Lecții de la animale

lectii-de-la-animale

“Întreabă dobitoacele și te vor învăța, păsările cerului și îți vor spune, și peștii mării îți vor povesti.” – Iov 12:7-8

Cămilă – odihnă în genunchi

Geneza 24:11 A lăsat cămilele să se odihnească, în genunchi, afară din cetate, lângă o fântână. Era seara, pe vremea când ies femeile să scoată apă.

Efeseni 6:18 Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii

Porumbel  – fără răutate

Matei 10:16  Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Fiţi, dar, înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii.

1 Petru 2:1 Lepădaţi, dar, orice răutate, orice vicleşug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă şi de clevetire;

Iacov 1:21 De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate, şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele.

Miel – răbdare în tăcere

Isaia 53:7 Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.

Plângeri 3:26 Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.  Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţea lui. Să stea singur şi să tacă, pentru că Domnul i l-a pus pe grumaz; să-şi umple gura cu ţărână şi să nu-şi piardă nădejdea;  să dea obrazul celui ce-l loveşte şi să se sature de ocări. Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna.

Furnică – hărnicie

Proverbele 6:6 Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile 2 Tesaloniceni 3:10 Căci, când eram la voi, vă spuneam lămurit: „Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce.”ei şi înţelepţeşte-te!

Leul – îndrăzneală şi curaj

Proverbele 30:25, 30 leul, viteazul dobitoacelor, care nu se dă înapoi dinaintea nimănui;

2 Samuel 17:10 Atunci cel mai viteaz, chiar dacă ar fi avut o inimă de leu, se va înspăimânta; căci tot Israelul ştie că tatăl tău este un viteaz şi că are nişte viteji cu el.

Corb – ascultare necondiționată

1 Împărați 17:4, 6 Vei bea apă din pârâu, și am poruncit corbilor să te hrănească acolo.”Corbii îi aduceau pâine și carne dimineața și pâine și carne seara, și bea apă din pârâu.
-Dumnezeu a folosit două metode de a-i purta de grijă lui Ilie în deşert. Unul dintre acestea a fost pârâul, care era un mijloc natural. Ilie trebuia să bea apa din acel pârâu. Un al doilea mijloc a fost supranatural: corbii veneau şi îi aduceau de mâncare.

-Corbii sunt cunoscuți pentru zgârcenia lor. Ei nu dau mâncarea lor altor animale, dar la porunca lui Dumnezeu se supun.

-China și Japonia, corbul este simbol al recunoștinței filiale, faptul că pasărea își hrănește părinții când aceștia sunt bătrâni.

-Corbii sunt singurele păsări care nu se tem de furtunile puternice. Când se stârnește o astfel de furtună și celelalte păsări stau ascunse, corbii sunt singurii care au curajul să zboare, jucându-se fără griji în vântul puternic, dându-se peste cap și executând manevre acrobatice de zbor.

 

În labirintul generalizării

labirint

-Cea mai cunoscută eroare de logică în gândire este generalizarea. Prin generalizare atribuim o valoare universală unor situaţii, caracteristici ale unor persoane, obiecte etc. bazându-ne pe o experienţă personală limitată.

-Mai sunt cei care pe baza observaţiilor din mediul apropiat trag concluzii la scară naţională sau chiar globală. De exemplu, cei care dacă văd că în oraşul lor sunt mulţi oameni care fură, consideră că toţi locuitorii ţării sunt hoţi, sau, dacă în oraşul lor a fost o vară foarte călduroasă, trag concluzia că cei care susţin încălzirea globală au dreptate, deşi în multe alte zone ale ţării a nins până în luna mai şi vara a fost mai mult ploioasă.

Produce și dezvoltă mentalitatea de turmă

-Acest efect de turmă pierde din vedere identitatea individului și judecă lumea la pachet, neținând cont de particularitățile fiecăruia

-Pocăiții sunt toți niște mincinoși deoarece am cunoscut eu unul…

-Exemplul cu femeia care în urma unei relaţii nefericite cu un bărbat, afirmă că toţi bărbaţii sunt ticăloşi, porci, beţivi sau posedă un alt defect pe care fostul partener îl avea…

-Apoi sunt bătrânii, care consideră că toţi cei din generaţia tânără sunt rataţi, inculţi, drogaţi sau alcoolici, doar pe baza exemplelor din cartierul în care locuiesc, sau, văzând fete tinere care se îmbracă provocator sau fumează pe stradă, trag de aici concluzia că toate tinerele sunt ușoare.

-Isaia 43:1 „Acum, aşa vorbeşte Domnul, care te-a făcut, Iacove, şi Cel ce te-a întocmit, Israele: „Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: eşti al Meu. Dacă vei trece prin ape Eu voi fi cu tine… Dumnezeu ne preferă individual, cunoscându-ne pe nume și nu biserica din care facem parte sau orașul unde locuim, ori țara pătată de sângele avorturilor. El știe că în această țară există indivizi,  care nu și-au murdărit haina sufletului si au rămas neatinși de mizeria  lumii…

Rodește  autocompătimire

-Prin plângerea de milă dorim să ne justificăm refuzul de a depune eforturi, pentru a depăși provocările. E mai ușor să spun: „Vai, ce neajutorat sunt!” decât să fac ceva să mă ajut.

-Ilie crede că toți copii lui Israel L-au părăsit pe Dumnezeu și numai el singur a rămas.

-1 Imparati 19:10 El a răspuns: Am fost plin de râvnă pentru Domnul, Dumnezeul oştirilor, căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale şi au ucis cu sabia pe prorocii Tăi; am rămas numai eu singur, şi caută să-mi ia viaţa!

Naște superficialitate (somniferul gandirii profunde)

-Boanerghes dovedesc această particularitate a păcatului generalizării

Luca 9:52 A trimis înainte nişte soli, care s-au dus şi au intrat într-un sat al samaritenilor, ca să-I pregătească un loc de găzduit. Dar ei nu L-au primit, pentru că Isus Se îndrepta să meargă spre Ierusalim. Ucenicii Săi, Iacov şi Ioan, când au văzut lucrul acesta, au zis: „Doamne, vrei să poruncim să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut Ilie?

-Nu suntem gata să cercetăm în particular și individual, fiecare persoană.

-Nu facem efortul de a pătrunde în esență. Ne mulțumim cu ceea ce ni se oferă, cu fața lucioasă, cu pojghița.

-Profunzimea ne sperie. Reprezintă necunoscutul, incertitudinea, nesiguranța

-Este mult mai comod și la îndemână să-i bagi pe toți în aceiași oală.

Afectează familia

Avraam, își subestimează dușmanii estimând că toți sunt răi, alege să spună jumătate de adevăr  afirmând că Sara nu era nevasta lui punându-și astfel în pericol familia.

Geneza 20:2 „Avraam zicea despre Sara, nevastă-sa: „Este sora mea!” S-a temut să spună că este nevastă-sa, ca să nu-l omoare oamenii din cetate din pricina ei. Abimelec, împăratul Gherarei, a trimis şi a luat pe Sara. „

Geneza 20:11 „Avraam a răspuns: „Îmi ziceam că, fără îndoială, nu-i nicio frică de Dumnezeu în ţara aceasta şi că au să mă omoare din pricina nevestei mele. „

-Generalizarea poate distruge o relație in cuplu: TU todeauna faci așa

-Relația cu copii este frântă dacă-i reproșezi copilului în urma unei neascultări răzlețe că el todeauna a fost/este neascultător sau superficial.

Deformează principiile

-Generalizarea nu se referă doar la oameni, ci și la principii

-Principiile noastre pot fi definite de generalizare

-Ex.1 Atunci când ești întrebat de viața de după moarte, pentru că principiile tale au fost afectate de păcatul generalizării spui ce ai auzit de la alții: unde merge toată lumea voi merge și eu!

-Ex.2 În urma unei căderi în păcat, în loc să mă pocăiesc încerc să-mi justific păcatul spunând : nu-i așa problemă, că doar și cutare mare om în cult a făcut asta și totuși mai predică și merge înainte.

Principiile profetului Iona erau afectat de  generalizare, în mintea lui TOTI niniveni erau vrednici de moarte, el nu a dat niciunuia dintre ei vreo șansă.

Iona 4:2 „S-a rugat Domnului şi a zis: „Ah! Doamne, nu este aceasta tocmai ce ziceam eu când eram încă în ţara mea? Tocmai lucrul acesta voiam să-l înlătur fugind la Tars. Căci ştiam că eşti un Dumnezeu milos şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate şi că Te căieşti de rău! „

Este condamnată de Dumnezeu

-Atunci când Avraam mijlocește pentru Sodoma și Gomora el merge cu numărul de oameni buni până la 10.

-Faptul că Dumnezeu este de acord să ierte o cetate de oameni pentru 10 oameni buni vorbește multe despre Dumnezeul pe care-L slujim.

Cum să reuşeşti acolo unde alţii eşuează [04]

strategy-promoDin ciclul de meditaţii cum să reuşeşti acolo unde alţii eşuează, continuăm astăzi cu meditaţia referitoare la diferenţa de strategie în soluţionarea  problemelor. Vom trece în revistă 3 strategii pe care le avem în textul nostru care se găseşte în 1 Samuel 17 din relatarea luptei dintre David şi Goliat:

-Lipsa de strategie a lui Saul

-Strategia filistenilor de a se folosi de avantajul uriaşului Goliat

-Strategia lui David a fost de a motiva poporul şi a elimina temerile

            În textul din 1 Samuel 17:11 descoperim lipsa de strategie a lui Saul:  Saul şi tot Israelul au auzit aceste cuvinte ale Filisteanului, şi s-au înspăimântat şi au fost cuprinşi de o mare frică. Saul a fost luat prin surpindere aşa de tare încât cuprins de frică a rămas fără strategie în faţa duşmanului. Chiar dacă mai târziu şi-a pus fica şi averea la dispoziţia celui care se confruntă cu Goliat, aceasta nu o putem numi strategie ci mai degrabă ieşire pe uşa din dos a verticalităţii de care trebuia să dea dovadă ca şi rege. Lipsa de strategie este definitorie pentru cei care nu se gândesc din timp la problemele care vor apare. Dacă nu avem un set de principii bine conturate, atunci când situaţile grele din viaţă năvălesc peste noi, vom fi purtaţi în toate părţile pierzându-ne identitatea de copii ai lui Dumnezeu. Pavel spune în Coloseni 2:6  Astfel, deci, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El, fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă, după învăţăturile care v-au fost date, şi sporind în ea cu mulţumiri către Dumnezeu. Deci în războiul pe care-l avem de dus cu vrăşmaşul nostru diavolul trebuie să ne facem o strategie. Solomon recomandă în Proverbe 20:18  Planurile se pun la cale prin sfat! Fă războiul cu chibzuinţă. A te aştepta să ieşi învingător în ispitele pe care le ai, fără să pui la punct nici o strategie este o naivitate. Dacă ştii că eşti slab într-un anumit domeniu şi ai căzut de multe ori în acel loc, a merge mai departe fără a te opri, a analiza situaţia şi a planifica contramăsuri înseamnă că te pregăteşti pentru eşec.

Strategia filistenilor a fost aceea de a se folosi de avantajul uriaşului Goliat

Ei le-au propus israeliţilor să nu lupte toată oştirea ci doar 2 oameni. Ei şi-au motivat această strategie cu argumentul cruţării oştirii. De ce să moară sute de oameni când poate murii doar unul, iar ceilalţi vor fi robii celor care câştigă duelul. A te folosii de atuurile pe care le ai poate fi o strategie bună. Asta înseamnă că trebuie să te cunoşti foarte bine pe tine însuţi, trebuie să-ţi cunoşti punctele tari şi părţile slabe. Învaţă să foloseşti greşelile în avantajul tău. Din păcate pentru mulţi recidiva a ajuns obişnuinţă. Dar, putem folosi propriile noastre falimente ca şi o trambulină pentru a fi proiectaţi spre reuşită.

Strategia lui David a fost de a motiva poporul şi a elimina temerile

1 Samuel 17:32  David i-a zis lui Saul: „Nimeni să nu-şi piardă nădejdea din pricina Filisteanului acestuia!”

1 Samuel 17:46  Astăzi Domnul te va da în mâinile mele, te voi doborî, şi-ţi voi tăia capul; astăzi voi da stârvurile taberii Filstenilor păsărilor cerului şi fiarelor pământului. Şi tot pământul va şti că Israel are un Dumnezeu. David ştia că poporul are nevoie de încurajare şi tocmai de aceea îl motivează, îndreptându-le privirile către Dumnezeu. Pe filele Bibliei găsim lideri puşi de Dumnezeu înaintea poporului, care în vremuri de disperare şi descurajare profundă, ridică inima oamenilor întărindu-le nădejdea şi punându-le în suflet speranţa unor noi începuturi. Strategia folosită diferă de la o situaţie la alta, dar linia directoare este aceasta, foloseşte acea strategie care duce la dizolvarea problemelor pe care le ai.

            Pe vremea lui Isus ucenicii au încercat să scoată demoni folosind o strategie greşită. Isus lămureşte cauza neputinţei lor, arătându-le o strategie diferită: Marcu 9:28  Când a intrat Isus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat deoparte: „Noi de ce n-am putut să scoatem duhul acesta?” Acest soi de draci le-a zis El „nu poate ieşi decât prin rugăciune şi post.” Strategiile greşite nu aduc rezultatele scontate.

            În finalul acestei intervenţii  doresc să facem o scurtă recapitulare a celor spuse, aducându-vă aminte că am vorbit  în cadrul ciclului de meditaţii cum să reuşeşti acolo unde alţii eşuează despre diferenţa de principii, diferenţa de perspectivă, diferenţa de  reacţie în perioadele de criză şi diferenţa de strategie în soluţionarea problemelor. Fiţi binecuvântaţi

[Aceste meditații au fost rostite la Radio Vocea Evangheliei Sibiu în cadrul rubricii „Popas de suflet”.]

Cum să reușești acolo unde alții eșuează [3]

povesti-cu-talc-despre-succes-morcov-ou-boabe-de-cafeaAşa cum v-am obişnuit deja, avem deschisă Biblia la 1 Samuel 17 de unde vom învăţa cum să reuşim acolo unde alţii eşuează. Spuneam şi în dăţile trecute că David a reuşit acolo unde o armată întreagă împreună cu regele şi generalii ei au eşuat! Motivele pentru care izbânda a fost de partea lui David au fost diferenta de principii, diferenţa de perspectivă şi diferenţa de reacţie în perioadele de criză despre care vom vorbi astăzi.

            Deosebirea dintre mediocritate şi excelenţă o face reacţia pe care o avem în perioadele de criză din viaţa noastră.

1.Reacţia oştirii: au fugit şi s-au temut

1 Samuel 17:24  La vederea acestui om toţi cei din Israel au fugit dinaintea lui, şi i-a apucat o mare frică.

Deşi erau soldaţi experimentaţi şi aveau  multe lupte la activ, aceşti războinici din armata Israelului  au luat-o la fugă atunci când l-au văzut pe Goliat. Această reacţie o avem mulţi dintre noi atunci când la orizont apar norii adversităţii. Fugim, ne ascundem ca Ilie în peşterile autocompătimirii, plângându-ne de milă şi văitându-ne de viaţa grea pe care o avem. Această atitudine nu este una de învingător ci de învins.

O tânara a mers la mama ei si i-a povestit despre viata sa si despre lucrurile grele pe care le are de înfruntat. Nu mai putea, vroia sa se dea batuta. Mama ei a dus-o în bucatarie. A umplut 3 vase cu apa si le-a pus pe fiecare la foc. În scurt timp, apa din ele a început sa fiarba. În primul vas a pus morcovi, în al doilea oua, iar în ultimul vas cafea macinata. Le-a lasat sa fiarba fara sa scoata nicio vorba.Dupa 20 minute a oprit focurile. A pescuit morcovii si i-a pus într-un bol. A scos afara ouale si le-a pus într-un bol. Apoi a scos cu un polonic si cafeaua si a pus-o în al treilea bol.Întorcându-se spre fata ei a întrebat-o: “Spune-mi ce vezi?”“Morcovi, oua si cafea”, a raspuns ea. Mama ei a adus-o mai aproape si a rugat-o sa ia morcovii în mâna si sa-i spuna ce simte. Fata a facut ce i se ceruse si a remarcat ca acestia sunt moi. Apoi mama ei a rugat-o sa ia un ou si sa-l curete de coaja. Facând aceasta, fata a observat ca oul este acum tare. În final, mama a rugat-o sa guste din cafea. Fata, zâmbind, a savurat o înghititura din cafeaua cu o aroma îmbietoare.Curioasa, a întrebat-o pe mama ei: “Ce înseamna toate acestea, mama?” Mama ei i-a explicat ca toate cele 3 lucruri au avut parte de aceeasi adversitate, apa fiarta. Fiecare dintre ele a reactionat însa diferit.

  • Morcovii au fost la început tari, puternici si neînduplecati. Dar apa fiarta i-a înmuiat si au devenit slabi.

  • Oul a fost fragil. Coaja lui subtire i-a protejat lichidul interior, dar dupa ce a fiert, continutul sau s-a întarit.

  • Boabele de cafea macinate au fost unice. Dupa ce au fost fierte, ele au schimbat apa.

Această ilustraţie ne ajută să vedem cât de diferit reacţionăm noi în faţa greutăţilor. Pot fi ca  morcovul care pare puternic, dar durerea si adversitatea ma fac sa îmi pierd puterile, sa devin fragil. Pot fi ca oul care pornește la drum cu o inima maleabilă, care se schimbă cu căldură. Am un spirit fluid care după o moarte, o despărțire, probleme financiare sau alte greutăți se asprește. Exteriorul meu e mereu același, dar în interior zace o inimă împietrită. Sau pot fi  precum boabele de cafea. Atunci când situaţiile devin grele reușesc să schimb circumstanțele din jurul meu și să dau tot ce am mai bun din mine devenind un catalizator.

2. Reacţia lui David: Indignare faţă de ocările aduse lui Dumnezeu

1 Samuel 17:26b   Cine este Filisteanul acesta, acest netăiat împrejur, ca să ocărască oştirea Dumnezeului celui viu?” Se poate ca şi lui David să-i fi fost frică la apariţia uriaşului dar nu a rămas în acea stare. El a fost revoltat de jignirile aduse lui Dumnezeu şi a luat iniţiativă. A avea curajul de a-i înfrunta pe cei care-l necinstesc pe Dumnezeu este atitudinea unui biruitor. A pune capul în pământ şi a te preface că nu ai auzit batjocurile aduse lui Dumnezeu este atitudinea unui laş. Dacă ne batem cu pumnul în piept că suntem credincioşi practicanţi dar nu luăm atitudine faţă de  ocările aduse lui Dumnezeu în cercul nostru de activitate, suntem doar nişte farisei făţarnici de la care Dumnezeu îşi întoarce faţa. Ocările aduse lui Dumnezeu, pot lua forma glumelor fără perdea, sau încălcarea cu bună ştiinţă a regulilor companiei, sau copiatul la examene ori răspândirea unor zvonuri neadevărate. Reacţia noastră în perioadele de criză, fie ea morală, financiară, economică sau de altă natură, trebuie să fie de încredere  în suveranitatea lui Dumnezeu de a controla lucrurile. Numai luptând împotriva curentului de păgânizare, ridicând standardele morale proprii şi motivând şi pe alţii să trăiască o viaţă de excelenţă, vom reuşii acolo unde alţii falimentează.

[Aceste meditații au fost rostite la Radio Vocea Evangheliei Sibiu în cadrul rubricii „Popas de suflet”.]

Forme de relief ale sufletului (5)

EverestBun găsit iubiți cititori la explorarea ultimei forme de relief a sufletului. Astăzi vom poposi pe munte, unde vom medita la această formă de relief a sufletului nostru. Muntele este o formă de relief care este o ridicătură a scoarţei pământului care se extinde deasupra terenului limitrof pe o suprafaţă limitată, fiind mai mare decât dealul, de obicei stâncoasă şi depăşind înălţimea de 800.

În viața noastră muntele poate lua forma unui LOC AL DESCOPERIRII => [Exod 19:20] Domnul S-a coborât pe muntele Sinai, şi anume pe vârful muntelui. Domnul a chemat pe Moise pe vârful muntelui.[Matei 17:1]  După şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui şi i-a dus la o parte pe un munte înalt. El S-a schimbat la faţă înaintea lor; faţa Lui a strălucit ca soarele, şi hainele I s-au făcut albe ca lumina.

Dumnezeu i se descoperă lui Moise pe munte folosindu-se de un rug aprins. Tot aici pe munte Dumnezeu îi dă viziunea  cortului întâlnirii și tablelele legii vorbindu-i gură către gură subliniindu-i fiecare detaliu din ceea ce avea să fie codul juridic al națiunii Israel. Dumnezeu se descoperă pe munte, în locul depărtat de mulţime, în locul unde-ţi vezi nimicnicia în comparaţie cu slava Sa. Schimbarea la față a Domnului Isus în prezența celor 3 ucenici a avut loc tot pe munte și acest lucru ne arată că muntele este locul în care Dumnezeu alege să ni se descopere. Muntele este acea stare spirituală la carea ajungem prin purificare, rugăciune și post, lăsând în urma noastră zgomotele lumii și inspirând aerul rarefiat al prezenței divine. Dumnezeu alege să ni se descopere pe munte doar atunci când ne descălțăm de preconcepțile noastre, de mentalitățile pe care ni le-am format de-a lungul timpului și de eu-l nostru cel de toate zilele. Intrând așa în prezența Creatorului,vom avea parte de experiențe care ne vor modela și ne vor oferi mai multă profunzime.

Muntele mai poate fi și LOCUL ÎNVĂŢĂTURII => [Isaia 2:3]  Popoarele se vor duce cu grămada la el, şi vor zice: “Veniţi, să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui, şi să umblăm pe cărările Lui.” Căci din Sion va ieşi Legea, şi din Ierusalim cuvântul Domnului.=>[Matei 5:1]  Când a văzut Isus noroadele, S-a suit pe munte, şi după ce a şezut jos, ucenicii Lui s-au apropiat de El. Apoi a început să vorbească şi să-i înveţe

Timpul pe care Isus l-a petrecut pe pământ a fost utilizat pentru vindecare și învățătură. Și-a învățat ucenicii și a învățat noroadele, învățătura ocupând un spațiu important și unul din scopurile venirii sale pe pământ. Pentru a fi lucrători rodnici în slujba regelui nostru e nevoie de timp petrecut în aprofundarea Scripturilor. A nu știi să mânuim arma pe care Dumnezeu ne-a încredințat-o, cuvântul său relevat prin Biblie, înseamnă a ne răni singuri și a ne văduvi de experiența câștigării sufletelor pentru împărăția Lui Dumnezeu. Cum ne cunoaștem drepturile, îndatoririle și bogăția spirituală lăsată de Tatăl nostru dacă nu stăpânim cele 2 testamente pe care El ni le-a lăsat? Biblia trebuie citită, studiată, memorată și însușită pentru a avea sorț de izbândă în lupta cu forțele întunericului.

Pentru Isus muntele a fost LOCUL UMPLERII => [Matei 14:23]  După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înoptase, şi El era singur acolo. Golit de toată puterea în timpul zilei, datorită lucrării istovitoare pe care o făcea, Isus mergea regulat pe munte pentru a se umple de putere prin rugăciune. Una din caracteristicile distinctive şi semnificative ale lui Hristos era de a Se ruga, des şi eficient. Dumnezeu ne încarcă de putere spirituală în momentele când stăm cu El singuri în cămăruţă. Momentele de stăruință cu biserica, părtăşia în grupuri mici sau chiar închinarea cu toată familia, nu descătuşează puterea divină dacă nu petrecem timp în solitudine pe muntele întâlnirii cu Dumnezeu. Nu avem nevoie doar de putere, sunt momente când nădejdea că se mai poate face ceva, se scurge în mod inexplicit din noi și atunci prin momentele noastre de părtășie bunul Dumnezeu ne umple din nou rezervorul speranțelor noastre. Credința, dragostea, curajul nostru s-au entuziasmul, ni se termină așa de repede, nimeni nu poate realimenta aceste nevoi ale noastre decât Dumnezeu în timpul nostru de părtășie personală cu El. Dacă Hristos a avut nevoie de acest timp de umplere cu atât mai mult noi suntem dependenți de acest proces vital al sufletelor noastre.

Tot muntele mai este și LOCUL ISPITIRII => [Matei 4:8/9]  Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor, şi i-a zis: “Toate aceste lucruri ţi le voi da ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie.” Atunci când creşti duhovniceşte şi ajungi tot mai sus şi mai aproape de Dumnezeu, pe vârful muntelui de intimitate cu Dumnezeu, satan vede toate aceste lupte, forţări ale tale şi apare şi el cu oferte variate. Suntem în cunoştinţă de titani spirituali care au căzut pradă ispitelor, în păcate carnale sau în laţul lăcomiei. Ispitele nu scad în intensitate cu cât ne apropiem mai mult de Dumnezeu, dimpotrivă ele se intensifică și se înmulțesc pe măsură ce creștem în maturitate și în omul dinlăuntru.

Iată-ne ajunși la finalul acestui ciclu de meditații. Doresc tuturor cititorilor, conștiența că fiecare dintre noi are văile , câmpiile, dealurile și peșterile sale, dar și munții săi și că Dumnezeu vrea ca în toate aceste forme de relief ale trăirilor noastre El să fie arătat și promovat. Un glas strigă: “Pregătiţi în pustie calea Domnului, neteziţi în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru! Orice vale să fie înălţată, orice munte şi orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă în câmpii, şi strâmtorile în vâlcele! Isaia 40:3-4. Vă doresc o umblare zilnică alături de Dumnezeu prin văile, câmpiile, dealurile, peșterile și munții voștri.

[Aceste meditații au fost rostite la Radio Vocea Evangheliei Sibiu în cadrul rubricii „Popas de suflet”.]

Forme de relief ale sufletului (4)

Peştera_Unguru_Mare

La acest sfârșit de săptămână vom medita în peșteră. Așa cum știm peștera este o cavitate, scobitură naturală subterană adâncă și mare, formată prin dizolvarea unor roci solubile de către apele de infiltrație sau o înfundătură în stâncă sau în munți.

Peștera poate fi LOCUL ASCUNDERII sau ASCUNZĂTOAREA multora dintre noi. Isaia 2:19  Oamenii vor intra în peşterile stâncilor şi în crăpăturile pământului, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui, când Se va scula să îngrozească pământul.

Din textul pe care l-am citat, observăm că peștera este ascunzătoarea ideală pentru cei care nu vor să mai dea ochii cu Dumnezeu, care fug de El și de judecata sa, sperând cu naivitate că vor scăpa. Noi știm din Cuvântul lui Dumnezeu că nu ne putem ascunde nicăieri de privirea ageră a Domnului. Psalmi 139:7  Unde mă voi duce departe de Duhul Tău şi unde voi fugi departe de Faţa Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo; Dacă voi lua aripile zorilor şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării, şi acolo mâna Ta mă va călăuzi şi dreapta Ta mă va apuca.Dacă voi zice: „Cel puţin întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!”Iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua şi întunericul ca lumina.

În timpul campaniei de cucerire a țării promise, Iosua a avut parte de un episod în care o alianță de împărați au fugit și s-au ascuns în peșteră. Iosua 10:16 Cei cinci împăraţi au fugit şi s-au ascuns într-o peşteră la Macheda. S-a spus lucrul acesta lui Iosua, zicând: „Cei cinci împăraţi se află ascunşi într-o peşteră la Macheda”. Iosua a zis: „Prăvăliţi nişte pietre mari la intrarea peşterii şi puneţi nişte oameni să-i păzească. Dacă ne ascundem de cineva înseamnă că ne este teamă de el, nu vrem să-l întâlnim, datorită fricii de confruntare. Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă. Proverbe 29:25  Pentru credincioși pământul nu este o peșteră în care să ne ascundem ci este un câmp de bătălie unde ne luptăm până la sânge în lupta împotriva păcatului și a forțelor întunericului.

În peșteră ne confruntăm și cu PRESIUNEA ANTURAJULUI. 1 Samuel 24:10  Vezi acum cu ochii tăi că Domnul te dăduse astăzi în mâinile mele în peşteră. Oamenii mei mă îndemnau să te omor; dar te-am cruţat şi am zis: „Nu voi pune mâna pe domnul meu, căci este unsul Domnului.” David nu a cedat acestei presiuni exercitată de anturajul său care-l îndemnau să-i curme viața lui Saul. El a avut puterea să facă față cu brio acestor provocări și să acționeze conform vocii lui lăuntrice conduse de Dumnezeu. Influența anturajului poate fi extrem de puternică. Ca să nu fim dezrădăcinați din crezul nostru și a nu ne fi demolate valorile, avem nevoie de o aprofundare a relației noastre cu Dumnezeu. Trăirea superficială a credinței noastre nu poate face față acestor uragane emoționale.

Peștera poate fi LOCUL PURITĂȚII. 1 Regi 18:4  Când a nimicit Izabela pe prorocii Domnului, Obadia a luat o sută de proroci, i-a ascuns câte cincizeci într-o peşteră şi i-a hrănit cu pâine şi cu apă. Într-o vreme când idolatria era la culme și poporul lui Dumnezeu decăzuse din punct de vedere spiritual, în peșteri, ascunși de ochii lumii dar cunoscuți de Dumnezeu, era o minoritate care s-a hotărât să nu-și întineze sufletul. O alegere grea și tot mai rară din păcate în vremurile noastre, o alegere pe cale de dispariție ca o floare de colț, dar este și rămâne o alegere care aduce cinste și răsplată nu doar aici pe acest pământ, dar mai ales în raiul lui Dumnezeu. Da, peștera poate fi locul purității, locul în care ne izolăm dar nu de lume ci de mentalitățile ei păcătoase și murdare. Noi rămânem în lume dar nu ca lumea, trăim sub același soare dar nu alergăm la același potop de desfrâu, noi facem zilnic alegeri care ne ajută să rămânem curați, limpezi și nealterați de otrava acestei lumi.

Dar peștera mai poate fi și LOCUL LAMENTĂRII 1 Regi 19:9  Şi acolo, Ilie a intrat într-o peşteră şi a rămas în ea peste noapte. Şi cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: „Ce faci tu aici, Ilie?” El a răspuns: „Am fost plin de râvnă pentru Domnul, Dumnezeul oştirilor; căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale şi au ucis cu sabia pe prorocii Tăi; am rămas numai eu singur şi caută să-mi ia viaţa!” Ilie se plânge, se tânguiește, este morocănos și cârcotaș, asta pentru că el crede că este singurul reprezentat a lui Dumnezeu care a rămas să lupte cu un întreg popor idolatru. Nemulțumirea și văicăreala este o strare specifică poporului român. Pensiile sunt prea mici, taxele sunt prea mari, politicienii prea corupți, etc

Cuvântul revelat ne spune că evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig1 Timotei 6:6  și că cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat. Proverbe 15:15  Oriunde ne întoarcem găsim oameni cârtitori, la coada de la taxe, la servici, la școală chiar și în biserici. Suntem tentați să credem că asta este normalitatea, dar NU nu este normal să fi bosumflat și cârtitor de dimineața până seara, de luni până duminică și din ianuarie până în decembrie. Această stare este o boală, un sindrom care distruge tot mai mulți oameni și le fură bucuria de a trăi.

Și în cele din urmă Isus ne spune că BISERICA POATE FI TRANSFORMATĂ ÎNTR-O PEȘTERĂ de tâlhari Matei 21:13  şi le-a zis: „Este scris: „Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.” Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.” Datorită animalelor care se vindeau în templu pentru jertfe și schimbatul de bani în moneda templului putem spune că religia oferea bune oportunităţi de afaceri. Pentru mulţi ea nu mai însemna decât atât. Dragii mei, dacă suntem ispitiţi să îi condamnăm, trebuie să fim atenţi şi să ne examinăm cu atenţie pe noi înşine. Adesea, religia devine pentru unii o afacere. Nu se sfiiesc să facă comerţ chiar cu Dumnezeu. Am cunoscut persoane care încercau să cumpere binecuvântări de la Dumnezeu. Doamne, spuneau ei, dacă ma ajuţi de această dată, eu o să fac, cutare şi cutare lucru. Dragi prieteni este târg. Este afacere. Numai că Dumnezeu nu face aşa ceva. El nu face afaceri cu noi. El oferă tot ce are de oferit din dragoste şi nu ca afacere. Haideți să nu transformăm casa de rugăciune și închinare într-o peșteră de tîlhari. Tâlharii fură și jefuiesc. Să nu-l jefuim pe Hristos de onoarea și slava  Lui. Să nu jefuim musafirii casei Domnului de de privilegiul de a-L cunoaşte pe Dumnezeu aşa cum este El.

[Aceste meditații au fost rostite la Radio Vocea Evangheliei Sibiu în cadrul rubricii „Popas de suflet”.]

Forme de relief ale sufletului (3)

IMG_03041Forme de relief ale sufletului=> DEALUL

Continuăm  seria de meditații pentru omul ascuns al inimii, intitulată forme de relief ale sufletului, serie din care am abordat deja 2 subiecte, valea și câmpia. Popasul de astăzi îl vom face la poalele dealului.

Conform geografilor, dealul, este o formă de relief care se prezintă ca o ridicătură a scoarţei pământului mai mică decât muntele, având înălţimea cuprinsă între 200 şi 800 metri. În vechiul testament îl descoperim pe Moise, omul lui Dumnezeu care mijlocește pentru popor pe vârful unui deal așa că suntem îndreptățiți să spunem  că dealul poate fi: LOCUL MIJLOCIRII => [Exod 17:9]  Atunci Moise a zis lui Iosua: “Alege nişte bărbaţi, şi ieşi de luptă împotriva lui Amalec. Iar eu voi sta mâine pe vârful dealului cu toiagul lui Dumnezeu în mână.”

Pentru a ajunge pe munte unde primeşti, viziune, descoperire, umplere, e nevoie să treci mai întâi dealul mijlocirilor permanente. Mijlocirea este grea, obositoare și extenuantă, de aceea Moise a avut nevoie de ajutor. vs 10 “Iosua a făcut ce-i spusese Moise şi a ieşit să lupte împotriva lui Amalec. Iar Moise, Aaron şi Hur s-au suit pe vârful dealului. Când îşi ridica Moise mâna, era mai tare Israel; şi când îşi lăsa mână în jos, era mai tare Amalec. Mâinile lui Moise fiind trudite, ei au luat o piatră, au pus-o sub el şi el a şezut pe ea. Aaron şi Hur îi sprijineau mâinile, unul deoparte, iar altul de alta; şi mâinile lui au rămas întinse până la asfinţitul soarelui.”

Mijlocitorii sunt tot mai puțini astăzi, în schimp este o invazie a cerșetorilor spirituali, care nu știu altceva în rugăciunile pe care le fac decât să ceară pentru ei, pentru nevoile lor, pentru lipsurile lor, pentru bolile lor, toate rugile rostite învârtindu-se în jurul persoanei lor. Ca să facem parte din clasa mijlocitorilor e nevoie să uităm de noi și de nevoile noastre și să agonizăm în rugăciune, mijlocind pentru alții. Da, este greu și astfel de rugăciuni ne seacă de putere, dar în veacul în care trăim e nevoi de o armată cât mai numeroasă de mijlocitori. Dacă o lucrare merge bine sau o biserică propășește și se dezvoltă, este datorită faptului că există niște oameni, care nu trâmbițează, dar care urcă regulat pe dealul mijlocirii. Doamne ajută-ne să urcăm cât mai des dealul mijlocirii.

Dar dealul mai poate insemna ceva, el poate fi și LOCUL DEZAMĂGIRILOR => David a suit dealul măslinilor. Suia plângând şi cu capul acoperit, şi mergea cu picioarele goale şi toţi cei ce erau cu el şi-au acoperit şi ei capul, şi suiau plângând. 2 Samuel 15:30. Este locul unde fraţii, membrii familiei, prietenii arată partea lor mai puţin demnă de iubit. Absalom, fiul iubit al regelui David se ridică împotriva lui și ce poate fi mai dureros ca atunci când cineva iubit, unul din proprii tăi copii te dezamăgește? Parcă nu este durere mai mare nici suferință mai cruntă decât să știi că ești trădat de cineva în care ai încredere, pe care l-ai crezut prieten și confident.

Dacă nu am trecut, cu siguranță vor fi momente în viață, când vom fi nevoiți să traversăm dealul dezamăgirilor cu picioarele goale, pentru că râvna evangheliei păcii am pierdut-o pe drum, cu capul acoperit de basmaua rușinii, cu lacrimile șiroindu-ne din ochi dar mai ales din suflet, pentru că decepțiile dor și se vindecă greu.

LOCUL INSTABILITĂȚII => [2 Regi 17:10]  Şi-au ridicat stâlpi idoleşti şi Astartee pe orice deal şi sub orice copac verde.[2 Regi 16:4]  Ahaz=>A adus jertfe şi tămâie pe înălţimi, pe dealuri şi sub toţi copacii verzi.  Cei care fac aceste lucruri nu sunt popoarele idolatre care nu L-au cunoscut niciodată pe Dumnezeu, ci este poporul Israel a cărui înaintași au văzut minunile lui Dumnezeu și au fost martorii oculari ai intervenților supranaturale făcute de Iehova. Nestatornicia evreilor este proverbială.  Variabilitatea lor este întâlnită și astăzi la mulți credincioși care oscilează între perioade de pocăință dusă la extrem și perioade de libertăți neângăduite.

Vă invit să facem următoarul raționament: pentru că nu este nici adânc ca o vale, dar nici înalt ca un munte, dealul este locul de mijloc ca şi înălţime. Putem spune că este locul celor care vor să fie şi cu Dumnezeu, dar să mai păstreze şi ceva din plăcerile lumii. Acest loc este unul periculos, Dumnezeu ne vorbește despre el în apocalipsa unde ne avertizează: „Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea. Apocalipsa 3:15  

Creștinismul de deal, adică nici pe munte, dar nici în vale, căldicel cum îl numește Ioan în revelația sa, păstrează suficientă formă şi chiar suficientă Evanghelie pentru a toci percepţia spirituală şi pentru a-l face pe om delăsător în ceea ce priveşte efortul stăruitor necesar pentru a atinge idealul înalt al unei vieţi biruitoare în Hristos. Creştinul laodiceean tipic este mulţumit cu starea sa şi este mândru de progresul nesemnificativ pe care îl face. Este aproape imposibil să îl convingi de marea sa nevoie şi de cât de departe este de ţinta desăvârşirii. Vă provoc la o cercetare profundă și la o verificare amănunțită pentru a vedea unde ne situăm în relația noastră cu Dumnezeu și care este starea noastră spirituală, am progresat în ultimul timp, am stagnat sau am decăzut? Așadar, dealul în viața noastră poate căpăta forma mijlocirii, dezamăgirii sau instabilității.

[Aceste meditații au fost rostite la Radio Vocea Evangheliei Sibiu în cadrul rubricii „Popas de suflet”.]

 

Forme de relief ale sufletului (2)

câmpieForme de relief ale sufletului-câmpia

Continuăm seria de meditații forme de relief ale sufletului, începută  săptămâna trecută, unde vă amintesc, am vorbit despre vale și rolul ei terapeutic în viața noastră. Astăzi vom poposi la câmpie. Câmpia este un tip de relief caracterizat prin altitudini joase (până în 300m).

Câmpia în viața credinciosului poate fi LOCUL CONFRUNTĂRILOR => [Regi 20:25]  vom privi din confruntarea dintre Ahab şi BenHadad împăratul Siriei: Fă-ţi o armată ca aceea pe care ai pierdut-o, cu tot atâţia cai şi tot atâtea care. Apoi să ne batem cu ei în câmpie şi se va vedea dacă nu vom fi mai tari decât ei. 

Câmpia este, dacă vreţi, locul unde ne petrecem majoritatea timpului nostru. În mijlocul colegilor de şcoală sau servici, alături de oamenii care te calcă pe nervi, în jurul celor care sunt batjocoritori, caustici, sarcastici ironici. Aici au loc acele confruntări între cei care susțin cu tărie principiile Scripturii și între ceilalți care ironizează Scriptura și consideră principiile ei învechite și desuete. Câmpia poate fi locul unde lupta se dă pe față între forțele răului și soldații cerului, între David-ul ignorat, desconsiderat și subestimat și între Goliat-ul aplaudat, apreciat și favorit al lumii. Acest loc al confruntării trebuie să existe pentru că doar așa prin lupta cu elementele negative ale lumii în care trăim, ne păstrăm identitatea de copii ai lui Dumnezeu. Fără confruntare nu există progres.

Dar câmpia mai poate fi și locul LOCUL PLĂCERILOR => [Geneza 13:11-12]  Lot şi-a ridicat ochii, şi a văzut că toată Câmpia Iordanului era bine udată în întregime. Înainte de a nimici Domnul Sodoma şi Gomora, până la Ţoar, era ca o grădină a Domnului, ca ţara Egiptului. Lot şi-a ales toată Câmpia Iordanului. Sodoma şi Gomora erau oraşele plăcerilor de cea mai joasă speţă. Împreunări neângăduite, substanţe ilegale, prostituţie, orgii înnecate în alcool, excese de toate felurile. Acesta e tabloul Sodomei și al Gomorei! Și neprihănitul Lot este atras de aceste locuri unde cultul plăcerii era ridicat la rang de zeu. Putem spune fără să greșim că lumea în care trăim este o câmpie a plăcerilor de tot felul. La doar un click distanță găsești toate murdăriile prezente în Sodoma și Gomora.

Dacă alegem să locuim la marginea acestor câmpii, sfârșim ca Lot în mijlocul cetății, văzând pierzarea propriei familii cu ochii noștrii. Nu, noi nicidecum nu trebuie să ne lăsăm duși în voia lucrurilor care ne plac și ne încântă privirea, pentru că mai devreme sau mai târziu acestea ne pot distruge sufletul.

Tot câmpia poate fi LOCUL LÂNCEZIRII => [Isaia 16:8]  căci câmpiile Hesbonului lâncezesc. Lâncezeala este o stare de slăbiciune sau de moleșeală; Nu mai avem chef de nimic și din această cauză nu mai progresăm ci stagnăm. Este starea în care mulți ajung datorită obișnuinței cu cele sfinte. Ne place să fim spectatori, să nu ne implicăm prea mult, dar de acolo din tribune să băgăm de vină acelui grup de jucători pe umerii cărora se sprijinește întreaga lucrare. Lâncezirea este starea premergătoare inaniției sufletești. Dacă nu facem ceva, poate o călătorie la munte, simțurile noastre se vor atrofia în așa măsură încât chiar dacă mai vrem să facem ceva nu mai avem puterea necesară. Asemeni lui Samson care a lâncezit pe genunchii Dalilei și credea că oricând poate avea starea de la început, el a zis: „Voi face ca şi mai înainte şi mă voi scutura”. Nu ştia că Domnul Se depărtase de el.   

Dar câmpia mai poate fi ceva, poate fi LOCUL celor care renunţă => [Ieremia 52:7] Atunci s-a făcut o spărtură în cetate; şi toţi oamenii de război au fugit, şi au ieşit din cetate noaptea, pe drumul porţii dintre cele două ziduri de lângă grădina împăratului. Fugarii au apucat pe drumul câmpiei. Dar oastea Haldeilor a urmărit pe împărat şi au ajuns pe Zedechia în câmpiile Ierihonului, după ce toată oştirea lui se risipise de la el. Au pus mâna pe împărat şi l-au dus la împăratul Babilonului la Ribla, în ţara Hamatului; şi el a rostit o hotărâre împotriva lui.

Împăratul Babilonul a pus să junghie pe fiii lui Zedechia în faţa lui; a pus să taie la Ribla şi pe toate căpeteniile lui Iuda. Apoi a pus să scoată ochii lui Zedechia şi a pus să-l lege cu lanţuri din aramă. Apoi împăratul Babilonului l-a dus la Babilon şi l-a ţinut în temniţă până în ziua morţii lui. Împăratul Zedechia a renunțat la luptă, a fugit din fața dușmanului, nu a avut curajul de a da piept cu inamicii lui și de a lupta până la moarte. Datorită acestei lașități de care a dat dovadă, a avut parte de o durere mult mai mare, proprii copii au fost uciși în fața lui, iar lui i s-au scos ochii. Groaznic preț a plătit acest împărat pentru că a fugit la câmpie în loc să rămână în cetate și să lupte cu demnitatea unui rege.

Sunt situații în viață când din plictiseală, din neputinţă, sau pentru că pur şi simplu nu avem un caracter bătăios renunţăm, abandonăm, părăsim lupta. Ne-am obosit să luptăm mereu cu același păcat sau cu aceiaşi stare aşa că cedăm, refuzăm să mai facem parte din opoziţie. Devenim niște peşti morți, duși de val.

Cuvântul lui Dumnezeu ne aduce aminte că  “cel neprihănit va trăi prin credinţă: dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi spre pierzare, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului.” Evrei 10:38-39 . Încheiem meditația de astăzi amintindu-ne că în câmpie poate fi locul confruntărilor, al plăcerilor, locul lâncezirii sau locul celor care renunță. Până data viitoare vă doresc numai bine.

[Aceste meditații au fost rostite la Radio Vocea Evangheliei Sibiu în cadrul rubricii „Popas de suflet”.]

Forme de relief ale sufletului (1)

Pololu-Valley-Overlook-37687Cu ajutorul lui Dumnezeu, debutăm cu o nouă serie de meditații intitulată: Forme de relief ale sufletului. Motoul acestei serii este din cartea profetului Isaia 40:3-4  Un glas strigă: “Pregătiţi în pustie calea Domnului, neteziţi în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru! Orice vale să fie înălţată, orice munte şi orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă în câmpii, şi strâmtorile în vâlcele! Conform dicționarului explicativ al limbii române „forma de relief reprezintă neregularitatea suprafeţei pământului, fiind rezultatul interacţiunii agenţilor geografici interni şi externi.

Sufletul nostru se aseamănă cu suprafaţa pământului. Avem în viaţa noastră şi văi şi munţi şi dealuri și câmpii, depinde de starea în care suntem sau de dificultăţile cu care ne confruntăm. Vom vedea în cele ce urmează că interiorul nostru poate lua diferite forme și pot fi multe stări pe care le recunoaștem ori le identificăm în trecutul sau prezentul nostru.

Astăzi vom poposi în vale. Valea este o formă de relief, îngustă şi alungită, cu panta în descreştere în aval, creată prin acţiunea apelor curgătoare. Astăzi vom vedea că valea, în viața credinciosului, poate fi locul testării, locul căderii, locul tulburării sau al suferințelor, dar Dumnezeu ne vorbește și în vale.

Valea poate fi LOCUL TESTĂRII =>[ Daniel 3:1]  Împăratul Nebucadneţar a făcut un chip din aur, înalt de şaizeci de coţi şi lat de şase coţi. L-a ridicat în valea Dura, în ţinutul Babilonului. Trei tineri din Israel au fost supuși testului vieții lor în valea Dura. Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au fost puși să aleagă între Dumnezeu și un chip de aur. Acest test urma să le schimbe radical viața, producând furtună în tot Babilonul, până la temutul Nebucadnețar. Testul acesta urma să-i coste însăși viața lor dacă Dumnezeu nu intervenea și chiar și așa hotărârea lor de a nu-l trăda pe Iehova era de nestrămutat: Iată, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins şi ne va scoate din mâna ta, împărate. Şi chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina chipului din aur pe care l-ai înălţat! Ce facem noi atunci cînd Dumnezeu hotărăște că a venit vremea testării în valea acestei lumi? Îi rămânem credincioși pînă la capăt sau ne lepădăm ca Petru odinioară?

Dar valea mai poate fi LOCUL CĂDERII =>[Geneza 14:10]  Valea Sidim era acoperită cu fântâni de smoală. Împăratul Sodomei şi împăratul Gomorei au luat-o la fugă, şi au căzut în ele; Când cazi neputincios şi lipsit de putere sau răpus de vrăşmaş, ajungi aici în vale.

Durerea căderii şi imaginea trecutului eşuat îţi zdrenţuieşte simţurile. Da, valea poate fi locul căderii datorită neatenției și nevegherii, datorită alergării nebune după câștig, pierdem din vedere adevăratele valori, ne împiedicăm și cădem aducându-ne din nou aminte care ar trebui să ne fie valorile și prioritățile vieții.

Dumnezeu ne modelează în vale, pentru că acolo e singurul loc unde stăm față în față cu neputințele și incapacitățile noastre. Acolo realizăm că noi suntem mici și El este mare, că noi suntem slabi și El puternic.

Poate fi și LOCUL TULBURĂRII => [Iosua 7:26]  Şi au ridicat peste Acan un morman mare de pietre, care se vede până în ziua de azi. Şi Domnul S-a întors din iuţimea mâniei Lui. Din pricina acestei întâmplări s-a dat până în ziua de azi locului aceluia numele de valea Acor (Tulburare)

Ascunderea obiceiurilor nesănătoase, tulbură fiinţa noastră şi nu aduce propăşire bisericii. Valea tulburării a luat ființă în urma unei mici neascultări, a unui mărunt act de nesupunere. Dar acest gest considerat minor și nebăgat în seamă de a nu lua nimic din lucrurile date spre nimicire, a dus la eșecul luptei împotriva cetății Ai soldându-se cu 36 de morți și uciderea întregii familii a lui Acan. Mare pierdere, multă tulburare acolo în valea Acor, toate datorate unui gest de neascultare. Tulburarea din vale poate fi evitată dacă ținem cont de poruncile divine și nu încercăm să-l strângem la piept pe “merge și așa”.

 Valea,  LOCUL SUFERINŢELOR =>  [Psalmi 23:4]  Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine. [Psalmi 84:6] Când străbat aceştia Valea Plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare, şi ploaia timpurie o acopere cu binecuvântări. Bolile, fiorul rece al morţii, veştile medicilor, te fac să fi unul dintre călătorii văii plângerii. Fiecare dintre noi trece la un moment dat prin această vale a morții și a plângerii, diferența dintre cei care îl cunosc pe Dumnezeu și restu este că ei nu permit văii să-I schimbe să-I facă morocănoși cârtitori și nemulțumiți ci aceștia prefac această vale uscată, udată doar de lacrimi, într-un loc plin de izvoarele mulțumirii, laudelor și siguranței că Dumnezeu este în control.

DUMNEZEU VORBEŞTE ŞI ÎN VALE vom vedea din =>  [Ezechiel 3:22-23]  Şi mâna Domnului a venit peste mine acolo, şi mi-a zis: “Scoală-te, du-te în vale, şi acolo îţi voi vorbi!”M-am sculat, şi m-am dus în vale; şi iată că slava Domnului s-a arătat acolo, aşa cum o văzusem la râul Chebar. Atunci am căzut cu faţa la pământ.

Chiar dacă valea este locul căderii, suferinţei, tulburării, înfrîngerii, eşecului, nereuşitei, fiascoului, totuşi Dumnezeu se aproprie de noi şi ne vorbeşte în valea disperării noastre. Este prezent acolo, chiar dacă simțurile noastre s-au tocit și nu-l mai percem, El este acolo așteptând să ne întoarcem privirile spre El ca să ne lumineze cu bucuria și pacea Lui. Dumnezeu ne vorbește în vale, ne încurajează, ne mângăie de pierderile avute, ne dă o nouă perspectivă și ne ajută să scuturăm țărâna și să alergăm din nou pe cale. Mulțumim Doamne pentru văile din viața noastră, pentru că știm scopul lor terapeutic pentru sufletele noastre. Atât pentru astăzi iubiti călători prin valea plângerii…

[Aceste meditații au fost rostite la Radio Vocea Evangheliei Sibiu în cadrul rubricii „Popas de suflet”.]

Pericolul presupunerilor (5)

unrealistic_expectations-620x240Din seria de meditații Pericolul Presupunerilor, astăzi vom prezenta ultimul episod. Pentru cei care nu au urmărit blogul, reamintesc pericolele discutate: presupunerile pot ruina  o căsnicie din interior, fură bucuria și pacea, ne fac vunerabili în fața dușmanului și deformează imaginea de sine. Astăzi, la final de serie vom vedea așteptările irealiste pe care le creează presupunerea. Eroul de azi este Generalul Naaman al armatei Siriene.

2 Regi 5:9  Naaman a venit cu caii şi cu carul lui şi s-a oprit la poarta casei lui Elisei. Elisei a trimis să-i spună printr-un sol: „Du-te şi scaldă-te de şapte ori în Iordan; şi carnea ţi se va face sănătoasă şi vei fi curat.” Naaman s-a mâniat şi a plecat, zicând: „Eu credeam că va ieşi la mine, se va înfăţişa el însuşi, va chema Numele Domnului, Dumnezeului lui, îşi va duce mâna pe locul rănii şi va vindeca lepra. Nu sunt oare râurile Damascului, Abana şi Parpar, mai bune decât toate apele lui Israel? N-aş fi putut oare să mă spăl în ele şi să mă fac curat?” Şi s-a întors şi a plecat plin de mânie. Dar slujitorii lui s-au apropiat să-i vorbească şi au zis: „Părinte, dacă prorocul ţi-ar fi cerut un lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu atât mai mult trebuie să faci ce ţi-a spus: „Scaldă-te şi vei fi curat.” S-a pogorât atunci şi s-a cufundat de şapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu; şi carnea lui s-a făcut iarăşi cum este carnea unui copilaş şi s-a curăţit.

Presupunerile  lui Naaman de vindecare creează așteptări irealiste. El nu a văzut niciodată cum vindecă Dumnezeu. Dar a bănuit că e nevoie de o cercetare a pacientului, prescrierea unui tratament și alte câteva consultații după pentru a putea fi urmărită evoluția vindecării. Ei bine, nimic din ceea ce el a presupus nu s-a întâmplat și dacă nu s-a procedat conform așteptărilor lui, Naaman consideră totul pierdut. Dumnezeu nu intervine aşa cum ne aşteptăm noi, soluțiile Lui sunt infinite, nu se mărginesc la mintea noastră limitată.

Asemeni generalului sirian dacă cerințele noastre aduse înaintea lui Dumnezeu nu sunt rezolvate după scenariile noastre, considerăm că Dumnezeu nu ține cont de rugăciunile noastre, nu le ascultă și nici nu vrea să ne ajute. NU este adevărat. Noi știm din Scriptură că Dumnezeu în providența lui are nenumărate căi de a ne răspunde la rugăciuni. Nu-l putem limita pe Dumnezeu în șabloanele minții noastre. Presupunerea că Dumnezeu lucrează și în cazul nostru ca la fratele care s-a confruntat cu aceiași problemă poate produce niște aşteptări de care să fim apoi dezamăgiți. El are puterea să vindece cancerul tău dar poate nu folosește aceiași metodă ca la fratele care a fost vindecat instantaneu la ungerea cu untdelemn. El poate să întoarcă fiul  sau fica risipitoare pentru care te rogi de atâta vreme, dar nu e neapărat să o facă printr-un accident cu urmări pe viață, cum a intervenit în cazul altui membru din biserică de care ai auzit. NU trebuie să fim dezamăgiți că intervențiile divine nu sunt copii xerox ci dimpotrivă trebuie să dăm slavă lui Dumnezeu că El are resurse nelimitate și neînțelese de noi întodeauna.

În tinerețe presupunem adesea că după căsătorie viața noastră se va schimba radical, intrând astfel în instituția căsătoriei cu așteptări irealiste de la partenerul nostru de viață. Presupunem că partrenerul trebuie să joace cum îi cântăm noi, că trebuie să ne facă toate mofturile, că este un fel de servitor cu acte și toate acestea făcute cu zâmbetul pe buze, pentru că asta e iubirea. Alții mai naivi, presupun că odată căsătoriți viața va fi doar lapte și miere, numai vacanțe, shopping , mese romantice la restaurante de lux, fericire și bucurie până la 97 de ani. Bineînțeles că aceste așteptări irealiste se vor zdrobi de zidul realității și se vor face țăndări, lăsându-ne doar cu cioburile presupunerilor noastre, cu dezamăgire și neîmplinire. Da, asta face presupunerea, cu toate că alții vorbesc despre sacrificile și greutățile căsniciei ne încăpățânăm să murmurăm subtil că la noi nu va fi așa. Cu un astfel de bagaj în căsnicie, evitând realitatea vieții și duritatea acestei școli care ne formează, nu vom obține decât calificative de mediocru și insuficient.

Un alt domeniu în care presupunerea creează așteptări irealiste este anturajul. Presupunerea că ești în prezența celor mai cool din liceu îți conferă un plus de personalitate  și că devii peste noapte cel mai apreciat din categoria VIP-urilor. Treci cu vederea chiulitul de la ore, ascunsul prin toalete pentru a trage câte un fum, sau farsele făcute profesorilor care aduc cu ele scăderea notei la purtare. Astea nu sunt așa importante, pentru că dacă reușesc să mă infiltrez în acest anturaj ajung cineva. Așteptările pe care le ai se vor spulbera foarte repede atunci când vezi realitatea din interior, dar continui să frecventezi acele grupuri pentru că încă mai crezi că în viitorul apropiat așteptările îți vor fi împlinite. Acest lucru nu se va întâmpla niciodată, ci într-o spirală descendentă te vei afunda tot mai mult în neîmplinire și frustrare, pentru că un asfel de anturaj nu-ți va oferi niciodată împlinirea după care tânjești atât. 1 Corinteni 15:33  Nu vă înşelaţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune”. Proverbe 13:20 spun: Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău. Depinde așadar de ce anume alegem.

Cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns la finalul acestui serial despre pericolul presupunerilor. Vă amintesc că presupunerile sunt un virus care ne pot distruge căsnicia, au capacitatea de a ne deposeda de pacea și bucuria interioară, ne pot face vulnerabili , deformează imaginea de sine și creează așteptări irealiste. Motoul care ne-a însoțit pe parcursul celor 5 episoade a fost: verificați-vă presupunerile pentru a nu deveni victimele lor. Vă mulțumesc pentru atenția acordată și vă las în brațele Dumnezeului care schimbă vieți. Fiți binecuvântați!

[Aceste meditații au fost rostite la Radio Vocea Evangheliei Sibiu în cadrul rubricii „Popas de suflet”.]