În labirintul generalizării

labirint

-Cea mai cunoscută eroare de logică în gândire este generalizarea. Prin generalizare atribuim o valoare universală unor situaţii, caracteristici ale unor persoane, obiecte etc. bazându-ne pe o experienţă personală limitată.

-Mai sunt cei care pe baza observaţiilor din mediul apropiat trag concluzii la scară naţională sau chiar globală. De exemplu, cei care dacă văd că în oraşul lor sunt mulţi oameni care fură, consideră că toţi locuitorii ţării sunt hoţi, sau, dacă în oraşul lor a fost o vară foarte călduroasă, trag concluzia că cei care susţin încălzirea globală au dreptate, deşi în multe alte zone ale ţării a nins până în luna mai şi vara a fost mai mult ploioasă.

Produce și dezvoltă mentalitatea de turmă

-Acest efect de turmă pierde din vedere identitatea individului și judecă lumea la pachet, neținând cont de particularitățile fiecăruia

-Pocăiții sunt toți niște mincinoși deoarece am cunoscut eu unul…

-Exemplul cu femeia care în urma unei relaţii nefericite cu un bărbat, afirmă că toţi bărbaţii sunt ticăloşi, porci, beţivi sau posedă un alt defect pe care fostul partener îl avea…

-Apoi sunt bătrânii, care consideră că toţi cei din generaţia tânără sunt rataţi, inculţi, drogaţi sau alcoolici, doar pe baza exemplelor din cartierul în care locuiesc, sau, văzând fete tinere care se îmbracă provocator sau fumează pe stradă, trag de aici concluzia că toate tinerele sunt ușoare.

-Isaia 43:1 „Acum, aşa vorbeşte Domnul, care te-a făcut, Iacove, şi Cel ce te-a întocmit, Israele: „Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: eşti al Meu. Dacă vei trece prin ape Eu voi fi cu tine… Dumnezeu ne preferă individual, cunoscându-ne pe nume și nu biserica din care facem parte sau orașul unde locuim, ori țara pătată de sângele avorturilor. El știe că în această țară există indivizi,  care nu și-au murdărit haina sufletului si au rămas neatinși de mizeria  lumii…

Rodește  autocompătimire

-Prin plângerea de milă dorim să ne justificăm refuzul de a depune eforturi, pentru a depăși provocările. E mai ușor să spun: „Vai, ce neajutorat sunt!” decât să fac ceva să mă ajut.

-Ilie crede că toți copii lui Israel L-au părăsit pe Dumnezeu și numai el singur a rămas.

-1 Imparati 19:10 El a răspuns: Am fost plin de râvnă pentru Domnul, Dumnezeul oştirilor, căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale şi au ucis cu sabia pe prorocii Tăi; am rămas numai eu singur, şi caută să-mi ia viaţa!

Naște superficialitate (somniferul gandirii profunde)

-Boanerghes dovedesc această particularitate a păcatului generalizării

Luca 9:52 A trimis înainte nişte soli, care s-au dus şi au intrat într-un sat al samaritenilor, ca să-I pregătească un loc de găzduit. Dar ei nu L-au primit, pentru că Isus Se îndrepta să meargă spre Ierusalim. Ucenicii Săi, Iacov şi Ioan, când au văzut lucrul acesta, au zis: „Doamne, vrei să poruncim să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut Ilie?

-Nu suntem gata să cercetăm în particular și individual, fiecare persoană.

-Nu facem efortul de a pătrunde în esență. Ne mulțumim cu ceea ce ni se oferă, cu fața lucioasă, cu pojghița.

-Profunzimea ne sperie. Reprezintă necunoscutul, incertitudinea, nesiguranța

-Este mult mai comod și la îndemână să-i bagi pe toți în aceiași oală.

Afectează familia

Avraam, își subestimează dușmanii estimând că toți sunt răi, alege să spună jumătate de adevăr  afirmând că Sara nu era nevasta lui punându-și astfel în pericol familia.

Geneza 20:2 „Avraam zicea despre Sara, nevastă-sa: „Este sora mea!” S-a temut să spună că este nevastă-sa, ca să nu-l omoare oamenii din cetate din pricina ei. Abimelec, împăratul Gherarei, a trimis şi a luat pe Sara. „

Geneza 20:11 „Avraam a răspuns: „Îmi ziceam că, fără îndoială, nu-i nicio frică de Dumnezeu în ţara aceasta şi că au să mă omoare din pricina nevestei mele. „

-Generalizarea poate distruge o relație in cuplu: TU todeauna faci așa

-Relația cu copii este frântă dacă-i reproșezi copilului în urma unei neascultări răzlețe că el todeauna a fost/este neascultător sau superficial.

Deformează principiile

-Generalizarea nu se referă doar la oameni, ci și la principii

-Principiile noastre pot fi definite de generalizare

-Ex.1 Atunci când ești întrebat de viața de după moarte, pentru că principiile tale au fost afectate de păcatul generalizării spui ce ai auzit de la alții: unde merge toată lumea voi merge și eu!

-Ex.2 În urma unei căderi în păcat, în loc să mă pocăiesc încerc să-mi justific păcatul spunând : nu-i așa problemă, că doar și cutare mare om în cult a făcut asta și totuși mai predică și merge înainte.

Principiile profetului Iona erau afectat de  generalizare, în mintea lui TOTI niniveni erau vrednici de moarte, el nu a dat niciunuia dintre ei vreo șansă.

Iona 4:2 „S-a rugat Domnului şi a zis: „Ah! Doamne, nu este aceasta tocmai ce ziceam eu când eram încă în ţara mea? Tocmai lucrul acesta voiam să-l înlătur fugind la Tars. Căci ştiam că eşti un Dumnezeu milos şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate şi că Te căieşti de rău! „

Este condamnată de Dumnezeu

-Atunci când Avraam mijlocește pentru Sodoma și Gomora el merge cu numărul de oameni buni până la 10.

-Faptul că Dumnezeu este de acord să ierte o cetate de oameni pentru 10 oameni buni vorbește multe despre Dumnezeul pe care-L slujim.

Cum să reușești acolo unde alții eșuează [3]

povesti-cu-talc-despre-succes-morcov-ou-boabe-de-cafeaAşa cum v-am obişnuit deja, avem deschisă Biblia la 1 Samuel 17 de unde vom învăţa cum să reuşim acolo unde alţii eşuează. Spuneam şi în dăţile trecute că David a reuşit acolo unde o armată întreagă împreună cu regele şi generalii ei au eşuat! Motivele pentru care izbânda a fost de partea lui David au fost diferenta de principii, diferenţa de perspectivă şi diferenţa de reacţie în perioadele de criză despre care vom vorbi astăzi.

            Deosebirea dintre mediocritate şi excelenţă o face reacţia pe care o avem în perioadele de criză din viaţa noastră.

1.Reacţia oştirii: au fugit şi s-au temut

1 Samuel 17:24  La vederea acestui om toţi cei din Israel au fugit dinaintea lui, şi i-a apucat o mare frică.

Deşi erau soldaţi experimentaţi şi aveau  multe lupte la activ, aceşti războinici din armata Israelului  au luat-o la fugă atunci când l-au văzut pe Goliat. Această reacţie o avem mulţi dintre noi atunci când la orizont apar norii adversităţii. Fugim, ne ascundem ca Ilie în peşterile autocompătimirii, plângându-ne de milă şi văitându-ne de viaţa grea pe care o avem. Această atitudine nu este una de învingător ci de învins.

O tânara a mers la mama ei si i-a povestit despre viata sa si despre lucrurile grele pe care le are de înfruntat. Nu mai putea, vroia sa se dea batuta. Mama ei a dus-o în bucatarie. A umplut 3 vase cu apa si le-a pus pe fiecare la foc. În scurt timp, apa din ele a început sa fiarba. În primul vas a pus morcovi, în al doilea oua, iar în ultimul vas cafea macinata. Le-a lasat sa fiarba fara sa scoata nicio vorba.Dupa 20 minute a oprit focurile. A pescuit morcovii si i-a pus într-un bol. A scos afara ouale si le-a pus într-un bol. Apoi a scos cu un polonic si cafeaua si a pus-o în al treilea bol.Întorcându-se spre fata ei a întrebat-o: “Spune-mi ce vezi?”“Morcovi, oua si cafea”, a raspuns ea. Mama ei a adus-o mai aproape si a rugat-o sa ia morcovii în mâna si sa-i spuna ce simte. Fata a facut ce i se ceruse si a remarcat ca acestia sunt moi. Apoi mama ei a rugat-o sa ia un ou si sa-l curete de coaja. Facând aceasta, fata a observat ca oul este acum tare. În final, mama a rugat-o sa guste din cafea. Fata, zâmbind, a savurat o înghititura din cafeaua cu o aroma îmbietoare.Curioasa, a întrebat-o pe mama ei: “Ce înseamna toate acestea, mama?” Mama ei i-a explicat ca toate cele 3 lucruri au avut parte de aceeasi adversitate, apa fiarta. Fiecare dintre ele a reactionat însa diferit.

  • Morcovii au fost la început tari, puternici si neînduplecati. Dar apa fiarta i-a înmuiat si au devenit slabi.

  • Oul a fost fragil. Coaja lui subtire i-a protejat lichidul interior, dar dupa ce a fiert, continutul sau s-a întarit.

  • Boabele de cafea macinate au fost unice. Dupa ce au fost fierte, ele au schimbat apa.

Această ilustraţie ne ajută să vedem cât de diferit reacţionăm noi în faţa greutăţilor. Pot fi ca  morcovul care pare puternic, dar durerea si adversitatea ma fac sa îmi pierd puterile, sa devin fragil. Pot fi ca oul care pornește la drum cu o inima maleabilă, care se schimbă cu căldură. Am un spirit fluid care după o moarte, o despărțire, probleme financiare sau alte greutăți se asprește. Exteriorul meu e mereu același, dar în interior zace o inimă împietrită. Sau pot fi  precum boabele de cafea. Atunci când situaţiile devin grele reușesc să schimb circumstanțele din jurul meu și să dau tot ce am mai bun din mine devenind un catalizator.

2. Reacţia lui David: Indignare faţă de ocările aduse lui Dumnezeu

1 Samuel 17:26b   Cine este Filisteanul acesta, acest netăiat împrejur, ca să ocărască oştirea Dumnezeului celui viu?” Se poate ca şi lui David să-i fi fost frică la apariţia uriaşului dar nu a rămas în acea stare. El a fost revoltat de jignirile aduse lui Dumnezeu şi a luat iniţiativă. A avea curajul de a-i înfrunta pe cei care-l necinstesc pe Dumnezeu este atitudinea unui biruitor. A pune capul în pământ şi a te preface că nu ai auzit batjocurile aduse lui Dumnezeu este atitudinea unui laş. Dacă ne batem cu pumnul în piept că suntem credincioşi practicanţi dar nu luăm atitudine faţă de  ocările aduse lui Dumnezeu în cercul nostru de activitate, suntem doar nişte farisei făţarnici de la care Dumnezeu îşi întoarce faţa. Ocările aduse lui Dumnezeu, pot lua forma glumelor fără perdea, sau încălcarea cu bună ştiinţă a regulilor companiei, sau copiatul la examene ori răspândirea unor zvonuri neadevărate. Reacţia noastră în perioadele de criză, fie ea morală, financiară, economică sau de altă natură, trebuie să fie de încredere  în suveranitatea lui Dumnezeu de a controla lucrurile. Numai luptând împotriva curentului de păgânizare, ridicând standardele morale proprii şi motivând şi pe alţii să trăiască o viaţă de excelenţă, vom reuşii acolo unde alţii falimentează.

[Aceste meditații au fost rostite la Radio Vocea Evangheliei Sibiu în cadrul rubricii „Popas de suflet”.]

Cum să reuşeşti acolo unde alţii eşuează [2]

Different_PerspectiveÎn prima filă a serialului Cum să reuşeşti acolo unde alţii eşuează, am dat şi primul răspuns : prin diferenta de principii. Am văzut principiul lui Saul conform căruia dacă  eşti bine dotat reuşita este asigurată şi am văzut principiul lui David definit de sintagma:  încrederea în Dumnezeu aduce biruinţa. Astăzi vom vedea din Biblie că putem reuşi acolo unde alţii falimentează dacă avem o perspectivă diferită.

Diferență de perspectivă

Pentru a ilustra mai bine diferenţa de perspectivă voi spune o scurtă istorioară. Se spune că, în vechime, a existat un sat în care toţi oamenii erau orbi. Într-o zi, umblând pe drum, şase oameni din acest sat au întâlnit un alt om ce călărea un elefant. Cei şase, care auziseră despre elefanţi, dar nu fuseseră niciodată aproape de unul, au cerut călătorului să le permită să atingă impresionantul 9096c780e63f12745d531f336c7de109animal. Îşi doreau să se întoarcă înapoi în satul lor şi să le spună şi celorlalţi săteni cum arată un elefant. Călătorul a fost de acord. Şi aşa, i-a ‘călăuzit’ pe fiecare din cei şase bărbaţi în părţi diferite ale corpului elefantului. Toţi cei şase orbi, au atins şi pipăit elefantul, până când au fost siguri că ştiu cum arată. Cu multă nerăbdare, s-au întors spre casă, pentru a-şi povesti experienţa avută. Toţi sătenii s-au adunat în jurul lor ca să audă despre elefant. Primul, care a simţit animalul din lateral a spus: “Un elefant este asemenea unuizid mare şi gros.”“Nici vorbă” a spus al doilea, care simţise trompa elefantului. “Mai degrabă este lung, rotund, moale.” Cel de-al treilea, care simţise urechea a intrat şi el în discuţie: “Nu e deloc aşa”, a spus el, “este asemenea unei frunze gigantice, moale şi care se mişcă atunci când o atingi.” “Nu sunt de acord”, a spus al patrulea, care atinsese coada. “Vă spun eu că elefantul este asemenea unui şarpe gigantic.” Cel de-al cincilea a strigat şi el contrar la tot ce se spusese până atunci. El atinsese unul dintre picioarele elefantului şi a concluzionat: “Elefantul este rotund, asemenea unui copac.” Cel de-al şaselea, care fusese lăsat să călărească pe spatele elefantului a început şi el să protesteze: “Nici unul nu sunteţi în stare să descrieţi cum trebuie un elefant? Este foarte clar, el este asemenea unui munte mişcător!” 6 oameni 6 perspective şi nici una nu prezintă realitatea unitară.

Revenind la textul nostru din Scriptură despre lupta dintre David şi Goliat sesizăm următoarea diferenţă de perspectivă:

1.Perspectiva lui Saul: Experienţa şi vârsta aduc reuşita

1 Samuel 17:33  Saul i-a zis lui David: „Nu poţi să te duci să te baţi cu Filisteanul acesta, căci tu eşti un copil, şi el este un om războinic din tinereţea lui.” Unghiul din care privea Saul biruinţa în luptă, era strict legat de experienţa şi vârsta luptătorului. În viziunea lui nu aveai cum să-l biruieşti pe marele Goliat  dacă erai prea tânăr. Desconsiderarea tinerilor, din păcate este şi astăzi un handicap pe care îl au mulţi dintre contemporanii noştrii. Tu nu poţi, eşti prea tânăr, nu ai destulă experienţă, eşti necopt, sunt doar câteva dintre săbiile care retează aripile  tinerilor noştrii. Oare Iosif, Daniel, Timotei şi alţi tineri ai Scripturilor nu s-au luptat şi ei cu astfel de prejudecăţi venite din partea veteranilor vremii? Cu siguranţă da, pentru că această perspectivă este prezentă încă de la începuturi şi ea continuă să facă ravagii şi în zilele noastre. Scepticismul cu care sunt priviţi azi tinerii este în mare parte întemeiat, dar sprijinul pe care trebuie să-l dăm tinerilor noştrii trebuie să fie necondiţionat. Solomon afirmă în Proverbe 20:29  Slava tinerilor este tăria, dar podoaba bătrânilor sunt perii albi. Împletirea acestor două elemente: tăria tinerilor şi înţelepciunea bătrânilor duc la biruinţă.

2.Perspectiva lui David: Cu D-zeu de partea mea reuşita este asigurată

1 Samuel 17:37  David a mai zis: „Domnul, care m-a izbăvit din ghiara leului, şi din laba ursului, mă va izbăvi şi din mâna acestui Filistean.” Perspectiva lui David este total opusă de cea a lui Saul. El nu-şi bazează reuşita pe puterea lui fizică, nici pe destoinicia lui ca şi războinic şi nici măcar pe echipamentul sau armele pe care le posedă, el priveşte dincolo de lipsurile pe care oamenii le văd în el la intervenţia miraculoasă a parteneriatului dintre El şi Dumnezeu. Apostolul Pavel scoate în evidenţă acest parteneriat în 1 Corinteni 3:9 Căci noi Suntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Eu şi cu Dumnezeu formăm majoritatea, spunea Martin Luther subliniind atît de bine avantajul pe care-l avem dacă Dumnezeu este partenerul nostru.

Acum, la final de popas, vă provoc la trăirea unei zile cu o perpectivă diferită în toate acţiunile pe care le întreprindeţi astăzi. Dacă perspectiva colegilor de servici sau de clasă este răzbunarea, alege iertarea, dacă este mita, alege corectitudinea, dacă este promovată minciuna alege adevărul, dacă promiscuitatea este înălţată la rang de cinste, alege trăirea în puritate şi fidelitate. Doar aşa, având o perspectivă diferită vom reuşii acolo unde alţii eşuează. Fiţi binecuvântaţi!

[Aceste meditații au fost rostite la Radio Vocea Evangheliei Sibiu în cadrul rubricii „Popas de suflet”.]

 

Forme de relief ale sufletului (5)

EverestBun găsit iubiți cititori la explorarea ultimei forme de relief a sufletului. Astăzi vom poposi pe munte, unde vom medita la această formă de relief a sufletului nostru. Muntele este o formă de relief care este o ridicătură a scoarţei pământului care se extinde deasupra terenului limitrof pe o suprafaţă limitată, fiind mai mare decât dealul, de obicei stâncoasă şi depăşind înălţimea de 800.

În viața noastră muntele poate lua forma unui LOC AL DESCOPERIRII => [Exod 19:20] Domnul S-a coborât pe muntele Sinai, şi anume pe vârful muntelui. Domnul a chemat pe Moise pe vârful muntelui.[Matei 17:1]  După şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui şi i-a dus la o parte pe un munte înalt. El S-a schimbat la faţă înaintea lor; faţa Lui a strălucit ca soarele, şi hainele I s-au făcut albe ca lumina.

Dumnezeu i se descoperă lui Moise pe munte folosindu-se de un rug aprins. Tot aici pe munte Dumnezeu îi dă viziunea  cortului întâlnirii și tablelele legii vorbindu-i gură către gură subliniindu-i fiecare detaliu din ceea ce avea să fie codul juridic al națiunii Israel. Dumnezeu se descoperă pe munte, în locul depărtat de mulţime, în locul unde-ţi vezi nimicnicia în comparaţie cu slava Sa. Schimbarea la față a Domnului Isus în prezența celor 3 ucenici a avut loc tot pe munte și acest lucru ne arată că muntele este locul în care Dumnezeu alege să ni se descopere. Muntele este acea stare spirituală la carea ajungem prin purificare, rugăciune și post, lăsând în urma noastră zgomotele lumii și inspirând aerul rarefiat al prezenței divine. Dumnezeu alege să ni se descopere pe munte doar atunci când ne descălțăm de preconcepțile noastre, de mentalitățile pe care ni le-am format de-a lungul timpului și de eu-l nostru cel de toate zilele. Intrând așa în prezența Creatorului,vom avea parte de experiențe care ne vor modela și ne vor oferi mai multă profunzime.

Muntele mai poate fi și LOCUL ÎNVĂŢĂTURII => [Isaia 2:3]  Popoarele se vor duce cu grămada la el, şi vor zice: “Veniţi, să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui, şi să umblăm pe cărările Lui.” Căci din Sion va ieşi Legea, şi din Ierusalim cuvântul Domnului.=>[Matei 5:1]  Când a văzut Isus noroadele, S-a suit pe munte, şi după ce a şezut jos, ucenicii Lui s-au apropiat de El. Apoi a început să vorbească şi să-i înveţe

Timpul pe care Isus l-a petrecut pe pământ a fost utilizat pentru vindecare și învățătură. Și-a învățat ucenicii și a învățat noroadele, învățătura ocupând un spațiu important și unul din scopurile venirii sale pe pământ. Pentru a fi lucrători rodnici în slujba regelui nostru e nevoie de timp petrecut în aprofundarea Scripturilor. A nu știi să mânuim arma pe care Dumnezeu ne-a încredințat-o, cuvântul său relevat prin Biblie, înseamnă a ne răni singuri și a ne văduvi de experiența câștigării sufletelor pentru împărăția Lui Dumnezeu. Cum ne cunoaștem drepturile, îndatoririle și bogăția spirituală lăsată de Tatăl nostru dacă nu stăpânim cele 2 testamente pe care El ni le-a lăsat? Biblia trebuie citită, studiată, memorată și însușită pentru a avea sorț de izbândă în lupta cu forțele întunericului.

Pentru Isus muntele a fost LOCUL UMPLERII => [Matei 14:23]  După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înoptase, şi El era singur acolo. Golit de toată puterea în timpul zilei, datorită lucrării istovitoare pe care o făcea, Isus mergea regulat pe munte pentru a se umple de putere prin rugăciune. Una din caracteristicile distinctive şi semnificative ale lui Hristos era de a Se ruga, des şi eficient. Dumnezeu ne încarcă de putere spirituală în momentele când stăm cu El singuri în cămăruţă. Momentele de stăruință cu biserica, părtăşia în grupuri mici sau chiar închinarea cu toată familia, nu descătuşează puterea divină dacă nu petrecem timp în solitudine pe muntele întâlnirii cu Dumnezeu. Nu avem nevoie doar de putere, sunt momente când nădejdea că se mai poate face ceva, se scurge în mod inexplicit din noi și atunci prin momentele noastre de părtășie bunul Dumnezeu ne umple din nou rezervorul speranțelor noastre. Credința, dragostea, curajul nostru s-au entuziasmul, ni se termină așa de repede, nimeni nu poate realimenta aceste nevoi ale noastre decât Dumnezeu în timpul nostru de părtășie personală cu El. Dacă Hristos a avut nevoie de acest timp de umplere cu atât mai mult noi suntem dependenți de acest proces vital al sufletelor noastre.

Tot muntele mai este și LOCUL ISPITIRII => [Matei 4:8/9]  Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor, şi i-a zis: “Toate aceste lucruri ţi le voi da ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie.” Atunci când creşti duhovniceşte şi ajungi tot mai sus şi mai aproape de Dumnezeu, pe vârful muntelui de intimitate cu Dumnezeu, satan vede toate aceste lupte, forţări ale tale şi apare şi el cu oferte variate. Suntem în cunoştinţă de titani spirituali care au căzut pradă ispitelor, în păcate carnale sau în laţul lăcomiei. Ispitele nu scad în intensitate cu cât ne apropiem mai mult de Dumnezeu, dimpotrivă ele se intensifică și se înmulțesc pe măsură ce creștem în maturitate și în omul dinlăuntru.

Iată-ne ajunși la finalul acestui ciclu de meditații. Doresc tuturor cititorilor, conștiența că fiecare dintre noi are văile , câmpiile, dealurile și peșterile sale, dar și munții săi și că Dumnezeu vrea ca în toate aceste forme de relief ale trăirilor noastre El să fie arătat și promovat. Un glas strigă: “Pregătiţi în pustie calea Domnului, neteziţi în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru! Orice vale să fie înălţată, orice munte şi orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă în câmpii, şi strâmtorile în vâlcele! Isaia 40:3-4. Vă doresc o umblare zilnică alături de Dumnezeu prin văile, câmpiile, dealurile, peșterile și munții voștri.

[Aceste meditații au fost rostite la Radio Vocea Evangheliei Sibiu în cadrul rubricii „Popas de suflet”.]

Agonia ,,DE CE”-urilor

Toţi copiii lui Israel au cârtit împotriva lui Moise şi Aaron, şi toată adunarea le-a zis: „De ce n-om fi murit noi în ţara Egiptului sau de ce n-om fi murit în pustia aceasta? Numeri 14:2

În vremuri de restrişte, în suferinţă şi durere, suntem bombardaţi de o ploaie de “DE CE-uri”.De ce eu? De ce acum? De ce, ne urmăreşte pretutindeni şi seamănă adeseori cu un cerşetor care aşteaptă nerăbdător să-i dai ceva, orice, numai să nu-l ignori. Te simţi cumva dator să cauţi răspunsuri la întrebările care se ridică ameninţător deasupra ta, acuzându-te de neputinţă. Şi pentru unii începe o trudnică alergare după răspunsuri, de cele mai multe ori la Dumnezeu. Auzim adeseori: “Doamne de ce ai îngăduit accidentul acesta?” “De ce Dumnezeule, chiar copilul meu e bolnav de aceast sindrom necruţător?” Dumnezeule de ce mi-ai luat Tu soţul chiar acum când aveam mai multă nevoie de el?” Şi lista poate continua cu un munte de întrebări adresate providenţei.

Este Dumnezeu dator să răspundă la aceste întrebări? E necesar ca aceste întrebări să-i macine pe copii săi? Răspunsul este în ambele cazuri NU! Fiecare a vut şi poate mai are DE CE-urile lui. Dumnezeu nu ne trece prin cuptoare pentru a ne pune noi înşine întrebări, ci pentru a arde ce nu e de valoare în noi. Important este că EL ştie de ce, chiar dacă nu ne spune şi nouă acest lucru.

Cred că valoros este CUM ieşim din laboratorul divin. Suntem mai aproape de El?  Am învăţat care ne sunt priorităţile? Am priceput ceva din experienţa avută, sau suntem storşi de puteri şi extenuaţi că nu ştim de ce? Nu lăsa ca de ce-urile vieţii să te zăvorască în temniţa descurajării, mulţumeşte-i Domnului că Îşi continuă lucrarea în viaţa ta.

Cred că satan se bucură când ne zbatem căutând răspunsuri, pentru că preocupaţi cu aflarea răspunsurilor abandonăm lupta la care suntem de fapt chemaţi şi intrăm într-un fel de concediu medical spiritual, care ne este permis , credem noi, dar care de fapt ne scoate temporar din luptă.

Răspunsurile la întrebările noastre, nu ne fac mai buni dacă le ştim şi nici nu ne dau avânt pe cale, poate dacă le-am ştii, am cade în depresie sau ne-am întrista… Doamne vrem să Îţi mulţumim chiar dacă ştim sau nu de ce ne treci prin încercări. Vrem voia Ta să se facă în viaţa noastră!

Nicu Meister 

 

Forme de relief ale sufletului (4)

Peştera_Unguru_Mare

La acest sfârșit de săptămână vom medita în peșteră. Așa cum știm peștera este o cavitate, scobitură naturală subterană adâncă și mare, formată prin dizolvarea unor roci solubile de către apele de infiltrație sau o înfundătură în stâncă sau în munți.

Peștera poate fi LOCUL ASCUNDERII sau ASCUNZĂTOAREA multora dintre noi. Isaia 2:19  Oamenii vor intra în peşterile stâncilor şi în crăpăturile pământului, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui, când Se va scula să îngrozească pământul.

Din textul pe care l-am citat, observăm că peștera este ascunzătoarea ideală pentru cei care nu vor să mai dea ochii cu Dumnezeu, care fug de El și de judecata sa, sperând cu naivitate că vor scăpa. Noi știm din Cuvântul lui Dumnezeu că nu ne putem ascunde nicăieri de privirea ageră a Domnului. Psalmi 139:7  Unde mă voi duce departe de Duhul Tău şi unde voi fugi departe de Faţa Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo; Dacă voi lua aripile zorilor şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării, şi acolo mâna Ta mă va călăuzi şi dreapta Ta mă va apuca.Dacă voi zice: „Cel puţin întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!”Iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua şi întunericul ca lumina.

În timpul campaniei de cucerire a țării promise, Iosua a avut parte de un episod în care o alianță de împărați au fugit și s-au ascuns în peșteră. Iosua 10:16 Cei cinci împăraţi au fugit şi s-au ascuns într-o peşteră la Macheda. S-a spus lucrul acesta lui Iosua, zicând: „Cei cinci împăraţi se află ascunşi într-o peşteră la Macheda”. Iosua a zis: „Prăvăliţi nişte pietre mari la intrarea peşterii şi puneţi nişte oameni să-i păzească. Dacă ne ascundem de cineva înseamnă că ne este teamă de el, nu vrem să-l întâlnim, datorită fricii de confruntare. Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă. Proverbe 29:25  Pentru credincioși pământul nu este o peșteră în care să ne ascundem ci este un câmp de bătălie unde ne luptăm până la sânge în lupta împotriva păcatului și a forțelor întunericului.

În peșteră ne confruntăm și cu PRESIUNEA ANTURAJULUI. 1 Samuel 24:10  Vezi acum cu ochii tăi că Domnul te dăduse astăzi în mâinile mele în peşteră. Oamenii mei mă îndemnau să te omor; dar te-am cruţat şi am zis: „Nu voi pune mâna pe domnul meu, căci este unsul Domnului.” David nu a cedat acestei presiuni exercitată de anturajul său care-l îndemnau să-i curme viața lui Saul. El a avut puterea să facă față cu brio acestor provocări și să acționeze conform vocii lui lăuntrice conduse de Dumnezeu. Influența anturajului poate fi extrem de puternică. Ca să nu fim dezrădăcinați din crezul nostru și a nu ne fi demolate valorile, avem nevoie de o aprofundare a relației noastre cu Dumnezeu. Trăirea superficială a credinței noastre nu poate face față acestor uragane emoționale.

Peștera poate fi LOCUL PURITĂȚII. 1 Regi 18:4  Când a nimicit Izabela pe prorocii Domnului, Obadia a luat o sută de proroci, i-a ascuns câte cincizeci într-o peşteră şi i-a hrănit cu pâine şi cu apă. Într-o vreme când idolatria era la culme și poporul lui Dumnezeu decăzuse din punct de vedere spiritual, în peșteri, ascunși de ochii lumii dar cunoscuți de Dumnezeu, era o minoritate care s-a hotărât să nu-și întineze sufletul. O alegere grea și tot mai rară din păcate în vremurile noastre, o alegere pe cale de dispariție ca o floare de colț, dar este și rămâne o alegere care aduce cinste și răsplată nu doar aici pe acest pământ, dar mai ales în raiul lui Dumnezeu. Da, peștera poate fi locul purității, locul în care ne izolăm dar nu de lume ci de mentalitățile ei păcătoase și murdare. Noi rămânem în lume dar nu ca lumea, trăim sub același soare dar nu alergăm la același potop de desfrâu, noi facem zilnic alegeri care ne ajută să rămânem curați, limpezi și nealterați de otrava acestei lumi.

Dar peștera mai poate fi și LOCUL LAMENTĂRII 1 Regi 19:9  Şi acolo, Ilie a intrat într-o peşteră şi a rămas în ea peste noapte. Şi cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: „Ce faci tu aici, Ilie?” El a răspuns: „Am fost plin de râvnă pentru Domnul, Dumnezeul oştirilor; căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale şi au ucis cu sabia pe prorocii Tăi; am rămas numai eu singur şi caută să-mi ia viaţa!” Ilie se plânge, se tânguiește, este morocănos și cârcotaș, asta pentru că el crede că este singurul reprezentat a lui Dumnezeu care a rămas să lupte cu un întreg popor idolatru. Nemulțumirea și văicăreala este o strare specifică poporului român. Pensiile sunt prea mici, taxele sunt prea mari, politicienii prea corupți, etc

Cuvântul revelat ne spune că evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig1 Timotei 6:6  și că cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat. Proverbe 15:15  Oriunde ne întoarcem găsim oameni cârtitori, la coada de la taxe, la servici, la școală chiar și în biserici. Suntem tentați să credem că asta este normalitatea, dar NU nu este normal să fi bosumflat și cârtitor de dimineața până seara, de luni până duminică și din ianuarie până în decembrie. Această stare este o boală, un sindrom care distruge tot mai mulți oameni și le fură bucuria de a trăi.

Și în cele din urmă Isus ne spune că BISERICA POATE FI TRANSFORMATĂ ÎNTR-O PEȘTERĂ de tâlhari Matei 21:13  şi le-a zis: „Este scris: „Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.” Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.” Datorită animalelor care se vindeau în templu pentru jertfe și schimbatul de bani în moneda templului putem spune că religia oferea bune oportunităţi de afaceri. Pentru mulţi ea nu mai însemna decât atât. Dragii mei, dacă suntem ispitiţi să îi condamnăm, trebuie să fim atenţi şi să ne examinăm cu atenţie pe noi înşine. Adesea, religia devine pentru unii o afacere. Nu se sfiiesc să facă comerţ chiar cu Dumnezeu. Am cunoscut persoane care încercau să cumpere binecuvântări de la Dumnezeu. Doamne, spuneau ei, dacă ma ajuţi de această dată, eu o să fac, cutare şi cutare lucru. Dragi prieteni este târg. Este afacere. Numai că Dumnezeu nu face aşa ceva. El nu face afaceri cu noi. El oferă tot ce are de oferit din dragoste şi nu ca afacere. Haideți să nu transformăm casa de rugăciune și închinare într-o peșteră de tîlhari. Tâlharii fură și jefuiesc. Să nu-l jefuim pe Hristos de onoarea și slava  Lui. Să nu jefuim musafirii casei Domnului de de privilegiul de a-L cunoaşte pe Dumnezeu aşa cum este El.

[Aceste meditații au fost rostite la Radio Vocea Evangheliei Sibiu în cadrul rubricii „Popas de suflet”.]

Forme de relief ale sufletului (3)

IMG_03041Forme de relief ale sufletului=> DEALUL

Continuăm  seria de meditații pentru omul ascuns al inimii, intitulată forme de relief ale sufletului, serie din care am abordat deja 2 subiecte, valea și câmpia. Popasul de astăzi îl vom face la poalele dealului.

Conform geografilor, dealul, este o formă de relief care se prezintă ca o ridicătură a scoarţei pământului mai mică decât muntele, având înălţimea cuprinsă între 200 şi 800 metri. În vechiul testament îl descoperim pe Moise, omul lui Dumnezeu care mijlocește pentru popor pe vârful unui deal așa că suntem îndreptățiți să spunem  că dealul poate fi: LOCUL MIJLOCIRII => [Exod 17:9]  Atunci Moise a zis lui Iosua: “Alege nişte bărbaţi, şi ieşi de luptă împotriva lui Amalec. Iar eu voi sta mâine pe vârful dealului cu toiagul lui Dumnezeu în mână.”

Pentru a ajunge pe munte unde primeşti, viziune, descoperire, umplere, e nevoie să treci mai întâi dealul mijlocirilor permanente. Mijlocirea este grea, obositoare și extenuantă, de aceea Moise a avut nevoie de ajutor. vs 10 “Iosua a făcut ce-i spusese Moise şi a ieşit să lupte împotriva lui Amalec. Iar Moise, Aaron şi Hur s-au suit pe vârful dealului. Când îşi ridica Moise mâna, era mai tare Israel; şi când îşi lăsa mână în jos, era mai tare Amalec. Mâinile lui Moise fiind trudite, ei au luat o piatră, au pus-o sub el şi el a şezut pe ea. Aaron şi Hur îi sprijineau mâinile, unul deoparte, iar altul de alta; şi mâinile lui au rămas întinse până la asfinţitul soarelui.”

Mijlocitorii sunt tot mai puțini astăzi, în schimp este o invazie a cerșetorilor spirituali, care nu știu altceva în rugăciunile pe care le fac decât să ceară pentru ei, pentru nevoile lor, pentru lipsurile lor, pentru bolile lor, toate rugile rostite învârtindu-se în jurul persoanei lor. Ca să facem parte din clasa mijlocitorilor e nevoie să uităm de noi și de nevoile noastre și să agonizăm în rugăciune, mijlocind pentru alții. Da, este greu și astfel de rugăciuni ne seacă de putere, dar în veacul în care trăim e nevoi de o armată cât mai numeroasă de mijlocitori. Dacă o lucrare merge bine sau o biserică propășește și se dezvoltă, este datorită faptului că există niște oameni, care nu trâmbițează, dar care urcă regulat pe dealul mijlocirii. Doamne ajută-ne să urcăm cât mai des dealul mijlocirii.

Dar dealul mai poate insemna ceva, el poate fi și LOCUL DEZAMĂGIRILOR => David a suit dealul măslinilor. Suia plângând şi cu capul acoperit, şi mergea cu picioarele goale şi toţi cei ce erau cu el şi-au acoperit şi ei capul, şi suiau plângând. 2 Samuel 15:30. Este locul unde fraţii, membrii familiei, prietenii arată partea lor mai puţin demnă de iubit. Absalom, fiul iubit al regelui David se ridică împotriva lui și ce poate fi mai dureros ca atunci când cineva iubit, unul din proprii tăi copii te dezamăgește? Parcă nu este durere mai mare nici suferință mai cruntă decât să știi că ești trădat de cineva în care ai încredere, pe care l-ai crezut prieten și confident.

Dacă nu am trecut, cu siguranță vor fi momente în viață, când vom fi nevoiți să traversăm dealul dezamăgirilor cu picioarele goale, pentru că râvna evangheliei păcii am pierdut-o pe drum, cu capul acoperit de basmaua rușinii, cu lacrimile șiroindu-ne din ochi dar mai ales din suflet, pentru că decepțiile dor și se vindecă greu.

LOCUL INSTABILITĂȚII => [2 Regi 17:10]  Şi-au ridicat stâlpi idoleşti şi Astartee pe orice deal şi sub orice copac verde.[2 Regi 16:4]  Ahaz=>A adus jertfe şi tămâie pe înălţimi, pe dealuri şi sub toţi copacii verzi.  Cei care fac aceste lucruri nu sunt popoarele idolatre care nu L-au cunoscut niciodată pe Dumnezeu, ci este poporul Israel a cărui înaintași au văzut minunile lui Dumnezeu și au fost martorii oculari ai intervenților supranaturale făcute de Iehova. Nestatornicia evreilor este proverbială.  Variabilitatea lor este întâlnită și astăzi la mulți credincioși care oscilează între perioade de pocăință dusă la extrem și perioade de libertăți neângăduite.

Vă invit să facem următoarul raționament: pentru că nu este nici adânc ca o vale, dar nici înalt ca un munte, dealul este locul de mijloc ca şi înălţime. Putem spune că este locul celor care vor să fie şi cu Dumnezeu, dar să mai păstreze şi ceva din plăcerile lumii. Acest loc este unul periculos, Dumnezeu ne vorbește despre el în apocalipsa unde ne avertizează: „Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea. Apocalipsa 3:15  

Creștinismul de deal, adică nici pe munte, dar nici în vale, căldicel cum îl numește Ioan în revelația sa, păstrează suficientă formă şi chiar suficientă Evanghelie pentru a toci percepţia spirituală şi pentru a-l face pe om delăsător în ceea ce priveşte efortul stăruitor necesar pentru a atinge idealul înalt al unei vieţi biruitoare în Hristos. Creştinul laodiceean tipic este mulţumit cu starea sa şi este mândru de progresul nesemnificativ pe care îl face. Este aproape imposibil să îl convingi de marea sa nevoie şi de cât de departe este de ţinta desăvârşirii. Vă provoc la o cercetare profundă și la o verificare amănunțită pentru a vedea unde ne situăm în relația noastră cu Dumnezeu și care este starea noastră spirituală, am progresat în ultimul timp, am stagnat sau am decăzut? Așadar, dealul în viața noastră poate căpăta forma mijlocirii, dezamăgirii sau instabilității.

[Aceste meditații au fost rostite la Radio Vocea Evangheliei Sibiu în cadrul rubricii „Popas de suflet”.]