Codul Tăcerii-descifrat cu Biblia (7)

Susan Sparks

TĂCEREA  EFICIENTĂ

Pentru că am finalizat cele 6 feluri de tăcere ineficientă şi condamnată de Scriptură, vom discuta în cele ce urmează despre un alt fel de tăcere, recomandată şi indicată de Cartea Vieţii. În cadrul acestor postări ne vom limita la următoarele subiecte: Tăcerea femeii în adunare, Tăcerea din timpul predicii, Tăcerea când suntem acuzaţi pe nedrept, Tăcerea vindecătoare, Tăcere în aşteptare, Tăcerea are vremea ei.

Tăcerea femeii în biserică

Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvântul în ele, ci să fie supuse, cum zice şi Legea. Dacă voiesc să capete învăţătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbaţii lor acasă; căci este ruşine pentru o femeie să vorbească în Biserică (1 Cor. 14:34-35).

Femeia să înveţe în tăcere, cu toată supunerea. Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai presus de bărbat, ci să stea în tăcere. Căci întâi a fost întocmit Adam şi apoi Eva. Şi nu Adam a fost amăgit; ci femeia, fiind amăgită, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii (1 Tim. 2:11-14).

Scripturile învaţă că, din cauza rolului ei în căderea bărbatului, femeii i s-a rânduit de Dumnezeu o poziţie de subordonare faţă de soţul ei

Datorită schimbării aduse prin intrarea păcatului în experienţa umană, viaţa armonioasă pe care omul o cunoscuse mai înainte s-a sfârşit. Nu mai era posibil ca soţul şi soţia să aibă autoritatea egală la conducerea căminului, şi Dumnezeu a ales să aşeze asupra bărbatului răspunderea majoră de a lua hotărâri şi de a-şi învăţa familia

Datorită emancipării de astăzi a femeii şi a dorinţei de a  întrece bărbatul, nu doar de a-l egala,  principiile Scripturii au fost aruncate la gunoi considerate a fi desuete. În ciuda acestei evoluţii nefavorabile, Cuvântul divin rămâne actual indiferent de mersul vremurilor. Chiar dacă mulţi dintre credincioşi sunt împotriva acestor postulate divine, acţionând ca atare şi ordinând femei în funcţii de pastor, aceste acţiuni nu anulează scrierile Scripturilor, dimpotrivă confirmă ceea ce ele spun, că în zilele din urmă vor fi vremuri grele şi Scripturile vor fi răstălmăcite pentru a gâdila urechile şi nu pentru a transforma caracterul.

Codul tăcerii – descifrat cu Biblia (1) Tăcerea mistuitoare a păcatului

Codul tăcerii – descifrat cu Biblia (2) Tăcerea în slujire

Codul tăcerii – descifrat cu Biblia (3) Tăcerea dubioasă

Codul tăcerii – descifrat cu Biblia (4) Tăcerea curiozităţii

Codul tăcerii – descifrat cu Biblia (5) Tăcerea neutralităţii

Codul tăcerii – descifrat cu Biblia (6) Tăcerea în timp de criză

Anunțuri

Codul tăcerii-descifrat cu Biblia (6)

Esther Denouncing Haman, Ernest Normand c. 1915

Tăcerea în timp de criză

Estera 4:14  Căci, dacă vei tăcea acum, ajutorul şi izbăvirea vor veni din altă parte pentru Iudei, şi tu şi casa tatălui tău veţi pieri. Şi cine ştie dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăţie?”

Acesta este ultimul subiect  care tratează tăcerea periculoasă, de preferinţă absentă în caracterele noastre.

Perioadele de criză vin de obicei neanunţate şi dacă nu avem principii clare şi dinainte stabilite, aceste perioade ne pot demola personalitatea şi relaţiile.

Atunci când cineva este în criză, are nevoie de ajutorul meu şi eu pot să-l dau dar nu-l dau şi mă fac că plouă sunt vinovat de păcatul omiterii. Dumnezeu condamnă descoperirea nevoilor fără implicare activă. Degeaba am sesizat nevoia dacă nu o împlinesc.

Şi cine ştie dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns să ai maşină pentru a-i duce pe alţii care nu au, sau pentru a merge în misiune. Şi cine ştie dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns să ai bani şi imobiliare pentru a-i ajuta pe cei care nu au locuinţă sau sunt studenţi. Şi cine ştie dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns să ai o casă mai spaţioasă pentru a găzdui întâlniri ale tinerilor, sau a grupului de bărbaţi, sau întâlniri de rugăciune.

Dacă taci şi nu faci nimic pentru aproapele tău, deşi poţi “vei pieri” pentru că te gândeşti la salvarea şi protejarea investiţiilor tale.

Matei 10:39  Cine îşi va păstra viaţa, o va pierde, şi cine îşi va pierde viaţa, pentru Mine, o va câştiga.

Codul tăcerii – descifrat cu Biblia (1) Tăcerea mistuitoare a păcatului

Codul tăcerii – descifrat cu Biblia (2) Tăcerea în slujire

Codul tăcerii – descifrat cu Biblia (3) Tăcerea dubioasă

Codul tăcerii – descifrat cu Biblia (4) Tăcerea curiozităţii

Codul tăcerii – descifrat cu Biblia (5) Tăcerea neutralităţii

Codul tăcerii-descifrat cu Biblia (5)


Tăcerea neutralităţii

Luca 14:3  Isus a luat cuvântul, şi a zis învăţătorilor Legii şi Fariseilor: „Oare este îngăduit a vindeca în ziua Sabatului sau nu?” Ei tăceau. Atunci Isus a luat de mână pe omul acela, l-a vindecat, şi i-a dat drumul.

De ce au tăcut fariseii? De ce nu au avut îndrăsneala să spună DA sau NU? Pentru că indiferent de răspunsul pe care-l dădeau, erau acuzaţi. Dacă răspundeau afirmativ asta însemna că tâmplarul din Nazareth primea mână liberă la vindecări, lucru pe care ei nu-l acceptau în ruptul capului. Dacă răspunsul lor era negativ, erau puşi faţă în faţă cu mulţimea şi cu făţărnicia lor privitoare la un bine făcut în ziua de Sabat. Aşa stând lucrurile, au hotărât să tacă, alegând calea neutralităţii. Dar prin tăcerea lor, din păcate, s-au condamnat singuri cum au făcut-o şi altă dată când au cerut Mântuitorului un semn din cer.

Sunt situaţii în viaţă când alegem şi noi acest tip de tăcere. Ştim că cineva are dreptate, dar de teamă că ne facem de ruşine tăcem, crezând că putem fi neutri. Tăcerea în astfel de situaţii ne plasează în partea adversarului şi prin tăcerea noastră nu apărăm ci acuzăm. Ne este teamă de pierderea locului de muncă sau de şifonarea imaginii create, poate de batjocurile celorlalţi sau chiar de ridiculizare. Poate că pe moment tăcerea pare o soluţie, dar ea nu este niciodată o soluţie pe termen lung. Este indicat să ne apărăm principiile şi crezurile, chiar dacă nu mai este nimeni care să ne susţină şi asta cu riscurile ce decurg din promovarea adevăratei identităţi.

Tot în această categorie  a tăcerii se află şi încăpăţânarea de a tăcea, pentru că nu vrem să dăm câştig de cauză persoanei care susţine o idee. Ştim foarte bine că dând la o parte vălul neutralităţii în care ne-am învăluit, dăm dreptate persoanei care susţine cauza respectivă, dar din invidie sau poate răzbunare alegem să ne ascundem sub masca echidistanţei.

Codul tăcerii – descifrat cu Biblia (1) Tăcerea mistuitoare a păcatului

Codul tăcerii – descifrat cu Biblia (2) Tăcerea în slujire

Codul tăcerii – descifrat cu Biblia (3) Tăcerea dubioasă

Codul tăcerii – descifrat cu Biblia (4) Tăcerea curiozităţii

Codul tăcerii-descifrat cu Biblia (4)

Tăcerea curiozităţii

Judecători 3:19  Ehud s-a întors de la pietrăriile de lângă Ghilgal, şi a zis: „Împărate, am să-ţi spun ceva în taină.” Împăratul a zis: „Tăcere!” Şi toţi cei ce erau lângă el au ieşit afară.

„Tăcere!” Cuvântul ebraic imită un sunet. El corespunde  cuvântului nostru de sst! Porunca a fost adresată suitei lui Eglon. Ehud n-ar fi îndrăznit să ceară ca cei prezenţi de la curte să se retragă; de aceea probabil că el a acţionat ca şi când el ar fi fost gata să spună secretul lui înaintea tuturor. Desigur, că împăratul nu dorea ca o solie secretă să fie comunicată în felul acesta. De aceea el a îndepărtat pe cei prezenţi ai lui, folosind această expresie.

Să facem linişte pentru a nu pierde nici un detaliu în ascultarea bîrfelor despre altul. Dacă informaţia nu se ridică la nivelul aşteptărilor noastre mai adăugăm noi ceva pentru ca ştirea să facă mai multă vâlvă, să stârnească mai mult interes.

Acest tip de tăcere îl găsim în toate cercurile evanghelice, din păcate. O tăcere asurzitoare pentru a fi la curent cu toate noutăţile din congregaţia noastră. O tăcere bolnăvicioasă păstrată cu cea mai mare sfinţenie pentru a ne satisface curiozitatea flămândă după noul murdar. Pentru că noul curat, nu se promovează, deoarece nu are rating printre credincioşi. Păstorul care a călcat strâmb, casierul care a fost prins luând din caserie, dirijorul care a fost infidel, numai la astfel de ştiri antenele curiozităţii sunt active, că (la) restul e tăcere… nu plăcere!

Acest tip de tăcere din curiozitate, i-a fost fatal lui Eglon. Dorinţa de a fi el singurul şi primul care aude secretul, debarasându-se de ceilalţi, această slăbiciune exploatată de Exud, l-a costat moartea pe împărat. Cu siguranţă Satan cunoaşte punctele noastre slabe şi dacă cel prezentat mai sus este pe lista noastră de slăbiciuni, să nu fim uimiţi că acolo suntem loviţi.

Codul tăcerii – descifrat cu Biblia (1) Tăcerea mistuitoare a păcatului

Codul tăcerii – descifrat cu Biblia (2) Tăcerea în slujire

Codul tăcerii – descifrat cu Biblia (3) Tăcerea dubioasă

Codul Tăcerii-descifrat cu Biblia (3)

Tăcerea dubioasă

-Marcu 9:33  Apoi au venit la Capernaum. Când era în casă, Isus i-a întrebat: „Despre ce vorbeaţi unul cu altul pe drum?”Dar ei tăceau, pentru că pe drum se certaseră între ei, ca să ştie cine este cel mai mare.

Sunt situaţii în care atunci când ajung acasă copii sunt dubios de cuminţi. Cuminţenia lor strigă la mine avertizându-mă cu privire la boacănele pe care le-au făcut. Întodeauna este aşa, fără excepţie. Ei cred (aşa credeam şi eu) că starea de linişte neobişnuită nu va atrage nicidecum atenţia asupra lor, dar tocmai acest lucru vorbeşte cât 100 de cuvinte.

Asemeni ucenicilor, suntem tentaţi şi noi să ne protejăm bunul nume reducând la tăcere acţiunile îndoielnice făcute în particular. Hristos le ştie chiar dacă nu le mărturisim, deşi în naivitatea noastră nădăjduim să nu fim descoperiţi…

Acan a practicat acest fel de tăcere, crezând că Dumnezeul universului nu este chiar atât de atent la detaliile fiecărui individ. A sperat că nu v-a fi descoperit până în ultima clipă. Credea cu disperare că haina tăcerii pe care a îmbrăcat-o îl va face invizibil şi imun la urgia divină. S-a înşelat amarnic!

Codul tăcerii – descifrat cu Biblia (1) Tăcerea mistuitoare a păcatului

Codul tăcerii – descifrat cu Biblia (2) Tăcerea în slujire

Codul Tăcerii-descifrat cu Biblia (2)

Continuăm descifrarea codului tăcerii început aici, cu o altă tăcere periculoasă, chiar letală aş spune, pentru noi, cei angajaţi pe drumul către cer:

Tăcerea în slujire

În Scriptură întâlnim 5 tipuri de reacţii cu privire la chemarea în slujire. O să trec fugar peste primele 4 dar mă voi opri şi voi vorbi în mod special despre tăcerea în slujire ca şi răspuns.

Iată-mă trimite-mă =>Este reacţia cea mai de dorit, reprezentată în Biblie de proorocul Isaia care a răspuns prezent la chemarea în slujire, conştient de toate greutăţile slujbei şi de jugul la care urma să se înhame. Găsim reacţia lui promptă la chemarea divină în cartea Isaia 6:8  Am auzit glasul Domnului, întrebând: „Pe cine să trimit, şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!”

Nu mă duc Doamne, dar s-a dus =>Este reacţia  cuprinsă în textul din Matei 21:28  Ce credeţi? Un om avea doi feciori; şi s-a dus la cel dintâi, şi i-a zis: „Fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea!”„Nu vreau” i-a răspuns el. În urmă, i-a părut rău, şi s-a dus. Această atitudine aparţine acelora care vorbesc fără să gândească dar care revin la propunerea făcută, se gîndesc mai mult la ea, apoi după ce cântăresc avantajele şi dezavantajele ofertei, răspunsul lor se poate modifica. De obicei se simt vinovaţi de refuz.

Mă duc Doamne, dar nu s-a dus =>Este cea de a treia atitudine referitoare la chemarea în slujire şi este cuprinsă în textul citat mai sus din Matei 21:30 S-a dus şi la celălalt, şi i-a spus tot aşa. Şi fiul acesta a răspuns: „Mă duc, Doamne!” Şi nu s-a dus. Fiul acesta reprezintă pe toţi aceia care mărturisesc şi trâmbiţează că sunt fii ai lui Dumnezeu, că-I ascultă poruncile şi-L slujesc cu dedicare, dar care în realitate nu-I fac voia.

Trimite pe altcineva => Reprezentatul acestei categorii este Moise, omul care a adus motive înaintea lui Dumnezeu pentru a-şi justifica neimplicarea în slujire şi care în ultimă instanţă a declarat: „Ah! Doamne, trimite pe cine vei vrea să trimiţi.”Exod 4:13. Dacă la începutul „negocierii” se părea că motivele lui sunt o dovadă de neîncredere în propria capacitate, acest ultim răspuns obraznic, dovedeşte neîncredere în Dumnezeu.

Tăcerea =>Reprezentantul acestei  categorii este Iona, proorocul. El nu I-a comunicat Domnului nici că merge, nici că nu merge, nu a adus nici scuze nici nemulţumiri, ci pur şi simplu a tăcut şi a plecat în altă direcţie, crezând că tăcerea lui îl va face neutru sau îl va absolvi de vina neascultării. Iona 1:1-3  Cuvântul Domnului a vorbit lui Iona, fiul lui Amitai, astfel: „Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare şi strigă împotriva ei. Căci răutatea ei s-a suit până la Mine! Şi Iona s-a sculat să fugă la Tars departe de Faţa Domnului. S-a coborât la Iafo, şi a găsit acolo o corabie care mergea la Tars. A plătit preţul călătoriei, şi s-a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tars, departe de Faţa Domnului.

Tăcerea neascultării lui Iona L-a supărat pe Dumnezeu. Iona a fost în pericol să-şi piardă viaţa din pricina acestui gest necugetat. Tăcerea în slujire înseamnă refuzul binecuvântării. Este felul nostru de a spune un NU categoric binecuvântărilor care decurg din slujirea la care suntem chemaţi. Da, fiecare slujire are greutăţile, nemulţumirile, supărările şi dezamăgirile ei, dar nu lipsesc niciodată binecuvântările divine, care de multe ori depăşesc greutăţile slujbei.

Tăcerea noastră în slujire poate fi în biserică, dar mai ales în afara ei. Printre cei necredincioşi, printre copii fără adăpost, printre vecinii neputincioşi, în familie, în mijloacele de transport în comun, la serviciu sau la şcoală, peste tot în viaţă e nevoie de acte de slujire, acte care descoperă apoi identitatea copiilor născuţi din Dumnezeu.

Pentru a răspunde afirmativ chemării în slujire e nevoie să facem linişte în forul nostru interior pentru a vedea care este slujirea specifică pe care o vrea Dumnezeu de la noi, în afara acelei slujiri generale la care suntem chemaţi toţi credincioşii. Dacă Dumnezeu ne vorbeşte clar, chemându-ne într-un anumit loc sau la o anumită lucrare iar noi ne facem „că plouă” asemeni proorocului Iona sau a tânărului bogat, suntem în pericolul de a ne rata veşnicia pentru că fiecare dintre noi are o slujbă pe acest pământ şi suntem creaţi cu un scop bine definit.

Codul Tăcerii-descifrat cu Biblia (1)

Astăzi voi începe o serie de 12 postări referitoare la tăcere. Voi sublinia o tăcere letală petru noi oamenii, dar şi tăcerea eficientă şi recomandată de Scriptură în unele situaţii.

În zonele din sudul Italiei, cum ar fi Sicilia, Calabria şi Campania, unde organizaţiile criminale Mafia, sunt foarte puternice, este regula Omerta. Sintagma arhicunoscuta a Omertei este „Codul tăcerii” =>acest cod interzice transmiterea sau divulgarea informaţiilor referitoare la anumite activităţi, în special cele despre activităţile de crima organizata. Chiar dacă cineva este condamnat pentru o crimă pe care n-a comiso, nu are voie sa ofere informaţii  poliţiei care ar servi la descoperirea adevăratului criminal. Încălcarea Codului Tăcerii în terminologia culturii Mafiote, simbolizeaza ruperea jurământului si se pedepseşte cu moartea.

Biblia NU ne învaţă să denaturăm adevărul şi nici să-l reducem la tăcere, aşa cum cere Omerta, sunt însă situaţii în care tăcerea este ca un cod nescris pentru noi copii lui Dumnezeu, cod care trebuie descifrat şi înţeles pe deplin. Sunt situaţii în care tăcerea este o capcană aşezată dinadins de lucifer pentru a ne mînji caracterul şi a ne discredita înaintea Mântuitorului. Una dintre aceste situaţii nocive este:

Tăcerea mistuitoare a păcatului

Psalmi 32:3  Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate.Căci zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii.Atunci ţi-am mărturisit păcatul meu, şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Şi Tu ai iertat vina păcatului.

Păcatul, dacă nu este mărturisit, roade ca şi cangrena, arde ca un acid şi pune un zid între noi şi Dumnezeu. Tăcerea nu aduce eliberare şi nu este o soluţie de rezolvare a păcatului. Chiar dacă nu mai săvârşeşti acel păcat, dacă-l păstrezi ascuns, el distruge încrederea în sine a persoanei.

Satan încearcă să schimbe mentalitatea omului inoculându-i în minte ideea conform căreia, tăcerea practicată în urma unui păcat protejează. Îţi protejează personalitatea, bunul nume pe care ţi l-ai construit, imaginea înaintea oamenilor şi statutul clădit cu atâta trudă. Fals!

Din exemplul regelui David, putem sesiza că scoaterea din cufărul tăcerii la lumina mărturisirii publice, aduce propăşire. Cu toate că a făcut public păcatul lui printr-o cântare, a rămas în istoria evreilor ca fiind cel mai mare rege al lor. Oamenii au putut vedea că şi regii sunt supuşi greşelilor şi că tăinuirea păcatului nu este o soluţie de lungă durată.

Există studii care scot în evidenţă distrugerea treptată a organismului în cazul tăinuirii îndelungate a unui păcat (crimă, furt, viol etc.) Declaraţia regelui „Mi se usca vlaga” dovedeşte pierderea puterilor vitale, scurgerea energiei şi a voinţei de a trăi. Să nu mai vorbim de chinurile unei conştiinţe vinovate care nu-ţi permite să te bucuri de viaţă şi să trăieşti din abundenţă.