Forme de relief ale sufletului (5)

EverestBun găsit iubiți cititori la explorarea ultimei forme de relief a sufletului. Astăzi vom poposi pe munte, unde vom medita la această formă de relief a sufletului nostru. Muntele este o formă de relief care este o ridicătură a scoarţei pământului care se extinde deasupra terenului limitrof pe o suprafaţă limitată, fiind mai mare decât dealul, de obicei stâncoasă şi depăşind înălţimea de 800.

În viața noastră muntele poate lua forma unui LOC AL DESCOPERIRII => [Exod 19:20] Domnul S-a coborât pe muntele Sinai, şi anume pe vârful muntelui. Domnul a chemat pe Moise pe vârful muntelui.[Matei 17:1]  După şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui şi i-a dus la o parte pe un munte înalt. El S-a schimbat la faţă înaintea lor; faţa Lui a strălucit ca soarele, şi hainele I s-au făcut albe ca lumina.

Dumnezeu i se descoperă lui Moise pe munte folosindu-se de un rug aprins. Tot aici pe munte Dumnezeu îi dă viziunea  cortului întâlnirii și tablelele legii vorbindu-i gură către gură subliniindu-i fiecare detaliu din ceea ce avea să fie codul juridic al națiunii Israel. Dumnezeu se descoperă pe munte, în locul depărtat de mulţime, în locul unde-ţi vezi nimicnicia în comparaţie cu slava Sa. Schimbarea la față a Domnului Isus în prezența celor 3 ucenici a avut loc tot pe munte și acest lucru ne arată că muntele este locul în care Dumnezeu alege să ni se descopere. Muntele este acea stare spirituală la carea ajungem prin purificare, rugăciune și post, lăsând în urma noastră zgomotele lumii și inspirând aerul rarefiat al prezenței divine. Dumnezeu alege să ni se descopere pe munte doar atunci când ne descălțăm de preconcepțile noastre, de mentalitățile pe care ni le-am format de-a lungul timpului și de eu-l nostru cel de toate zilele. Intrând așa în prezența Creatorului,vom avea parte de experiențe care ne vor modela și ne vor oferi mai multă profunzime.

Muntele mai poate fi și LOCUL ÎNVĂŢĂTURII => [Isaia 2:3]  Popoarele se vor duce cu grămada la el, şi vor zice: “Veniţi, să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui, şi să umblăm pe cărările Lui.” Căci din Sion va ieşi Legea, şi din Ierusalim cuvântul Domnului.=>[Matei 5:1]  Când a văzut Isus noroadele, S-a suit pe munte, şi după ce a şezut jos, ucenicii Lui s-au apropiat de El. Apoi a început să vorbească şi să-i înveţe

Timpul pe care Isus l-a petrecut pe pământ a fost utilizat pentru vindecare și învățătură. Și-a învățat ucenicii și a învățat noroadele, învățătura ocupând un spațiu important și unul din scopurile venirii sale pe pământ. Pentru a fi lucrători rodnici în slujba regelui nostru e nevoie de timp petrecut în aprofundarea Scripturilor. A nu știi să mânuim arma pe care Dumnezeu ne-a încredințat-o, cuvântul său relevat prin Biblie, înseamnă a ne răni singuri și a ne văduvi de experiența câștigării sufletelor pentru împărăția Lui Dumnezeu. Cum ne cunoaștem drepturile, îndatoririle și bogăția spirituală lăsată de Tatăl nostru dacă nu stăpânim cele 2 testamente pe care El ni le-a lăsat? Biblia trebuie citită, studiată, memorată și însușită pentru a avea sorț de izbândă în lupta cu forțele întunericului.

Pentru Isus muntele a fost LOCUL UMPLERII => [Matei 14:23]  După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înoptase, şi El era singur acolo. Golit de toată puterea în timpul zilei, datorită lucrării istovitoare pe care o făcea, Isus mergea regulat pe munte pentru a se umple de putere prin rugăciune. Una din caracteristicile distinctive şi semnificative ale lui Hristos era de a Se ruga, des şi eficient. Dumnezeu ne încarcă de putere spirituală în momentele când stăm cu El singuri în cămăruţă. Momentele de stăruință cu biserica, părtăşia în grupuri mici sau chiar închinarea cu toată familia, nu descătuşează puterea divină dacă nu petrecem timp în solitudine pe muntele întâlnirii cu Dumnezeu. Nu avem nevoie doar de putere, sunt momente când nădejdea că se mai poate face ceva, se scurge în mod inexplicit din noi și atunci prin momentele noastre de părtășie bunul Dumnezeu ne umple din nou rezervorul speranțelor noastre. Credința, dragostea, curajul nostru s-au entuziasmul, ni se termină așa de repede, nimeni nu poate realimenta aceste nevoi ale noastre decât Dumnezeu în timpul nostru de părtășie personală cu El. Dacă Hristos a avut nevoie de acest timp de umplere cu atât mai mult noi suntem dependenți de acest proces vital al sufletelor noastre.

Tot muntele mai este și LOCUL ISPITIRII => [Matei 4:8/9]  Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor, şi i-a zis: “Toate aceste lucruri ţi le voi da ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie.” Atunci când creşti duhovniceşte şi ajungi tot mai sus şi mai aproape de Dumnezeu, pe vârful muntelui de intimitate cu Dumnezeu, satan vede toate aceste lupte, forţări ale tale şi apare şi el cu oferte variate. Suntem în cunoştinţă de titani spirituali care au căzut pradă ispitelor, în păcate carnale sau în laţul lăcomiei. Ispitele nu scad în intensitate cu cât ne apropiem mai mult de Dumnezeu, dimpotrivă ele se intensifică și se înmulțesc pe măsură ce creștem în maturitate și în omul dinlăuntru.

Iată-ne ajunși la finalul acestui ciclu de meditații. Doresc tuturor cititorilor, conștiența că fiecare dintre noi are văile , câmpiile, dealurile și peșterile sale, dar și munții săi și că Dumnezeu vrea ca în toate aceste forme de relief ale trăirilor noastre El să fie arătat și promovat. Un glas strigă: “Pregătiţi în pustie calea Domnului, neteziţi în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru! Orice vale să fie înălţată, orice munte şi orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă în câmpii, şi strâmtorile în vâlcele! Isaia 40:3-4. Vă doresc o umblare zilnică alături de Dumnezeu prin văile, câmpiile, dealurile, peșterile și munții voștri.

[Aceste meditații au fost rostite la Radio Vocea Evangheliei Sibiu în cadrul rubricii „Popas de suflet”.]

Pericolul presupunerilor (5)

unrealistic_expectations-620x240Din seria de meditații Pericolul Presupunerilor, astăzi vom prezenta ultimul episod. Pentru cei care nu au urmărit blogul, reamintesc pericolele discutate: presupunerile pot ruina  o căsnicie din interior, fură bucuria și pacea, ne fac vunerabili în fața dușmanului și deformează imaginea de sine. Astăzi, la final de serie vom vedea așteptările irealiste pe care le creează presupunerea. Eroul de azi este Generalul Naaman al armatei Siriene.

2 Regi 5:9  Naaman a venit cu caii şi cu carul lui şi s-a oprit la poarta casei lui Elisei. Elisei a trimis să-i spună printr-un sol: „Du-te şi scaldă-te de şapte ori în Iordan; şi carnea ţi se va face sănătoasă şi vei fi curat.” Naaman s-a mâniat şi a plecat, zicând: „Eu credeam că va ieşi la mine, se va înfăţişa el însuşi, va chema Numele Domnului, Dumnezeului lui, îşi va duce mâna pe locul rănii şi va vindeca lepra. Nu sunt oare râurile Damascului, Abana şi Parpar, mai bune decât toate apele lui Israel? N-aş fi putut oare să mă spăl în ele şi să mă fac curat?” Şi s-a întors şi a plecat plin de mânie. Dar slujitorii lui s-au apropiat să-i vorbească şi au zis: „Părinte, dacă prorocul ţi-ar fi cerut un lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu atât mai mult trebuie să faci ce ţi-a spus: „Scaldă-te şi vei fi curat.” S-a pogorât atunci şi s-a cufundat de şapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu; şi carnea lui s-a făcut iarăşi cum este carnea unui copilaş şi s-a curăţit.

Presupunerile  lui Naaman de vindecare creează așteptări irealiste. El nu a văzut niciodată cum vindecă Dumnezeu. Dar a bănuit că e nevoie de o cercetare a pacientului, prescrierea unui tratament și alte câteva consultații după pentru a putea fi urmărită evoluția vindecării. Ei bine, nimic din ceea ce el a presupus nu s-a întâmplat și dacă nu s-a procedat conform așteptărilor lui, Naaman consideră totul pierdut. Dumnezeu nu intervine aşa cum ne aşteptăm noi, soluțiile Lui sunt infinite, nu se mărginesc la mintea noastră limitată.

Asemeni generalului sirian dacă cerințele noastre aduse înaintea lui Dumnezeu nu sunt rezolvate după scenariile noastre, considerăm că Dumnezeu nu ține cont de rugăciunile noastre, nu le ascultă și nici nu vrea să ne ajute. NU este adevărat. Noi știm din Scriptură că Dumnezeu în providența lui are nenumărate căi de a ne răspunde la rugăciuni. Nu-l putem limita pe Dumnezeu în șabloanele minții noastre. Presupunerea că Dumnezeu lucrează și în cazul nostru ca la fratele care s-a confruntat cu aceiași problemă poate produce niște aşteptări de care să fim apoi dezamăgiți. El are puterea să vindece cancerul tău dar poate nu folosește aceiași metodă ca la fratele care a fost vindecat instantaneu la ungerea cu untdelemn. El poate să întoarcă fiul  sau fica risipitoare pentru care te rogi de atâta vreme, dar nu e neapărat să o facă printr-un accident cu urmări pe viață, cum a intervenit în cazul altui membru din biserică de care ai auzit. NU trebuie să fim dezamăgiți că intervențiile divine nu sunt copii xerox ci dimpotrivă trebuie să dăm slavă lui Dumnezeu că El are resurse nelimitate și neînțelese de noi întodeauna.

În tinerețe presupunem adesea că după căsătorie viața noastră se va schimba radical, intrând astfel în instituția căsătoriei cu așteptări irealiste de la partenerul nostru de viață. Presupunem că partrenerul trebuie să joace cum îi cântăm noi, că trebuie să ne facă toate mofturile, că este un fel de servitor cu acte și toate acestea făcute cu zâmbetul pe buze, pentru că asta e iubirea. Alții mai naivi, presupun că odată căsătoriți viața va fi doar lapte și miere, numai vacanțe, shopping , mese romantice la restaurante de lux, fericire și bucurie până la 97 de ani. Bineînțeles că aceste așteptări irealiste se vor zdrobi de zidul realității și se vor face țăndări, lăsându-ne doar cu cioburile presupunerilor noastre, cu dezamăgire și neîmplinire. Da, asta face presupunerea, cu toate că alții vorbesc despre sacrificile și greutățile căsniciei ne încăpățânăm să murmurăm subtil că la noi nu va fi așa. Cu un astfel de bagaj în căsnicie, evitând realitatea vieții și duritatea acestei școli care ne formează, nu vom obține decât calificative de mediocru și insuficient.

Un alt domeniu în care presupunerea creează așteptări irealiste este anturajul. Presupunerea că ești în prezența celor mai cool din liceu îți conferă un plus de personalitate  și că devii peste noapte cel mai apreciat din categoria VIP-urilor. Treci cu vederea chiulitul de la ore, ascunsul prin toalete pentru a trage câte un fum, sau farsele făcute profesorilor care aduc cu ele scăderea notei la purtare. Astea nu sunt așa importante, pentru că dacă reușesc să mă infiltrez în acest anturaj ajung cineva. Așteptările pe care le ai se vor spulbera foarte repede atunci când vezi realitatea din interior, dar continui să frecventezi acele grupuri pentru că încă mai crezi că în viitorul apropiat așteptările îți vor fi împlinite. Acest lucru nu se va întâmpla niciodată, ci într-o spirală descendentă te vei afunda tot mai mult în neîmplinire și frustrare, pentru că un asfel de anturaj nu-ți va oferi niciodată împlinirea după care tânjești atât. 1 Corinteni 15:33  Nu vă înşelaţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune”. Proverbe 13:20 spun: Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău. Depinde așadar de ce anume alegem.

Cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns la finalul acestui serial despre pericolul presupunerilor. Vă amintesc că presupunerile sunt un virus care ne pot distruge căsnicia, au capacitatea de a ne deposeda de pacea și bucuria interioară, ne pot face vulnerabili , deformează imaginea de sine și creează așteptări irealiste. Motoul care ne-a însoțit pe parcursul celor 5 episoade a fost: verificați-vă presupunerile pentru a nu deveni victimele lor. Vă mulțumesc pentru atenția acordată și vă las în brațele Dumnezeului care schimbă vieți. Fiți binecuvântați!

[Aceste meditații au fost rostite la Radio Vocea Evangheliei Sibiu în cadrul rubricii „Popas de suflet”.]

Pericolul presupunerilor (3)

VulnerabilityPopasul de astăzi ne aduce din nou în lumea presupunerilor și a  pericolului la care ne expunem lăsându-ne pradă lor. Dacă în episoadele trecute am văzut că presupunerile pot ruina o familie, ne pot fura pacea si bucuria, în episodul de astăzi vom descoperii că ele ne fac vulnerabili în fața dușmanului nostru nr.1 Lucifer.

Întâmplarea din F.Apostolilor 19:13-16 descrie vulnerabilitatea noastră în fața Diavolului în urma presupunerilor noastre: Nişte exorcişti iudei care umblau din loc în loc au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicând: „Vă jur pe Isus, pe care-L propovăduieşte Pavel, să ieşiţi afară!” Cei ce făceau lucrul acesta erau şapte feciori ai lui Sceva, un preot iudeu din cei mai de seamă. Duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc, şi pe Pavel îl ştiu; dar voi cine sunteţi?” Şi omul în care era duhul cel rău a sărit asupra lor, i-a biruit pe amândoi şi i-a schingiuit în aşa fel, că au fugit goi şi răniţi din casa aceea.

Cei șapte băieți ai preotului Sceva au presupus că în lumea spirituală merge pe principiul nepotismului. Dacă tata e credincios și are o relație cu Dumnezeu asta înseamnă că și eu am acces nelimitat la tronul de milă și har a lui Dumnezeu, chiar dacă eu nu-l cunosc personal. Dacă vom vorbi despre Dumnezeul pe care-l cunoaște Pavel, avem rețeta perfectă pentru a fi o autoritate în lumea spirituală, credeau acești băieți. Din nefericire acest concept i-a făcut vulnerabili în fața duhurilor necurate și au primit o lecție dureroasă.

În lumea spirituală presupunerile ne fac vulnerabili în fața ispitelor pe care le avem. Presupunem că nu e nevoie de așa multă rugăciune și înfrânare, că noi suntem a 4-a generație de credincioși din familie, că mergem regulat la biserică și acestea sunt suficiente pentru a fi victorioși într-o confruntare cu Diavolul. Uităm că noi suntem slabi și că avem nevoie de Dumnezeu la orice pas in lupta cu cel care are o experiență de mii de ani. În Evrei 12:4  suntem avertizați: Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge, în lupta împotriva păcatului. În lupta cu păcatul suntem chemați să rezistăm la ispite cu toată fermitatea pe care am folosi-o dacă am avea de luptat pe viaţă şi pe moarte, cu un duşman fizic. Amăgirile pe care diavolul ni le șoptește în urechi sunt presupuneri pe care el vrea să le credem cu toată convingerea, pentru că știe că în acel moment suntem scoși din luptă. Puterile ne sunt secate și nădejdea spulberată!

Presupunerile că evanghelistul, păstorul sau  autorul cutare vorbește bine, fără a cerceta cele spuse cu Scripturile ne conduc la o altă vulnerabilitate definită așa de bine în Efeseni 4:14  ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire; ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. Necunoașterea Cuvântului scris și inspirat a lui Dumnezeu ne duce la bănuiala că toți vorbesc biblic, le dăm tuturor dreptate permițând oricărui curent de învățătură să ne amețească până obosim și nu mai știm ce și în ce să credem.  Noi suntem fideli principiului Sola Scriptura și credem cu tărie că nici o altă carte nu se ridică la nivelul Bibliei. Alte învățături care nu izvorăsc din Biblie sau care sunt luate din Biblie și ciuntite după bunul plac al învățătorului, nu le punem la inimă și nu le luăm ca dreptar de învățătură. Filozofi, eseiști, istorici oameni de cultură, au scris și au învățat pe alții dar noi știm că singurele cuvinte care dau viață sunt cele din Cartea vieții. 2 Timotei 3:16  Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.

Tot presupunerile ne fac vulnerabili cu privire la viața de dincolo. O minciună foarte răspândită în modernism este presupunerea că după moarte numai Dumnezeu mai știe dacă este ceva. Fals! Și noi știm ce este dincolo de moarte…

Evrei 9:27   oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata. Isus le spunea ucenicilor înainte de a se înălța la cer Ioan 14:2  În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. Dumnezeu după moarte ne cheamă la o judecată și la o răsplată. A lăsa viața de dincolo în mâinile preoților sau în plata Domnului, fără a ne interesa de pregătirea pentru cealaltă existență înseamnă a fi cei mai nesăbuiți dintre oameni. Presupunerea că ’’ce vor face toți oamenii voi face și eu’’ este o amăgire pe care Diavolul se bucură să o credem și să o spunem mai departe. Îți este totuna dacă în viața de dincolo vei arde veșnic în foc sau te vei bucura veșnic în prezența Lui Dumnezeu? În privința sufletului nostru nu trebuie să avem presupuneri ci numai certitudini. Marele teolog al noului testament Pavel avea această certitudine 2 Timotei 4:6 Căci eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură şi clipa plecării mele este aproape.  M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii pe care mi-o va da, în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.

Doresc tuturor cititorilor această certitudine a vieții de dincolo. Doamne ajută-ne să ne cercetăm cu atenție presupunerile deoarece, realizăm că ele ne fac vulnerabili  și ușor de înfrânt. Nu vrem să credem o minciună, o vorbă din bătrâni sau o învățătură pe care am moștenit-o din străbuni,  ci vrem să credem și să trăim după învățăturile Scripturii.

Iată-ne ajunși la finalul acestui popas duhovnicesc, unde am văzut că presupunerile pot fi fatale sufletului. Până data viitoare verificați-vă presupunerile pentru a nu deveni victimele lor. Fiți binecuvântați!

[Aceste meditații au fost rostite la Radio Vocea Evangheliei Sibiu în cadrul rubricii „Popas de suflet”.]

Pericolul presupunerilor (2)

day-light-time-and-night-178176În această zi vom descoperi din Cuvântul Lui Dumnezeu, că presupunerile ne pot fura bucuria și pacea. Ne vom folosi de textul din Fapte 16:24 Temnicerul, ca unul care primise o astfel de poruncă, i-a aruncat în temniţa dinăuntru şi le-a băgat picioarele în butuci. Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu; iar cei închişi îi ascultau. Deodată, s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa că s-au clătinat temeliile temniţei. Îndată, s-au deschis toate uşile şi s-au dezlegat legăturile fiecăruia. Temnicerul s-a deşteptat; şi, când a văzut uşile temniţei deschise, a scos sabia şi era să se omoare, căci credea că cei închişi au fugit. Dar Pavel a strigat cu glas tare: „Să nu-ţi faci niciun rău, căci toţi suntem aici.”

Eroul din povestea noastră este temnicerul din Filipi, un director de închisoare care se lăuda că închisoarea lui are cele mai dure condiții de detenție și că nimeni nu poate evada din acel penitenciar. Planurile lui însă sunt date peste cap de un cutremur și deodată pacea și bucuria de a-i ști prinși au fost spulberate de presupunerea că prizonierii au fugit în urma cutremurului. Temnicerul ştia că, potrivit cu legea romană, el ar fi trebuit să răspundă cu viaţa, dacă deţinuţii scăpau. Deja își făcea scenarii despre cum va fi judecat și condamnat.

Bănuielile că deținuții au fost eliberați și soarta lui era pecetluită l-au condus la o singură concluzie, să-și pună capăt zilelor. Pavel l-a oprit și ia oferit o altă alternativă, mult mai bună unde familia lui era nu doar salvată, dar și mântuită.

Putem învăța din acest episod al Bibliei că un eveniment neașteptat ne poate conduce la presupuneri care alungă toată pacea și bucuria din inimile noastre. Asistăm astăzi cu neputință la oameni care presupun că viața lor nu mai are nici o valoare, că nu mai pot fi cu nimic de folos societății și familiei, presupunând in urma unor stări de decepție că nu mai sunt buni de nimic și că singurul lucru care-I eliberează și le readuce acea pace pierdută este suicidul. Trist și înfiorător, pentru că nu au avut parte de adevărata pace, acea pace care te face să nu-ți pierzi mințile, acea pace dăruită de Dumnezeu.  Ioan 14:27  Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.

Bucuria și pacea noastră pot fi furate și în urma presupunerilor unui război iminent, alimentat din plin de mas media. Presupunerea că soțul sau fiul pot fi luați de lângă tine și duși ca soldați să lupte, că bombele vor distruge orașul unde locuiești ori că vom deveni colonie rusească, risipesc orice urmă de pace sau bucurie a vieții trăite în acest moment. Mântuitorul ne avertizează în Matei 24:6  Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă înspăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dumnezeu este in control!

Diavolul folosește și presupunerea medicală pentru a ne deposeda de bucuria și pacea lăsată în noi de Dumnezeu. Analizele și verdictele medicilor care descoperă o formă de cancer ne duc la presupunerea falsă că viața a luat sfârșit. Nu ne mai putem bucura de clipele frumoase din familie pentru că această povară a plecării premature din viață ne apasă gârbovindu-ne existența și schimbându-ne privirea de la Dumnezeul care poate, la boala care ne frânge. Dar nu toate formele de cancer duc la moarte și niciodată medicii nu au ultimul cuvânt ci Dumnezeu. 2 Regi 20:1  În vremea aceea, Ezechia a fost bolnav pe moarte. Prorocul Isaia, fiul lui Amoţ, a venit la el şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: „Rânduieşte ce ai de rânduit casei tale, căci vei muri şi nu vei mai trăi.” Ezechia s-a întors cu faţa la perete şi a făcut Domnului următoarea rugăciune: „Doamne, adu-Ţi aminte că am umblat înaintea Feţei Tale cu credincioşie şi curăţie de inimă şi am făcut ce este bine înaintea Ta!” Şi Ezechia a vărsat multe lacrimi. Isaia, care ieşise, n-ajunsese încă în curtea din mijloc, când cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: „Întoarce-te şi spune lui Ezechia, căpetenia poporului Meu: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul tatălui tău David: „Ţi-am auzit rugăciunea şi ţi-am văzut lacrimile. Iată că te voi face sănătos; a treia zi, te vei sui la Casa Domnului. Medicul tratează dar Dumnezeu vindecă. Acest adevăr păstrat adânc în suflet nu poate să ne fure pacea.

            Bine cunoscuta poveste a lui Ion Creangă prostia omenească, pleacă tot de la o presupunere, aceea că drobul de sare așezat deasupra albiei copilului pe horn, dacă va fi atins de o pisică va cădea direct in capul copilului care va muri. Fără să mute drobul de sare sau copilul s-au apucat a boci că zilele copilașului sunt pe terminate. Se poate ca și noi să fim păcăliți de astfel de presupuneri cu privire la pierderea locului de muncă datorită unor zvonuri neconfirmate, despre copilul care va deveni un infractor și va face inchisoare când va crește pentru că acum la 10 ani a spart geamul vecinului  sau că blocul în care locuim se va dărâma la primul cutremur serios, după prognoza veteranului de la etajul 3.  

Să nu permitem presupunerilor care îmbracă felurite forme să ne fure pacea și bucuria de a trăi alături de Dumnezeu câtă vreme El va îngădui acest lucru. La finalul acestui popas vă salut cu Romani 15:13  Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde!

Până data viitoare verificați-vă presupunerile pentru a nu deveni victimele lor. Fiți binecuvântați

[Aceste meditații au fost rostite la Radio Vocea Evangheliei Sibiu în cadrul rubricii „Popas de suflet”.]

O voce impresionantă

Numele său este Jackie Evancho din Pittsburgh, Pennsylvania şi în acest filmuleţ interpretează o piesă scrisă de unchiul său şi intitulată „To Believe”. Mesajul melodiei este unul de rugăciune, pentru cei care sunt mai puţin fericiţi în această lume.

Aşezaţi-vă confortabil şi bucuraţi-vă de acest spectacol frumos şi captivant, oferit de această fetiţă talentată care are o carieră muzicală în plină ascensiune.
De îndată ce începe să cânte, vocea ei străluceşte, inundând întreaga sală de căldură şi puritate. Deşi are o carieră muzicală înfloritoare, Evancho spune că nu are pregătire muzicală, aceasta repetând aproximativ o oră pe zi, de trei ori pe săptămână, cu mama ei.