Pericolul presupunerilor (1)

large_day_and_night_36593Azi, debutăm cu un nou serial dedicat sufletelor dumneavoastră și intitulat pericolul presupunerilor. Pe parcursul celor cinci episoade vom descoperi că presupunerile pot ruina  o căsnicie din interior, fură bucuria și pacea, ne fac vunerabili în fața dușmanului, deformează imaginea de sine și pot creea așteptări irealiste.

Dacă ar fi să dăm o definiție a presupunerii, așa cum o găsim în Dex. =>Părere bazată numai pe faptele aparente, bănuială, ceea ce este admis în mod prealabil drept posibil, real, adevărat; supoziție, ipoteză, presupus, presupoziție. Presupunerile apar din dorinţa de a completa spaţii libere pe care le avem în jurul nostru: în oameni, în situaţii, sau în viitor. Tot presupunerile creează pur şi simplu poveşti imaginate, care nu sunt întotdeauna în concordanţă cu realitatea. Presupunem că mai mulţi bani ne rezolvă problemele financiare, însă mai mulţi bani ne setează aşteptările mai sus, şi avem în continuare nevoie de mai mult decât câştigăm.

Astăzi vom vorbi despre presupunerile care pot slăbi  sau chiar distruge o familie. Ca și exemplu din Scriptură vom lua modelul familiei Avram & Sara din Geneza 20:2  Avraam zicea despre Sara, nevastă-sa: „Este sora-mea!” s-a temut să spună că este nevastă-sa, ca să nu-l omoare oamenii din cetate din pricina ei. Abimelec, împăratul Gherarei, a trimis şi a luat pe Sara.10  Şi Abimelec i-a zis lui Avraam: „Ce ai văzut de ai făcut lucrul acesta?”Avraam a răspuns: „Îmi ziceam că, fără îndoială, nu-i nici o frică de Dumnezeu în ţara aceasta şi că au să mă omoare din pricina nevestei mele.

Avraam a presupus că în acea țară nu există teamă față de Dumnezeu și a acționat bazându-se pe această bănuială punându-și soția în pericol. Dacă Dumnezeu nu intervenea la vreme, Sara, partenera lui de viață era luată de un alt bărbat și astfel căsnicia lui era terminată. Și toate acestea datorită unei presupuneri. Iubiți cititori ai acestui blog, presupunerile în căsnicie sunt viruși care distrug parteneriatul dintre soț și soție din interior.

Da, putem rezolva situațiile tensionate cu socrii, părinții sau celelalte pericole din exterior, dar dacă nu descoperim la timp acest viclean dușman din interior, căminul nostru se poate surpa pe nesimțite. Bănuiala că partenerul tău te înșeală, alimentează gelozia din tine care macină familia cu întrebări chinuitoare despre unde ai fost, ce ai făcut, de ce ai zâmbit, de ce te-ai uitat acolo, slăbind astfel tot mai mult încrederea partenerului, alimentată la nesfârșit de sloganul: Fac asta din dragoste. Din nefericire această dragoste este de fapt egoism în stare pură.

Presupunerea că pe soț nu-l interesează ce face soția cu banii  sau că pe soție nu o interesează unde zăbovește soțul după servici, creează tensiuni care dacă nu sunt discutate se vor transforma în explozii nedorite în momente de criză ale cuplului.

Un cuplu aflat la apusul vieții discuta despre momentele frumoase petrecute împreună. La un moment dat soția îl întreabă pe soțul ei: Pot să-ți mărturisesc ceva? Cu un zâmbet aprobator înclină din cap, gata să asculte cu atenție ce avea de spus iubita lui soție. De fiecare dată când aduceai acasă pâinea proaspătă, aburindă, primul lucru pe care-l făceai era să-mi tai colțul și să mi-l dai mie. Am considerat asta ca o jignire, obligându-mă să mestec acea coajă tare, dar nu ți-am spus asta niciodată. Bărbatul, cu sprâncenele încruntate își ridică privirea din pământ și spuse: Când eram copil mama mea făcea același lucru cu mine spunându-mi că partea aceea a pâinii era cea mai bună. Am presupus că făcând același lucru, dându-ți ție ce-mi plăcea mie cel mai mult, e un semn de dragoste din partea mea, nici prin gând nu mi-a trecut că acest gest al meu poate fi interpretat ca o jignire. Iată că de multe ori fără să ne întrebăm soțul, soția sau copii facem anumite gesturi presupunând că sunt înălțătoare pentru ei, deseori dovedindu-se contrariul.

Alte exemple de presupuneri găunoase într-un cuplu pot fi:

-Presupunerea că aruncatul hainelor pe unde apucăm și obligația soției de a aduna după noi este firască, pentru că așa făcea și mama în familie.

-Presupunerea că ridicatul de la masă și postarea la tv sau computer, fără a mulțumi sau a ajuta la strânsul mesei este o stare normală a lucrurilor, că doar de aceea ne-am însurat!

-Presupunerea că repetarea insistentă și obositoare a sarcinilor care-i revin soțului, îl ajută pe acesta să urgenteze ce are de făcut!

-Presupunerea că bărbatul trebuie să facă bani cât mai mulți, iar soția, trebuie să-i cheltuie cât mai repede!

NU am pretenția că am epuizat acest subiect, pentru că este foarte vast, nu am lăsat decât o sămânță în acest prim episod, pentru ca pe parcursul acestei zile să măcinăm cu moara minții alte presupuneri care ne pot fi fatale în viața de familie.

Până data viitoare verificați-vă presupunerile pentru a nu deveni victimele lor. Fiți binecuvântați!

[Aceste meditații au fost rostite la Radio Vocea Evangheliei Sibiu în cadrul rubricii „Popas de suflet”.]

Fețele nedreptății (5)

tradareUltima față a nedreptății ilustrează un adevăr crunt, un adevăr trăit de Isus Hristos în această zi de joi: 

Așteaptă-te să fi trădat/nedreptățit

Dacă pleci cu această perspectivă nu te poate surprinde nimic. Isus știa acest lucru atunci când a spălat picioarele trădătorului și atunci când a mâncat cu el la masă. Știa acest lucru încă de când l-a ales ca și ucenic. Când trădătorul te surprinde e o stare și o trăire, dar atunci când îl cunoști cu 3 ani și 6 luni înainte, e unic… Pentru că personajul acestei serii este David, să privim la el și la trădările de care a avut parte. Locuitorii din Cheila, cetate pe care David o scăpase din mâna filistenilor erau gata să-l trădeze, deși acesta împreună cu cei 600 de oameni au apărat cetatea. 

1Sam. 23:11-12 Mă vor da în mâinile lui locuitorii din Cheila? Se va coborî Saul aici, cum a aflat robul Tău? Doamne, Dumnezeul lui Israel, binevoieşte şi descoperă lucrul acesta robului Tău!” Şi Domnul a răspuns: „Se va coborî. David a mai zis: Mă vor da locuitorii din Cheila pe mine şi pe oamenii mei în mâinile lui Saul?” Şi Domnul a răspuns: „Te vor da.”

David știa că trăiește într-o lume nedreaptă care răsplătește binele cu rău și totuși parcă nu-i venea să creadă că cei pe care i-a salvat îl vor trăda. De acea îl întreabă de 2 ori pe Dumnezeu, acest amănunt scoțând în evidență stupoarea lui David. Este de înțeles ca așteptările față de oamenii cărora le-ai făcut bine să fie la un alt nivel față de așteptările dușmanilor tăi. Și totuși surprize apar chiar și din această direcție, așadar este mult mai eficient să ne înarmăm cu această așteptare ca binele nostru să  fie răsplătit cu nedreptate și surprizele neplăcute nu vor lua proporții catastrofice.

Dacă trăiești cu impresia că toți te înțeleg și empatizează cu tine greșești și vei suferi. Se poate ca în urma unei nedreptăți de care ai parte la serviciu să te destăinui unui coleg pe care-l crezi de partea ta și apoi să ai surpriza ca acel amic să ducă vorbele tale mai departe la șeful tău pentru că imaginea lui în ochii șefului este mai importantă decât traumele tale sufletești. În acest fel rana care se voia pansată de coleg se face și mai mare.

Deși Solomon ne avertizează asupra acestui aspect în Proverbele 17:13 Celui ce întoarce rău pentru bine nu-i va părăsi răul casa, ne vom întâlni cu astfel de situații și trebuie să fim pregătiți. Dar nu trebuie să cădem în cealaltă extremă îmbrăcând haina suspiciunii văzând în fiecare om un posibil trădător. Dar chiar și în aceste cazuri când suntem trădați de la cineva la care nu ne așteptăm Isus ne învață în Luca 6:28 binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi. Este un stadiu pe care mulți îl văd ca imposibil, dar cu pași mărunți Dumnezeu ne poate ajuta să atingem și acele culmi spirituale. „Nu te lasa biruit de rau, ci biruieste raul prin bine.” Romani 12:21

paganiniNiccolo Paganini (1782-1840) a fost un cunoscut compozitor și violonist italian. El a fost dintre cei mai de seamă inovatori ai tehnicii violonistice. Se spune că în una din seri, asistența aștepta cu nerăbdare începerea unei reprezentații a lui Paganini. Sunetele viorii lui Paganini parcă zburau. Deodată se auzi ceva straniu: una din corzile viorii maestrului se rupse. Dirijorul, orchestra și publicul înlemniră, dar nu și Paganini. Uitându-se la partitură, continuă să scoată sunete frumoase dintr-o vioară cu o coardă ruptă. Dirijorul și orchestra reluară partitura muzicală. Înainte ca publicul să se însenineze, un alt sunet atrase atenția spectatorilor. Se rupse o altă coardă a viorii. Dirijorul se opri din nou. Orchestra la fel, dar nu și Paganini. Ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, el continuă concertul. Dirijorul și orchestra impresionați începură să cânte. Dar nefericirea se repetă din nou. Dirijorul se opri, la fel și orchestra, iar spectatorii înmărmuriră. Însă Paganini continuă. Scoase toate sunetele cu o singură coardă. Dirijorul se încurajă, și tot așa și orchestra, iar publicul trecu de la liniște la aplauze. Paganini a atins gloria! El este simbolul profesionistului, care continuă să meargă înainte prin greutăți.

Viața este un mozaic de experiențe și transformări. Viața noastră se aseamănă adeseori cu vioara lui Paganini căreia i s-au rupt corzile. Prietenii ne părăsesc; câteodată dușmani ne sunt cei din casă, avem parte de nedreptăți și peste tot sunt „corzi rupte“. Ce facem? Să cădem descurajați la pământ? Nu, niciodată! Să mergem la Mântuitorul așa cum suntem și El poate creea din coarda vieții noastre o simfonie a împlinirii noastre, demonstrând  puterea lui Dumnezeu de a transforma eșecul și nedreptatea în caractere nobile de fii de Dumnezeu. Încheiem aici seria de meditații fețele nedreptății sau ce trebuie să știu când sunt nedreptățit cu speranța că exemplele Scripturii ne-au ajutat să înțelegem că această stare prin care trecem poate fi una folosită de Dumnezeu pentru a ne modela. Rămâneți sub binecuvântarea Lui Dumnezeu!

[Aceste meditații au fost rostite la Radio Vocea Evangheliei Sibiu în cadrul rubricii „Popas de suflet”.]

Fețele nedreptății (1)

Fețele nedreptății (2)

Fețele nedreptății (3)

Fețele nedreptății (4)

Ghetsimani – “măsline zdrobite”

maslinii-din-gradina-ghetsimani---cei-mai-batrani-copaci-din-lume-1350826768Cuvântul Ghetsimani înseamnă “măsline zdrobite”. Şi din măsline zdrobite iese uleiul care vindecă, iluminează şi hrăneşte. Cu toţii avem Ghetsimani-ul nostru. Pentru a-l înţelege şi a-l accepta pe al tău, priveşte la noaptea pe care a petrecut-o Hristos înainte de a merge la cruce: “Isus a venit cu ei într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani şi a zis ucenicilor: … “Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneţi aici, şi vegheaţi împreună cu Mine” Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ, şi S-a rugat, zicând: “Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de ia Mine paharul acesta! Totuşi nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu”

Cartea de vizită a unui păstor

O biserică avea nevoie de un păstor. Unul dintre membrii comitetului de conducere al bisericii şi-a propus să afle ce fel de slujitor îşi doreau colegii săi. De aceea, a scris o scrisoare de intenție ca fiind din partea unui pretendent la funcţia vacantă, şi le-a citit-o colegilor săi:

Domnilor, „Înţeleg că aveţi un post liber. Doresc să îmi depun cu această ocazie cererea de ocupare a postului. Deţin numeroase calificări pe care cred că le-aţi aprecia mult. Am fost binecuvântat cu darul predicării şi am avut succes ca scriitor. Mulţi oameni care mă cunosc afirmă că sunt un bun organizator. Am fost lider în multe locuri în care am lucrat.

Desigur, mi-au fost reproşate şi multe defecte. Am peste 50 de ani, dar nu am predicat niciodată în acelaşi loc timp mai mult de trei ani. De câteva ori am fost nevoit să părăsesc oraşul, după ce predicile mele au provocat tulburări şi revolte în masă. Trebuie să recunosc că am fost închis de trei sau de patru ori, deşi nu consider că am făcut ceva rău.

Starea mea de sănătate nu este foarte bună, dar cred că mai am o vreme de trăit. De-a lungul timpului, am fost implicat în diferite activităţi comerciale, care m-au ajutat să supravieţuiesc din punct de vedere financiar. Bisericile în care am predicat până acum au fost de regulă mici, deşi erau situate în oraşe mari.

Nu m-am înţeles prea bine cu liderii religioşi din oraşele în care am predicat. De fapt, unii dintre aceştia chiar m-au ameninţat, m-au atacat în justiţie, sau m-au agresat fizic.

Memoria mea nu este foarte bună. I-am uitat complet pe mulţi oameni pe care i-am botezat. Totuşi, dacă mă veți angaja, voi face tot ce îmi va sta în puteri pentru a deservi comunitatea voastră religioasă, chiar dacă voi fi nevoit să muncesc pentru a-mi câştiga traiul.”

După ce le-a citit această scrisoare, membrul comitetului bisericesc şi-a întrebat colegii dacă erau interesaţi de cel care a scris-o. Aceştia i-au răspuns la unison că persoana respectivă nu era potrivită pentru biserica lor. Nu numai că nu erau interesaţi de un preot cu sănătatea precară, orgolios, generator de necazuri, cu memoria şubredă, şi peste toate, fost puşcăriaş, dar s-au simţit chiar insultaţi de dorința acestuia de a fi angajat.

Membrii comitetului l-au întrebat atunci pe colegul lor care era numele celui care a depus cererea.

Acesta le-a răspuns: Apostolul Pavel.

Sacrificiul dragostei…

Într-un mic sat de pescari din Sicilia s-au întâmplat următoarele – pe lângă legislaţia oficială în acel sat s-a mai păstrat un procedeu juridic aparte. Unul din paragrafele cele mai severe din acest procedeu aparte spunea astfel: Adulterul se pedepseşte cu moartea, şi anume o moarte cauzată prin aruncarea de pe o stâncă neagră în marea de dedesubt.

În satul acela trăiau doi tineri căsătoriţi. Într-o zi însă, tânărul soţ a trebuit să plece pentru câteva zile de acasă. În lipsă, soţia lui a comis adulterul. Lucrurile au fost date la iveală şi femeia a juns la închisoare, iar sentinţa pronunţată de juriul bătrânilor a fost limpede; aruncarea în mare de pe stânca cea neagră.

În ziua execuţiei, tot satul s-a adunat la faţa locului, iar femeia a fost adusă în faţa călăului, care i-a legat ochii şi a postat-o la marginea prăpastiei. Călăul aştepta încă ceva … ştia că soţul s-a reîntors în sat dar oare v-a veni şi el la execuţie sau nu? Era o întrebare la care se aştepta un răspuns… soţil nu a venit şi atunci călăul şi-a făcut treaba – femeia a fost împinsă şi s-a prăbuşit în adânc.

Au trecut câteva ceasuri şi prin sat se răspândise vestea că femeia trăieşte şi este acasă! Ea stă lângă plita din casa ei şi fierbe mîncarea! Ce s-a întâmplat? Dragostea soţului a fost mai mare decât dezamăgirea lui din cauza necredincioşieie ei. El a adunt toate plasele pe care a putut să le găsească în sat şe-a înodat pe toate în una singură şi în zorii zilei cu riscul vieţii le-a pus sub stânca cea neagră. Astfel femeia a căzut în plasă şi i-a fost îngăduit să rămână în viaţă.

Plasa dragostei a fost mai puternică decât vinovăţia ei!

Sursa „Un gand bun”

Entuziasmul tinerilor păstori…

Rodica Botan ne încântă din nou cu o traducere care nu trebuie trecută cu vederea.

Pe vremea cind abia devenisem pastor si nu prea aveam experienta, un director de la pompe funebre m-a rugat sa tin un servici de inmormintare pentru un “homeless” (un vagabond fara casa si fara familie si prieteni). Inmormintarea urma sa fie intr-un cimitir nou afara din oras, unde pina atunci nu mai fusese nimeni inmormintat – acesta era primul mormint in acel cimitir.

Nu prea eram familiarizat cu acele locuri si m-am pierdut. Fiind si eu exact ca si ceilalti barbati, bineinteles ca n-am oprit sa cer directii, si am sosit la cimitir cu o ora mai tirziu decit ora stabilita. Groapa era deschisa inca si groparii stateau pe iarba si mincau. Caruta funerala nu mai era acolo. Mi-am cerut scuze groparilor pentru intirzierea mea. Si cum m-am uitat in groapa am vazut ca deja coborisera ceea ce eu am crezut ca era sicriul mortului si pusesera un capac peste el ca sa il protejeze de umezeala. Le-am spus lucratorilor ca nu-i tin mult, dar ca trebuie sa fac ceea ce este necesar sa fac. Groparii inca mincind, s-au adunat in jurul gropii.

Eram tinar si plin de entuziasm si mi-am golit inima si sufletul predicindu-le. Groparii au participat si ei cu “Lauda Domnului” si “Amen” si “Glorie Lui Dumnezeu.”. Asa ca m-am aprins si mai tare si am predicat…si am predicat…si ce le-am mai predicat…din Geneza pina la Apocalipsa.

Cind in sfirsit am incheiat serviciul, am spus o rugaciune si m-am indreptat catre masina. In timp ce-mi deschideam portiera, l-am auzit pe unul dintre lucratori…”In viata vietii mele n-am vazut asa ceva…si lucrez la sisteme septice de douazeci de ani…”

Predicatori moderni

Într-o zi sătenii se gândiră să-i facă o farsă lui Nastratin. Oamenii credeau că el este un om evlavios, așa că au mers la el și l-au invitat să predice la ei la moskee. Acesta căzu de acord. Nastratin intră în moskee trece în fața oamenilor și îi întreabă:

“Oameni Buni! Știți ce am de gând să vă spun?”

”Nu, nu știm” strigaseră ei.

“Până când nu știți, nu vă spun nimic” Coboară de la amvon, iese din Moskee și plecă la locuința lui. O delegație de oameni au mers după el și l-au rugat să predice măcar vinerea viitoare. Nastratin a acceptat. S-a prezentat la moskee și își începu predica cu aceeași întrebare ca mai înainte. De această dată, congregația răspunse într-un singur glas:

“Da, Nastratin Hogea, știm ce dorești să ne spui”

“Bun, răspunse Nastratin, atunci nu are rost să vă predic. De ce să vă mai rețin?”

Fiind rugat să predice și a trea oară, Nastratin Hogea își începe predica în același fel:

“Știți ce am de gând să vă spun” spuse Nastratin

“Uni dintre noi știm, alții nu” vine răspunsul din congregație.

“Excelent” spuse Nastratin “atunci cei care știu să le spună și celorlalți care nu știu” Și plecă fără să le predice.

Sursa „Sa-L fac cunoscut musulmanilor”