Puiu Chibici, colind nou nouț…

Din slăvi cerești și din splendori
Ai vrut aicea să cobori
Ca voia Tatălui s-o faci
Și-n umilință să Te-mbraci

Bine-ai venit, bine ai venit
Mântuitor blând și smerit
Te lăudăm Te adorăm
La ieslea Ta ne aplecăm

O-mpărăție făr-apus
Ai vrut să faci cu noi Isus
Un rai de cânt și bucurii
Acolo sus în veșnicii

Tu ai venit Isus Hristos
Să-l scapi pe omul păcatos
De moarte și de chinul greu
Și să-l împaci cu Dumnezeu

Colindăm sau aşteptăm să fim colindaţi?

Îmi aduc aminte cu emoţie de momentele speciale trăite înainte de ’89  când aşteptam cu nerăbdare ziua de colindat. În acea vreme mersul la colindat era o bucurie pentru toată lumea şi pentru colindători şi pentru cei colindaţi. Pentru că la televizor şi radio nu răsunau colinzile ca astăzi, pentru că în magazine nu vuia în difuzoare vestirea naşterii Mântuitorului şi oamenii parcă erau mai flămânzi după acest tip de cântece.

Ce să mai spun că noi pocăiţii eram primiţi cu braţele deschise datorită repertoriului nostru diferit de al majorităţii care ştiau una şi bună : „O ce veste minunată” sau „La o masă rotilată” . Atunci când alegeam să cântăm în faţa blocului pentru că eram prea mulţi pentru casa scărilor, acolo afară, cântând cu aburul ieşind din gurile noastre şi cu omătul sub picioare, aveam acea satisfacţie interioară că suntem ascultaţi şi că cuvântul Evangheliei este propovăduit. Ca dovadă stăteau mulţimea de geamuri deschise atunci când începeam colinda.

Astăzi din păcate interesul pentru colinde este foarte scăzut. În anii trecuţi nu de puţine ori am cântat la geamuri şi uşi închise, nu pentru că cei vizaţi nu erau acasă ci datorită lipsei de interes pentru cele sfinte. Poate că acele vremuri de îngrădire spirituală aveau frumuseţea lor, cel puţin în ajunul sărbătorilor. Cred că această libertate religioasă de care ne bucurăm astăzi ne depărtează de Dumnezeu în loc să ne apropie.

Dacă aş alege să-mi ascult vocea inimii, cred că aş alege să stau acasă lângă familie şi să ne bucurăm de colindătorii care vin… Aleg însă îndemnul duhului care-mi spune că poate cine ştie, un suflet măcar este atins de evanghelie în urma colindelor noastre. Chiar dacă lumea e sătulă de colinzi, chiar dacă nu mai vor colindători care să le murdărescă mocheta din hol proaspăt spălată, chiar dacă frigul este aşa de mare în această noapte, eu aleg totuşi să duc oamenilor vestea naşterii Mântuitorului Isus Hristos. Toate acestea merită pentru cel puţin un rod, sau pentru bucuria de pe chipul fraţilor bătrâni care nu mai pot veni la biserică.

Dar oare mai sunt colindători? Vorbesc de acei colindători care merg prin case cu vestea bună şi nu de acei copii-colindători care ştiu că în această sărbătoare îşi pot rotunjii banii din puşculiţă. NU insinuez că asta ar fi ceva rău, că doar este răsplata lor pentru truda memorării şi frigul îndurat.  Apoi mai este o altă categorie de „colindători” care ştiu că în această noapte este gratis la băut. Şi când spun băut, nu mă refer la ceai şi suc ci la binecunoscutele băuturi alcoolice care produc în mintea consumatorului stări de euforie. Ne-a fost dat să auzim în zori dimineţii de colindat, colinde care semănau mai mult a răgete şi unde textul era foarte greu de înţeles. Nu la acest fel de colindători mă refer, din aceştia sunt destui şi din păcate nu aduc cinste.

CE ALEGI TU ÎN ACEASTĂ NOAPTE? Chiar dacă mergi la o singură familie, colegi de servici, vecini sau bătrâni neputincioşi, cred că alegi să fi un jucător şi nu un spectator.

Recensământul sufletelor

Luca 2:1-7

        Nu cu mult timp în urmă am trecut cu toţii prin experienţa ultimului recensământ, această operaţie administrativă care constă în înregistrarea statistică a populaţiei şi nu numai. Aş vrea ca în cele ce urmează să vorbim despre un recensământ al sufletelor, pe care fiecare dintre noi ar trebui să-l facem la un moment dat. Sufletele noastre pot fi trecute în două liste, ori pe lista lui Dumnezeu ori pe listele Diavolului. Sărbătoarea naşterii Mântuitorului poate fi un moment al deciziei înscrierii sufletului în împărăţia lui Dumnezeu.

        În Biblie sunt relatate trei tablouri care cuprind informaţii despre recensăminte. Se descrie un recensământ poruncit de Dumnezeu care a avut loc atunci când Moise a scos pe evrei din Egipt (Numeri 1:19). Un alt recensământ efectuat mai târziu, organizat de regele David “aţâţat de Satan” se referă la “numărătoarea lui Israel” şi în urma efectuării acestei numărători  împăratul este pus în ipostaza de a-şi alege pedeapsa divină datorită iniţiativei sale. (1Cronici 21). Un recensământ roman este menţionat în Evanghelia lui Luca, text de care ne vom lega în această postare.

        Desigur nu  vom discuta despre aspectele tehnice ale acestei numărători, ci vom extrage învăţăminte duhovniceşti din cele trei etape ale recensământului efectuat de Cezar Augustus în ţara unde urma să se nască Mântuitorul lumii: porunca dată tuturor locuitorilor ţării, procesul de deplasare al fiecărui locuitor în locul unde s-a născut şi înscrierea propiu zisă pe listele autorităţilor din acea vreme.

Porunca Luca 2:1  “În vremea aceea a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea.” Porunca Cezarului nu putea fi ignorată, deoarece ea atrăgea pedeapsa stăpânirii. Dumnezeu este autoritatea supremă în lumea spirituală, aşadar poruncile date de El nu suportă refuz, nepăsare sau ignoranţă. Scriptura ne vorbeşte în Faptele Apostolilor 17:30 că: “Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască;” Aşadar conform acestor cuvinte menţionate în Sfânta Scriptură, pocăinţa nu este o opţiune, ci este o poruncă dată de Creatorul universului întregii omeniri, indiferent de rasă sau orientare religioasă. Nesocotirea acestei porunci, aduce înscrierea automată în lista de recensământ a sufletului nostru scrisă de Lucifer. NU poţi fi absent pe ambele liste, ori eşti scris de Dumnezeu ori aparţii lui Satan.(Matei 6:24  Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celalt; sau va ţine la unul, şi va nesocoti pe celalt: Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.)

        Pe vremea Domnului Isus, poporul evreu avea foarte multe reguli care ţineau de legea mozaică şi oamenii erau foarte încurcaţi de labirintul acestor norme. În această situaţie Isus este rugat să facă un top al acestor percepte. Isus le răspunde în Matei 22:37-40  astfel: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.” „Aceasta este cea dintâi, şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii.

Drumul – Deplasarea  Luca 2:4-5  “Iosif s-a suit şi el din Galilea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudea, în cetatea lui David, numită Betleem, pentru că era din casa şi din seminţia lui David, să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată.”  În acea vreme fiecare locuitor trebuia să se deplaseze la locul său de naştere, astăzi nu mai este nevoie de această deplasare, recensământul poate fi făcut de oriunde de pe teritoriul ţării.

        Cred că din punct de vedere spiritual, fiecare suflet are de făcut un drum şi este nevoit să se deplaseze din starea lui actuală  pentru a cunoaşte mântuirea oferită de Dumnezeu. Apostolul Pavel a efectuat acest drum de la împotrivire la slujirea lui Hristos în câteva zile, apăsat de ţepuşul lui Dumnezeu fără să vadă nimic timp de trei zile, abia atunci a început procesul de înscriere. Pentru unii acest drum poate dura ani, dar indiferent de lungimea drumului, Dumnezeu ne promite: „Eu voi merge înaintea ta, voi netezi drumurile muntoase, voi sfărîma uşile din aramă, şi voi rupe zăvoarele din fier. Îţi voi da vistierii ascunse, bogăţii îngropate, ca să ştii că Eu Sunt Domnul care te chem pe nume, Dumnezeul lui Israel.” Isaia 45:2-3

        Pe parcursul acestui drum, Dumnezeu alege să ne testeze, aşa  cum a făcut şi cu poporul său Israel pe drumul către Canaan: “Adu-ţi aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit Domnul, Dumnezeul tău, în timpul acestor patruzeci de ani în pustie, ca să te smerească şi să te încerce, ca să-ţi cunoască pornirile inimii şi să vadă dacă ai să păzeşti sau nu poruncile Lui.” Deuteronom 8:2

Înscrierea  Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.” Luca 2:3.  Dumnezeu are în ceruri o evidenţă foarte strictă a fiecăruia dintre noi, conform  Apocalipsa 20:12  “Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii.”  Înscrierea în această carte a vieţii este în urma deciziei de a-L sluji pe Dumnezeu şi a faptelor care preced această hotărâre. Înscrierea sufletului nostru la recensământul sufletelor pe listele lui Dumnezeu, depinde de răspunsul pe care i-l dăm sfântului Recenzor atunci când El bate la uşa inimii noastre: “Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.” Apocalipsa 3:20

        Iubiţi cititori, sărbătorile sfârşitului de an ne aduc faţă în faţă cu promisiunile începutului de an. Câte dintre ele s-au împlinit? Câte dintre planurile şi visurile avute pentru anul 2011 au văzut lumina realizării? Câte din aceste dorinţe au avut în vedere sufletul nostru? Mai presus de înţelegerea în familie sau de lipsa ei, dincolo de realizarea profesională sau de visurile decapitate, peste tot şi peste toate ar trebui să aibă întâietate obligativitatea participării la recensământul sufletelor şi de abia atunci  vom putea gusta adevărata bucurie: că numele noastre sunt scrise în ceruri. Luca 10:20

 

Colindatul îşi are vremea lui…

Şi vremea colindelor este luna decembrie. Dragii vizitatori, vă aduc aminte că una dintre paginile acestui blog este dedicată special colindelor. Pagina a rămas din anii trecuţi şi fiecare este liber să adauge la comentarii, linkul colindei care l-a impresionat sau care-i este dragă inimii. Colectia este în continuă dezvoltare şi voi puteţi participa la mărirea ei.

Este mai bine să ai toate colindele la un loc decât să orbecăieşti prin lumea virtuală căutând o colindă care nu mai ştii cum începe, sau nu-ţi mai aminteşti autorul. Sunteţi bineveniţi oricînd.