Poziţionarea corectă la PC

Am găsit pe Cnet. ro două clipuri grăitoare despre poziţiile corecte pe care trebuie să le avem la computer în diferite situaţii. Chiar dacă aceste clipuri sunt de fapt o reclamă a companiei Vodafone din Spania, cred că ele ne amintesc, dacă nu ştiam deja, de modul sănătos în care trebuie să utilizăm PC-ul. Vizionare cu folos!

Mulţumim Radu Capan de sesizare!

Anunțuri

Detoxifiere intelectuală & sufletească

A trecut ceva vreme de la ultima postare mai exact 127 de zile. În acest timp am fost plecat din ţară într-un loc în care nu am avut acces la internet si nici nu am fost deranjat de telefoane. Nu am citit presa din România şi nici nu am avut acces la informaţii despre evoluţia lucrurilor din ţară.

Probabil veţi crede că fără aceste instrumente strict necesare omului modern, am intrat în inaniţie intelectuală… Ei bine NU! Am avut cu mine familia, Biblia şi alte câteva cărţi care m-au ajutat nu să supravieţuiesc ci să  dezvolt plenar  omul dinlăuntru.

Licenţa mi-a consumat multe resurse şi  cei dragi au simţit din plin absenţa mea în viaţa de familie. Acest timp a fost binevenit pentru a strânge legăturile slăbite cu cei doi copii şi iubita mea soţie. Recomand un astfel de timp tuturor familiilor pentru reînnoirea legămintelor şi împrospătarea tonusului familial.

Cred că acest proces de înlăturare a toxinelor intelectuale, morale şi spirituale acumulate de-a lungul timpului, fără ca măcar să realizăm, trebuie săvârşit la intervale regulate  pentru a obţine vigoarea necesară luptelor vieţii.

Asemeni programelor de curăţare a regiştrilor din PC, e nevoie de un timp special în care să nu mai dăm minţii multă informaţie şi nici inimii mult stres, permiţând CUVÂNTULUI şi DUHULUI SFÂNT să ne purifice. Desigur acest proces trebuie efectuat zilnic, dar pentru o detoxifiere totală este nevoie de o cură specială în care izolaţi sau rupţi de realitatea ce ne înconjoară, să eliminăm otrava din noi făcând loc vituţilor sfinte.

Pentru rinichi sănătoşi

Rodica Botan ne propune o reţetă ieftină pentru curăţarea rinichilor.

Anii trec si rinichii nostri filtreaza sangele inlaturand sarea, otravurile si alte lucruri nedorite care intra in corpul nostru.
Cu timpul sarurile se acumuleaza si e nevoie sa-i curatam.
Cum se face asta? Este foarte simplu.
Luati un manunchi de patrunjel si spalati-l bine.
Apoi taiati in bucati mici, puneti-l intr-un vas, turnati apa curata peste el si fierbeti timp de 10 minute. Apoi lasati sa se raceasca, strecurati si puneti intr-o sticla curata pe care o veti pastra in frigider . Beti un pahar pe zi si veti observa ca toata sarea si otrava acumulata in rinichi se elimina prin urina.
De asemenea veti observa diferenta pe care nu ati mai simtit-o pana acum. Patrunjelul este cunoscut ca cel mai bun tratament pentru rinichi si este natural!

Citeşte şi pe blogul Lui Marius Cruceru despre remedii pentru rinichi. Acest post este dedicat dirijorului David Popa care trece prin teribilele dureri ale „rărunchilor”. Însănătoşire grabnică!

Sindromul inimii zdrobite

Gilda Fildan scrie un articol care merită citit în săptămânalul ” Formula As”. Numele articolului este „Boala inimilor zdrobite”.

Nu numai tigarile si friptura de porc uzeaza motorul vietii. Treptat, specialistii descopera cu uimire ce legaturi stranse exista intre universul nostru afectiv si sanatatea inimii. O noua disciplina medicala, psihocardiologia, cerceteaza cand si in ce fel frica, furia si tristetea ne ameninta viata

O Piatra pe inima
N-a fumat niciodata. Merge regulat la inot. Valorile colesterolului sunt in ordine, tensiunea putin sub limita normala. Corina Popa (numele e schimbat) e un model de persoana sanatoasa. In pericol sunt altii, credea ea: fumatorii, supraponderalii, hipertensivii sau bolnavii de diabet. Dar in vara anului 2007… Corina se prabuseste la ea in casa, cu dureri puternice in piept, in bratul stang si in maxilar. Vomita. Fiica ei cheama salvarea: se pare ca e vorba de un infarct. La spital, medicii nu-si cred ochilor. Cand examineaza cu cateterul vasele coronariene, cautand portiuni ingustate sau obturari care in mod normal constituie cauza unui infarct, nu gasesc nimic. Tinand seama de varsta pacientei, 69 de ani, vasele de sange sunt ireprosabile. Largi ca niste tevi abia iesite din fabricatie. Abia dupa o ecografie, care pune in evidenta o deformare neobisnuita a inimii, medicii reusesc sa ajunga la o concluzie: Corina Popa sufera de asa-numitul „sindrom al inimii zdrobite”. „Din fericire”, explica ei, „boala nu reprezinta un pericol pentru viata pacientului, insa primele simptome sunt identice cu ale infarctului. Cauza sunt hormonii stresului, ce paralizeaza pentru un scurt interval de timp muschiul inimii.” Din discutiile cu pacienta, reiese ca inainte de incident, ea se afla la capatul puterilor. Cu un an si jumatate in urma, sotul ei murise de cancer pulmonar, dupa 45 de ani de casnicie. Corina il ingrijise zi si noapte, fara sa se crute, iar dupa moartea lui, avusese luni intregi atacuri de panica. Pierderea tovarasului de viata o imbolnavise – ii zdrobise inima. Exista cateva expresii populare foarte plastice, care descriu o asemenea situatie. Se spune: „Am o piatra pe inima” sau „Mi s-a oprit inima de frica” ori, ca in cazul nostru: „Asta mi-a zdrobit inima”. Intre timp, medicii au aflat cat adevar ascund aceste zicale.

Sufletul ucigas/Durerile sufletesti pot omori inima

Organul situat dedesubtul sternului a fost considerat multa vreme un exemplu de mecanism robust: o pompa de marimea unui pumn, care se contracta de aproximativ 100.000 de ori pe zi, lasand sa treaca prin ea cam 7000 litri de sange – volumul unei cazi de baie, inmultit cu 46. O pompa ce functioneaza in general fara necesitati de intretinere, timp de mai multe decenii, cu conditia ca tevile ei de alimentare sa nu se infunde, datorita unor influente genetice sau unui mod de viata nesanatos – intelegand prin asta fumatul, alimentatia bogata in grasimi animale, sedentarismul. Acum cativa ani, cand primii medici si psihologi si-au pus intrebarea daca nu cumva suferintele psihice „ataca inima” literalmente, ei au fost intampinati cu zambete ingaduitoare. Insa de atunci si pana astazi, psihocardiologia, disciplina medicala specializata in efectele patologice produse de stresul psiho-social asupra inimii, a prins contur si a castigat teren. Au iesit de sub tipar manuale voluminoase. Iar in tot mai multe spitale din Occident, lucreaza mana in mana cardiologi, specialisti in psihosomatica si psihologi. Aceasta noua orientare medicala are la baza constatarea ca durerile sufletului au suficienta putere pentru a provoca o paralizie a unor portiuni din miocard.


Lipsa aprecierii

In cazul lui Valentin Abrudan, factorul declansator al infarctului a fost o cearta cu seful. Barbatul lucra ca indrumator pentru persoanele cu handicap. „La serviciu ma aflam intr-o agitatie permanenta, nu-mi permiteam nici o clipa de odihna”, povesteste el. „Treptele in institutie le urcam si le coboram cate trei odata, aveam mereu sentimentul ca nu-mi fac munca indeajuns de repede.” Apoi a aparut o colega noua, care a inceput sa-l sicaneze sistematic. In cele din urma, a sosit si ziua cand seful i-a spus in fata ca vrea sa scape de el – dupa mai mult de zece ani. Abrudan a facut infarctul la sase ore dupa acea discutie, seara in pat. Abia implinise 40 de ani. Dusese intotdeauna o viata sanatoasa, era vegetarian si practica regulat joggingul, nu avea obiceiul sa fumeze si consuma foarte rar alcool. In acelasi timp insa, traia neincetat sub tensiune. Iar in final, fusese supus unui ultim soc. Statisticile medicale atesta fara putinta de tagada faptul ca relatiile dificile la locul de munca obosesc inima. Enervarile permanente la serviciu dubleaza riscul de infarct la persoane initial sanatoase. Al doilea punct sensibil in atmosfera zilnica de la lucru este lipsa de apreciere: oamenii dau ce au mai bun in ei in profesie si nu se simt recompensati pentru aceasta. Recompensarea insuficienta poate imbraca forme diferite: salariu modest, statut inferior, lipsa unor sanse de promovare, nesiguranta locului de munca, un sef coleric sau colegi agresivi. Printre exemplele tipice se numara, de pilda, medicii secundari, care presteaza o munca de raspundere, sunt prost platiti si nici n-au vreun cuvant de spus in cadrul ierarhiilor rigide din spitale. Sau mamele active profesional, care se istovesc pe doua fronturi, fiind nemilos criticate pretutindeni. Sau cei cu vocatia daruirii, care isi cheltuiesc energia pentru altii, fara nici un fel de recunostinta.

„Sindromul inimii zdrobite” aduce adesea la declansarea unui infarct

Dar si cine nu lucreaza poate trai in conditii de stres cronic. Sa fii somer si sa primesti zilnic cate un nou refuz la o cerere de angajare, sa porti un razboi conjugal ori sa-ti ingrijesti mama bolnava de Alzheimer – asemenea lucruri macina sufletul, la fel ca suprasolicitarea si subaprecierea de la serviciu. E o schema care se repeta la infinit: munca peste puteri, pentru a plati ratele la casa si datoriile. La un moment dat, cand randamentul scade, visul se spulbera, statutul social e compromis, relatia cu partenerul se uzeaza din pricina problemelor. Apoi, pe neasteptate, catastrofa: infarct.Nu oricine munceste din greu sau are de depasit o serie de probleme personale se confrunta cu acelasi grad de risc. Vulnerabilitatea la stres depinde pe de-o parte de factorii genetici, iar pe de alta, de experienta acumulata si atitudinile dobandite. Ce exigenta avem fata de noi insine? In ce masura suntem obsedati de performanta? Ce importanta acordam situatiilor critice? Le putem gestiona? Pentru unii, o cearta cu nevasta ori toanele sefului reprezinta doar o solicitare nervoasa in plus, pe cand altii se distrug din cauza lor.