Puiu Chibici, colind nou nouț…

Din slăvi cerești și din splendori
Ai vrut aicea să cobori
Ca voia Tatălui s-o faci
Și-n umilință să Te-mbraci

Bine-ai venit, bine ai venit
Mântuitor blând și smerit
Te lăudăm Te adorăm
La ieslea Ta ne aplecăm

O-mpărăție făr-apus
Ai vrut să faci cu noi Isus
Un rai de cânt și bucurii
Acolo sus în veșnicii

Tu ai venit Isus Hristos
Să-l scapi pe omul păcatos
De moarte și de chinul greu
Și să-l împaci cu Dumnezeu

Colindăm sau aşteptăm să fim colindaţi?

Îmi aduc aminte cu emoţie de momentele speciale trăite înainte de ’89  când aşteptam cu nerăbdare ziua de colindat. În acea vreme mersul la colindat era o bucurie pentru toată lumea şi pentru colindători şi pentru cei colindaţi. Pentru că la televizor şi radio nu răsunau colinzile ca astăzi, pentru că în magazine nu vuia în difuzoare vestirea naşterii Mântuitorului şi oamenii parcă erau mai flămânzi după acest tip de cântece.

Ce să mai spun că noi pocăiţii eram primiţi cu braţele deschise datorită repertoriului nostru diferit de al majorităţii care ştiau una şi bună : „O ce veste minunată” sau „La o masă rotilată” . Atunci când alegeam să cântăm în faţa blocului pentru că eram prea mulţi pentru casa scărilor, acolo afară, cântând cu aburul ieşind din gurile noastre şi cu omătul sub picioare, aveam acea satisfacţie interioară că suntem ascultaţi şi că cuvântul Evangheliei este propovăduit. Ca dovadă stăteau mulţimea de geamuri deschise atunci când începeam colinda.

Astăzi din păcate interesul pentru colinde este foarte scăzut. În anii trecuţi nu de puţine ori am cântat la geamuri şi uşi închise, nu pentru că cei vizaţi nu erau acasă ci datorită lipsei de interes pentru cele sfinte. Poate că acele vremuri de îngrădire spirituală aveau frumuseţea lor, cel puţin în ajunul sărbătorilor. Cred că această libertate religioasă de care ne bucurăm astăzi ne depărtează de Dumnezeu în loc să ne apropie.

Dacă aş alege să-mi ascult vocea inimii, cred că aş alege să stau acasă lângă familie şi să ne bucurăm de colindătorii care vin… Aleg însă îndemnul duhului care-mi spune că poate cine ştie, un suflet măcar este atins de evanghelie în urma colindelor noastre. Chiar dacă lumea e sătulă de colinzi, chiar dacă nu mai vor colindători care să le murdărescă mocheta din hol proaspăt spălată, chiar dacă frigul este aşa de mare în această noapte, eu aleg totuşi să duc oamenilor vestea naşterii Mântuitorului Isus Hristos. Toate acestea merită pentru cel puţin un rod, sau pentru bucuria de pe chipul fraţilor bătrâni care nu mai pot veni la biserică.

Dar oare mai sunt colindători? Vorbesc de acei colindători care merg prin case cu vestea bună şi nu de acei copii-colindători care ştiu că în această sărbătoare îşi pot rotunjii banii din puşculiţă. NU insinuez că asta ar fi ceva rău, că doar este răsplata lor pentru truda memorării şi frigul îndurat.  Apoi mai este o altă categorie de „colindători” care ştiu că în această noapte este gratis la băut. Şi când spun băut, nu mă refer la ceai şi suc ci la binecunoscutele băuturi alcoolice care produc în mintea consumatorului stări de euforie. Ne-a fost dat să auzim în zori dimineţii de colindat, colinde care semănau mai mult a răgete şi unde textul era foarte greu de înţeles. Nu la acest fel de colindători mă refer, din aceştia sunt destui şi din păcate nu aduc cinste.

CE ALEGI TU ÎN ACEASTĂ NOAPTE? Chiar dacă mergi la o singură familie, colegi de servici, vecini sau bătrâni neputincioşi, cred că alegi să fi un jucător şi nu un spectator.

Recensământul sufletelor

Luca 2:1-7

        Nu cu mult timp în urmă am trecut cu toţii prin experienţa ultimului recensământ, această operaţie administrativă care constă în înregistrarea statistică a populaţiei şi nu numai. Aş vrea ca în cele ce urmează să vorbim despre un recensământ al sufletelor, pe care fiecare dintre noi ar trebui să-l facem la un moment dat. Sufletele noastre pot fi trecute în două liste, ori pe lista lui Dumnezeu ori pe listele Diavolului. Sărbătoarea naşterii Mântuitorului poate fi un moment al deciziei înscrierii sufletului în împărăţia lui Dumnezeu.

        În Biblie sunt relatate trei tablouri care cuprind informaţii despre recensăminte. Se descrie un recensământ poruncit de Dumnezeu care a avut loc atunci când Moise a scos pe evrei din Egipt (Numeri 1:19). Un alt recensământ efectuat mai târziu, organizat de regele David “aţâţat de Satan” se referă la “numărătoarea lui Israel” şi în urma efectuării acestei numărători  împăratul este pus în ipostaza de a-şi alege pedeapsa divină datorită iniţiativei sale. (1Cronici 21). Un recensământ roman este menţionat în Evanghelia lui Luca, text de care ne vom lega în această postare.

        Desigur nu  vom discuta despre aspectele tehnice ale acestei numărători, ci vom extrage învăţăminte duhovniceşti din cele trei etape ale recensământului efectuat de Cezar Augustus în ţara unde urma să se nască Mântuitorul lumii: porunca dată tuturor locuitorilor ţării, procesul de deplasare al fiecărui locuitor în locul unde s-a născut şi înscrierea propiu zisă pe listele autorităţilor din acea vreme.

Porunca Luca 2:1  “În vremea aceea a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea.” Porunca Cezarului nu putea fi ignorată, deoarece ea atrăgea pedeapsa stăpânirii. Dumnezeu este autoritatea supremă în lumea spirituală, aşadar poruncile date de El nu suportă refuz, nepăsare sau ignoranţă. Scriptura ne vorbeşte în Faptele Apostolilor 17:30 că: “Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască;” Aşadar conform acestor cuvinte menţionate în Sfânta Scriptură, pocăinţa nu este o opţiune, ci este o poruncă dată de Creatorul universului întregii omeniri, indiferent de rasă sau orientare religioasă. Nesocotirea acestei porunci, aduce înscrierea automată în lista de recensământ a sufletului nostru scrisă de Lucifer. NU poţi fi absent pe ambele liste, ori eşti scris de Dumnezeu ori aparţii lui Satan.(Matei 6:24  Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celalt; sau va ţine la unul, şi va nesocoti pe celalt: Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.)

        Pe vremea Domnului Isus, poporul evreu avea foarte multe reguli care ţineau de legea mozaică şi oamenii erau foarte încurcaţi de labirintul acestor norme. În această situaţie Isus este rugat să facă un top al acestor percepte. Isus le răspunde în Matei 22:37-40  astfel: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.” „Aceasta este cea dintâi, şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii.

Drumul – Deplasarea  Luca 2:4-5  “Iosif s-a suit şi el din Galilea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudea, în cetatea lui David, numită Betleem, pentru că era din casa şi din seminţia lui David, să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată.”  În acea vreme fiecare locuitor trebuia să se deplaseze la locul său de naştere, astăzi nu mai este nevoie de această deplasare, recensământul poate fi făcut de oriunde de pe teritoriul ţării.

        Cred că din punct de vedere spiritual, fiecare suflet are de făcut un drum şi este nevoit să se deplaseze din starea lui actuală  pentru a cunoaşte mântuirea oferită de Dumnezeu. Apostolul Pavel a efectuat acest drum de la împotrivire la slujirea lui Hristos în câteva zile, apăsat de ţepuşul lui Dumnezeu fără să vadă nimic timp de trei zile, abia atunci a început procesul de înscriere. Pentru unii acest drum poate dura ani, dar indiferent de lungimea drumului, Dumnezeu ne promite: „Eu voi merge înaintea ta, voi netezi drumurile muntoase, voi sfărîma uşile din aramă, şi voi rupe zăvoarele din fier. Îţi voi da vistierii ascunse, bogăţii îngropate, ca să ştii că Eu Sunt Domnul care te chem pe nume, Dumnezeul lui Israel.” Isaia 45:2-3

        Pe parcursul acestui drum, Dumnezeu alege să ne testeze, aşa  cum a făcut şi cu poporul său Israel pe drumul către Canaan: “Adu-ţi aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit Domnul, Dumnezeul tău, în timpul acestor patruzeci de ani în pustie, ca să te smerească şi să te încerce, ca să-ţi cunoască pornirile inimii şi să vadă dacă ai să păzeşti sau nu poruncile Lui.” Deuteronom 8:2

Înscrierea  Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.” Luca 2:3.  Dumnezeu are în ceruri o evidenţă foarte strictă a fiecăruia dintre noi, conform  Apocalipsa 20:12  “Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii.”  Înscrierea în această carte a vieţii este în urma deciziei de a-L sluji pe Dumnezeu şi a faptelor care preced această hotărâre. Înscrierea sufletului nostru la recensământul sufletelor pe listele lui Dumnezeu, depinde de răspunsul pe care i-l dăm sfântului Recenzor atunci când El bate la uşa inimii noastre: “Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.” Apocalipsa 3:20

        Iubiţi cititori, sărbătorile sfârşitului de an ne aduc faţă în faţă cu promisiunile începutului de an. Câte dintre ele s-au împlinit? Câte dintre planurile şi visurile avute pentru anul 2011 au văzut lumina realizării? Câte din aceste dorinţe au avut în vedere sufletul nostru? Mai presus de înţelegerea în familie sau de lipsa ei, dincolo de realizarea profesională sau de visurile decapitate, peste tot şi peste toate ar trebui să aibă întâietate obligativitatea participării la recensământul sufletelor şi de abia atunci  vom putea gusta adevărata bucurie: că numele noastre sunt scrise în ceruri. Luca 10:20

 

Colindatul îşi are vremea lui…

Şi vremea colindelor este luna decembrie. Dragii vizitatori, vă aduc aminte că una dintre paginile acestui blog este dedicată special colindelor. Pagina a rămas din anii trecuţi şi fiecare este liber să adauge la comentarii, linkul colindei care l-a impresionat sau care-i este dragă inimii. Colectia este în continuă dezvoltare şi voi puteţi participa la mărirea ei.

Este mai bine să ai toate colindele la un loc decât să orbecăieşti prin lumea virtuală căutând o colindă care nu mai ştii cum începe, sau nu-ţi mai aminteşti autorul. Sunteţi bineveniţi oricînd.

Adevăruri şi minciuni despre botez

Pentru că  astăzi în religia majoritară se sărbătoreşte Boboteaza, am meditat asupra acestei sărbători, m-am revoltat la cele auzite despre preoţii ortodocşi care astăzi fac agheasmă (apă sfinţită), cu care „botează” apele, oamenii, animalele şi casele şi m-am apucat de scris pentru a scoate încă o dată adevărul Scripturilor la iveală.

Minciuni despre botez

Minciuna vârstei: Dacă citim Biblia v-om vedea că  Isus s-a botezat la maturitate, nicidecum în pruncie. Sau famenul etiopian: Pe când îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: „Uite apă; ce mă împiedică sa fiu botezat?” Filip a zis: „Dacă crezi din toata inima, se poate.” Famenul a răspuns: „Cred ca Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.” A poruncit sa stea carul, s-au coborât amândoi în apă, şi Filip a botezat pe famen.Fapte 8:36-38

Minciuna naşilor: Jurământul pe care-l fac naşii pentru finii lor este o minciună! Nimeni nu poate apăra de Satan decât Dumnezeu. Petru spune în 1 Petru 3:21 că botezul nu este o curăţare de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos.

Minciuna repetiţiei: Astăzi de Bobotează mii de oameni aşteaptă să fie botezaţi, astfel, cei care au ajuns la vârsta de 60-70 de ani şi iubesc tradiţia bisericii au ajuns să fie botezaţi tot de atâtea ori (60-70X). Să nu ne lăsăm amăgiţi ci să respectăm litera Scripturii care spune în Efeseni 4:5 că este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez.

Minciuna mântuirii: Se spune că dacă te-ai botezat eşti salvat şi mântuit. Şi aceasta este o minciună, pentru că botezul nu are nici o influenţă asupra comportamentului sau trăirii umane. Să ne amintim de Simon vrăjitorul din Faptele Apostolilor 8, unde suntem martori ai botezului acestuia. Putem vedea mai târziu cum iubirea de bani nu a fost eradicată odată cu botezul. Aşadar, dacă inima şi purtarea nu sunt transformate de Hristos înainte de botez, botezul nu are în sine puterea de a schimba un om.

Adevăruri despre botez

Botezul este o mărturie: Botezul, nu este o curăţare de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos. 1Petru 3:21 Pentru cei care sunt botezaţi la maturitate, prin actul lor depun o mărturie, înaintea martorilor văzuţi (rude, prieteni, fraţi) şi a martorilor nevăzuţi (Dumnezeu, îngeri), mărturie care pecetluieşte hotărârea lor de a merge pe drum alături de Hristos.

Botezul este  împlinirea unei porunci dată de Isus: Matei 28:19 Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Este o poruncă pe care ne-a dat-o Isus şi trebuie să o împlinim, aşa cum el însuşi a împlinit-o şi s-a botezat o singură dată în cei 33 de ani.

Botezul vine în urma credinţei: Marcu 16:16 Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit. Asta spune Biblia nu tradiţia nici Sfinţii Părinţi. Ce putere are pruncul de câteva săptămâni să creadă, vă las pe voi să comentaţi.

Botezul este o îmbrăcare cu Hristos: Galateni 3:27 Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos v-aţi îmbrăcat cu Hristos. A fi îmbrăcat cu Hristos înseamnă a-L avea pe El ca şi protector permanent.

Botezul este o moarte şi o înviere cu Hristos: Coloseni 2:12 Fiind îngropaţi împreună cu El, prin botez, şi înviaţi în El şi împreună cu El, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu care L-a înviat din morţi. De aceea neoprotestanţii botează prin scufundare, nu prin stropire, pentru că este simbolul îngropării.

Botezul animalelor, apelor şi al construcţiilor nu are suport biblic. Dacă tradiţia ortodoxă cere ca acum să se mănânce piftie şi grâu fiert şi să se bea vin roşu, eu îndemn căutătorii de adevăr să stea înaintea Domnului în mijlocire pentru luminarea minţii şi înţelegerea adevărului lăsat de Dumnezeu în Cartea Cărţilor.

Nicu Meister

În loc de „sorcova vesela”!

În loc de „sorcova vesela, să trăiţi să-mbătrâniţi” permiteţi-mi să intru în casele voastre cu o piesă superbă în interpretarea Paulei Seling.

A mai trecut un an, s-a dus
Şi-n veci n-o să mai vie
Şi câţi creştini ne-au părăsit
Şi câte suflete-au pornit
Cu El in veşnicie


Aşa trec anii după ani
Şi duc cu ei la vale
Şi pe bogaţi, si pe sărmani
Pe mame dragi, lasând orfani
Şi tot ce află-n cale


În anu-acesta poate treci
Şi tu, iubite frate
Vezi zilele să le petreci
Caci acolo pe unde mergi
Vei fi-ntrebat de toate.


Şi ce folos de-ai câştiga
Aicea lumea toată
Iar sufletul ţi l-ai uitat
Căci pentru el n-ai adunat
Nimica niciodată


O, Dumnezeule Ceresc
Rugămu-Te fierbinte
Sa fii cu noi in orice zi
Şi-n anul care va veni
Să ne ajuţi Parinte!

Azi trece un an…

Suntem cu doar câteva ore înainte de noul an. Nu ştim ce ne aşteaptă nici prin ce sunem nevoiţi să trecem. Dumnezeu cunoaşte cu siguranţă fiecare eveniment care ne va marca existenţa anului viitor. Unii dintre cei cu care am pornit la drum s-ar putea să ne părăsească, chiar noi putem finaliza călătoria pe acest pământ în acest an. Un lucru este sigur, în urma noastră rămâne ceva, o amintire a ceea ce am fost sau a ceea ce am făcut. Cum preferi să-şi aducă lumea aminte de tine? Dacă vrei ca urmele lăsate să producă încurajare, speranţă, îmbărbătare şi însufleţire, trăieşte acest an pentru ca rezultatul trăirii tale să ducă la acest produs de virtuţi.

Mulţumesc tuturor colaboratorilor, cititorilor şi prietenilor care au participat într-un fel sau altul la realizarea acestui blog. Acest jurnal electronic există datorită harului Divin şi datorită vouă celor care mă citiţi şi mă comentaţi.

Vă doresc tuturor propăşire în acest an din toate punctele de vedere, dar mai ales înaintarea voastră pe calea către eternitate să fie văzută de toţi. Celor care au bloguri le doresc inspiraţie proaspătă şi scrieri care să facă cinste Mântuitorului. Celor care comentează le doresc haine curate şi nemânjite cu injective, atacuri la persoană sau vorbe de care mai apoi să le fie ruşine. Vizitatorilor permanenţi, sezonieri sau sporadici le doresc adăparea din bloguri curate şi limpezi care să le stâmpere setea de nou de împlinire şi de saţietate duhovnicească.

Am pregătit o urare specială în versurile fratelui Nicolae Moldoveanu şi interpretarea grupului Betania de aici din Sibiu.