Perle copii (2)

Învatatoarea i-a intrebat pe copiii de la scoala duminicala „Daca mi-as vinde casa si masina, daca mi-as vinde garajul cel mare si daca mi-as da toti banii la biserica, as ajunge in Cer?” „NU” au raspuns toti copiii.
„Daca as face zilnic curatenie la biserica, daca as tunde iarba din curte si as pastra totul in ordine si curatenie, as ajunge in Cer?” Din nou raspunsul a fost „NU”
„bine” a continuat ea „dar atunci cum pot ajunge in cer?”
Din spatele salii, un baietel de vreo cinci ani, a strigat :
„Ar trebui sa fii moarta!”

***

O fetita discuta cu invatatoarea ei despre balene. Invatatoarea i-a spus ca, din punct de vedere fizic, e imposibil ca o balena sa inghita un om pentru ca, desi e un mamifer urias, gatul ei este foarte mic. fetita sustinea sus si tare ca Iona a fost inghitit de o balena. Iritata invatatoarea ii repeta ca o balena nu poate inghitit un om, fiindca din punct de vedere fizic e imposibil.
Fetita a replicat :”Cand voi ajunge in cer il voi intreba pe Iona despre acest lucru”
„Si daca Iona a mers in iad?”
Fetita a raspuns „Atunci il veti intreba dumneavoastra”

***

Învatatorul (pe vremea comunismului) : elevi, nu exista Dumnezeu! Nu l-a vazut nimeni, nu-l vede nimeni si deci nici nu-l va vedea!La care elevul credincios: domnule invatator, vreau sa intreb elevii ceva: Vedeti voi creierul domnului profesor? Elevii : nu! Elevul credincios: atunci nu exista!

***

Găsite pe http://romedia.ning.com

Perle copii(1)

Într-una dintre zilele de toamnă, în care a plouat de dimineaţa pană seara,
am hotărât să-mi scot totuşi, puţin, copilul la aer. Ne-am luat umbrelele şi am plecat. Afară, copilul meu – care pe atunci avea 3 ani – mă întreabă (uitându-se la picăturile care îi udau hainele):
– Mami, ploaia e curată?
– Da, îi răspund, liniştindu-l (să nu se impacienteze că i se murdaresc hăinuţele).
– Dar cine a spălat-o?
***
Zilele trecute, ne plimbam cu copiii prin parc, după câteva ore de zbenguială prin zăpadă. Luăm fiecare câte un copil obosit în cârcă şi încet, ne îndreptăm spre ieşirea din parc. Copiii tăceau mâlc, toropiţi fiind de atâta joacă. La un moment dat, Ana zice: „Mami, am vazut o chineză!”. Diana, cu un ton didactic calm si relaxat, îi spune:”Anuca, nu se zice chineză, se zice chinezoaică.” OK. Mai mergem ce mai mergem, şi o auzim pe Ana: „Mami, tati, am văzut un copil chinezoic!”
***
Şi acum, pentru că aţi fost cuminţi primiţi şi un cadou de sărbători.Copii mei sunt tare fascinaţi de felicitarea asta. Poate o să le placă şi copiilor voştrii. Faceţi clik pe câte un ren şi vedeţi cum se îmbunătăţeşte corul renilor.
Apăsaţi aici pentru a deschide felicitarea!