cale de a trece prin ea, dincolo de ea.

Când suntem nedreptățiți reacțiile noastre sunt diverse. Unii sunt impulsivi, alții se izolează otrăvindu-se singuri  cu stări de amărăciune și resentimente. Alții se răzbună încercând să-și facă singuri dreptate răsplătind în acest fel nedreptatea care li s-a făcut. În noi ca și credincioși nu ar trebui să existe nici una din aceste stări, în schimb gândul care ar trebui să guverneze întreaga stare de nedreptate este aducerea aminte a faptului că Dumnezeu are lucrurile sub control.  Aceasta este prima față a nedreptății pe care o vom dezbate.

Chiar dacă avem impresia că El nu știe, nu vede, nu aude, nu are cunoștință de nedreptatea noastră trebuie să înțelegem acum, nu atunci când simțurile ni s-au tocit datorită deznădejdii, că El stă pe tron și este suveran. Pling.3:35  când se calcă dreptatea omenească în faţa Celui Preaînalt,când este nedreptăţit un om în pricina lui, nu vede Domnul?Deși exista posibilitatea ca Saul să-l prindă de mai multe ori pe David și sa-l ucidă totuși nu i s-a dat această ocazie de către Dumnezeu: 1Sam.23:14 David a locuit în pustie, în locuri întărite, şi a rămas pe muntele din pustia Zif. Saul îl căuta mereu, dar Dumnezeu nu l-a dat în mâinile lui.

Posibilități ca Isus să fie ucis înainte de vreme au existat dar Dumnezeu care este suveran nu a permis acest lucru, decât în momentul când ceasul pe cadranul Lui Dumnezeu era cel hotărât de El: Luca 4:29 Şi s-au sculat, L-au scos din cetate şi L-au dus până în sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie. Dar Isus a trecut prin mijlocul lor şi a plecat de acolo. A trecut prin mijlocul lor, fără ca ei să-l atingă sau să-l împingă în prăpastie, erau fără putere și asistau neputincioși cum le scapă din mâini, dar erau ca și paralizați și nu puteau face ceea ce și-ar fi dorit. De ce? Pentru că Dumnezeu are toate lucrurile în control! El cunoaște fiecare nedreptate care se face pe tera. A știut când Stefan a fost ucis pe nedrept, a știut și de Iov când a fost jefuit de avere și lăsat fără cei 10 copii, A știut de Daniel când pe nedrept a fost aruncat la lei și de cei 3 tineri aruncați tot pe nedrept în cuptorul încins, a știut de sutele de creștini uciși în arene de crudul Nero, știe și de familia Botnariu căreia i s-au luat cei cinci copii pe nedrept, știe de fiecare dintre noi care suferă pe nedrept!

El nu este surd la strigătele noastre, nu este orb la nedreptățile care ni se fac, El are toate lucrurile sub control. El nu este luat prin surprindere  și nici pe nepregătite nu a rămas fără soluții și nici nu este strivit de mulțimea problemelor noastre pentru că El este DUMNEZEU care guvernează universul și are răspuns și resurse pentru toate lucrurile. Dacă avem în minte această față a nedreptății vom putea trece altfel prin nedreptățile care ni se fac.

Închidem aici prima filă a seriei de meditații fețele nedreptății sau ce trebuie să știu când sunt nedreptățit. Până data viitoare vă doresc să rămâneți fermi în mijlocul nedreptăților de care aveți parte. O zi binecuvântată!

[Aceste meditații au fost rostite la Radio Vocea Evangheliei Sibiu în cadrul rubricii „Popas de suflet”.]