De ce-i faceți supărare femeii?

Astăzi e o zi specială, o zi în care femeile sunt înălțate, onorate și cinstite prin serbări de către copii, prin cadouri din partea soțului, prin mici atenții oferite de șefi sau colegi, dedicații și urări care curg asemenea unui torent pe toate  platformele de socializare.

E frumos să fi femeie, dar oare a fi femeie se definește doar privind prin lentila zilei de 8 martie când totul este așa feeric și decupat parcă din cărțile cu povești? Pe lângă grija familiei, cu spălat, călcat, gătit, curățenie, lecțiile copiilor și  preocuparea cu nevoile lor și multe altele pe care doar ea le știe, mai trebuie să facă echilibristică între serviciu, familie, ședințele cu părinții și grija de ea însăși (dacă se mai poate vorbi de așa ceva). Și de parcă toate astea nu ar fi de ajuns, primește regulat în doze diferite, mâhniri, supărări, jigniri, tristeți pe care ea mereu încearcă să le traducă în limbajul mamelor și a soțiilor prin îngăduință și toleranță scormonind mereu motive de a scuza comportamentul nebunesc al celor care o supără.

Domnul Isus într-o împrejurare în care o femeie sparge un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump la picioarele Lui, le spune celor care o înfruntă și o mustră:

Lăsaţi-o în pace. De ce-i faceţi supărare?

Această întrebare a Mântuitorului străbate veacurile ajungând  astăzi să ne pună pe gânduri pe noi bărbații, care provocăm supărare femeilor pe care ar trebui să le respectăm, să le susținem și să le sprijinim cu mare prețuire.

Supărările produse pot veni sub forma cuvintelor, a vorbelor care pot răni asemenea unei săbii. Pot lua forma unor acțiuni pe care le facem și care duc la dizolvarea bunei dispoziții a femeilor de lângă noi. Alteori, supărările pot lua chipul lipsei de ajutor în gospodărie, nepăsarea față de activitățile zilnice în care nu ne implicăm lăsându-le să trudească singure. Supărarea făcută femeii poate îmbrăca și haina lipsei de comunicare, ca o pedeapsă pentru te miri ce fapte mărunte sau chiar imaginare, de care ea probabil că nici nu știe. Otrăvirea spiritului femeilor de lângă noi poate avea loc datorită lipsei cu desăvârșire a mulțumirii față de lucrurile mărunte, este tot o formă de supărare produsă de noi bărbații pentru că umbrim de multe ori osteneala ei cu expresii de genul: ce lucru deosebit ai făcut, n-ai făcut chiar așa ceva extraordinar sau nu se vede ce ai lucrat toată ziua.

Din păcate această supărare provocată cu bună știință se petrece în toate spațiile lumii noastre începând cu cele mai înalte. Zilele trecute un eurodeputat polonez rostea de la tribuna Parlamentului European, la Bruxelles că femeile trebuie sa câștige mai putin decat barbatii, deoarece sunt mai slabe, mai mici si mai putin inteligente. Da, a fost penalizat, dar potopul de jigniri și supărări asupra femeilor nu se oprește cu o amendă sau o suspendare.

Această stare trebuie tratată cu vaccinul bunului simț, cu respect, considerație și apreciere de către noi, fiii și soții acestor ființe dăruite de Dumnezeu pentru a ne ajuta!

Fac un apel pe acestă cale și cu această ocazie tuturor bărbațiilor, nu vă limitați doar la o zi pe an pentru a vă arăta mulțumirea și gratitudinea pentru mamele, soțiile, bunicile sau fiicele voastre. Purtați-vă în fiecare zi cu ele așa cum s-ar purta Hristos. Iubiți, iertați, sprijiniți, fiți mereu prezenți în viața lor prin gesturi, cuvinte, apeluri telefonice, sms-uri, mici atenții care traduc dragostea voastră teoretică într-una practică.

Haideți să aruncăm la gunoi ghidul de bădărănie și să ne facem rost de tratatul de curtoazie și tandrețe pe care să-l memorăm și să ni-l însușim. Cred că procedând așa, în fiecare zi, confirmăm dragostea noastră,  dovedind că le prețuim oferindu-le combustibil pentru a înainta în această viață și așa dificilă și grea. Iubită femeie, oricine ai fi și oriunde te-ai afla adu-ți aminte că ești specială, creeată cu un scop și că Dumnezeu te-a inventat ca ajutorul potrivit pentru bărbat. Altfel spus noi bărbații am fi neajutorați fără voi. La mulți ani tuturor femeilor!

Nunta de cupru

Astăzi este o zi specială. Împlinesc 7 ani de la căsătorie. Adică e nunta de cupru.De ce au numit-o aşa nu ştiu. Mă gândesc, poate datorită faptului că în aer umed, cuprul se acopera cu o pelicula protectoare de cupru metalic si oxid de cupru monovalent, adică îşi pierde strălucirea. Asta înseamnă că după şapte ani de căsnicie viaţa nu mai este aşa de roz cum o vedeai în luna de miere. Apar neânţelegerile, copii care pun la încercare relaţia din cuplu, cu alte cuvinte, strălucirea nu mai e cea de la început. Poate că e adevărat la cupru dar la noi nu e aşa!

După şapte ani de căsnicie (nu caZnicie) în urma celor 2 copii pe care i-am primit cadou de la Dumnezeu, pot spune că relaţia de la început a luat drumul maturizării, al iubirii necondiţionate şi al slujirii partenerului. De fapt astea sunt şi scopurile căsătoriei. Mă simt împlinit sunt mândru de soţia mea şi pot spune că ea are un rol definitoriu în modelarea caracterului meu. De fapt cred că este unealta de care Dumnezeu se foloseşte cel mai mult.

Da, au fost şi tensiuni şi neânţelegeri, am parcurs şi perioade tulburi, dar Dirijorul suprem, ne-a acordat din nou şi am putut cânta simfonia împlinirii celuilalt, în aceiaşi gamă, cea a iubirii.

Cuprul este ,dupa fier , metalul cel mai utilizat .Aproximativ jumatate din productia mondiala de cupru serveste in scopuri electrotehnice, in special sub forma de conductori. Conductorii sunt cablurile pe care noi le avem în case din tabloul de comandă la prize şi becuri. Se numesc aşa, conductori, pentru că ei conduc energia electrică de la furnizor la consumator, printre altele. Aş vrea ca acastă piatră de hotar, nunta de cupru, să marcheze momentul în care familia noastră se concentrează pe conducerea la Hristos a altora. Când spun altora, mă gândesc la alte familii, la alţi potenţiali membrii în biserica lui Hristos, dar mai ales am în minte satele neevanghelizate.

Iubita mea soţie La Mulţi Ani! Îţi ofer în dar un frumos clip în care este prezentată dragostea care se jertfeşte…


Stropi de dragoste (4)

Îmi este dor de soţia mea care în urmă cu 49 de zile 2 ore şi 34 de minute a plecat din mijlocul familiei, împreună cu fiica noastră cea mai mică, într-o „vacanţă necesară” care se finalizează în 2 Aprilie, dar care pentru noi cei rămaşi acasă (bărbaţii) este un mare şi greu test. De fapt pentru întâiul nostru născut Ruben, nu este o jale chiar aşa mare, dar pentru mine, tată şi soţ trecut de 30 de ani este o mare frământare împletită cu un sfâşietor alean.

Aşa că m-am apucat să cotrobăiesc prin scrisoriile pe care i le-am scris în perioada curtării. Scot la lumina internetului una intitulată sugestiv CĂUTARE.

Am căutat prin biblioteca numită  „A  Caracterelor şi nu am găsit nimic deosebit care să-mi atragă atenţia. Gânduri nărăvaşe mi-au trecut prin minte şi am crezut cu naivitate că aceea carte care să-mi satisfacă dorul şi nevoia de împlinire a fost împrumutată…

Am aruncat o ultimă privire printre rafturile prăfuite ale bibliotecii şi am fost atras de o carte cu titlul auriu: ANNELIESE. Am scos cartea cu grijă din raft şi am început să citesc. Pe măsură ce lecturam, uimirea şi bucuria luau locul descurajării iniţiale.

Eram fericit, aceasta era cartea pe care o căutam. Am strâns-o cu frenezie la piept şi din acea zi am luat-o acasă. Citesc în fiecare zi paginile ei şi mă umplu de satisfacţie. Am necurmat un ospăţ al bunei dispoziţii şi al împlinirii sucesive. De când citesc această carte viaţa mea a devenit alta, sunt un om schimbat!

Nu mai vizitez acum biblioteca, caracterelor. Am găsit ceea ce căutam şi nu cred că este vre-o carte care să mă desfăteze mai mult. În fiecare zi descopăr lucruri noi în această carte. Mă fascinează şi mă fericeşte. Îţi mulţumesc Doamne că mi-ai dat această carte din biblioteca Ta!

Cu drag un cititor împătimit, Nicu M.

Stropi de dragoste (3)

Din seria stropilor de dragoste, am ales astăzi o epistolă mai lungă decât cele prezentate anterior, dar una care, dacă vă faceţi timp să o citiţi, va aduce seninătate inimilor voastre.

Întrebare şi răspuns…

Stau şi privesc la timpul care se scurge precum picăturile de ploaie şi îmi întreb Creatorul, cum ar trebui să fie timpul petrecut cu tine, draga mea?

El, Cel care a fost martorul tuturor întâlnirilor noastre, Cel care a zâmbit la inocenţa privirilor noastre şi a rămas tăcut în momentele de încercare, El care-şi are privirile necurmat spre pământ, mi-a răspuns printre şoapte:

„Priveşte florile şi ia aminte că toate într-o zi se vor vestejii. Timpul în care ele sunt strălucitoare este foarte scurt. Nu lăsa ca dragostea voastră să fie tot aşa! Luptă ca timpul petrecut împreună să nu se vestejească niciodată…” mi-a spus Creatorul cu vocea Sa blândă.

„Priveşte cu luare aminte, a continuat El, la anotimpurile pământului…. Primăvara totul capătă viaţă şi renaşte pentru ca vara să strălucească în toată splendoarea ei. Vine apoi toamna când totul se îmbracă într-o haină stacojie, ruginită, ca iarna totul să se reducă la o tăcere albă, fără viaţă, fără culori, fără căldură. Nu lăsa ca frigul iernii să pătrundă în relaţia voastră şi să îngheţe firava floare a iubirii dintre voi. Nu lăsa nici măcar nostalgia toamnei amintirilor să vă năpădească emoţiile. Trăiţi viaţa ca şi cum totul ar fi o veşnică vară a iubirii şi a seninătăţii, chiar dacă vor mai fi ploi neaşteptate, vara soarele străluceşte din nou şi parcă mereu cu o mai mare intensitate.”

A zâmbit duios şi apoi a continuat… „Uită-te la zi şi la noapte. Se aleargă de mii de ani dar nu se întâlnesc niciodată. Voi să luaţi aminte şi în timpul petrecut împreună să nu alergaţi bezmetici unul după greşelile altuia, încercând cu disperare să vânaţi defectele partenerului, ca apoi să le ridicaţi cu mândrie spre zenit ca un trofeu de mare preţ. NU! Să nu faceţi aşa ceva, pentru că atunci niciodată nu veţi avea harul de a vă bucura într-adevăr unul de celălalt. Opriţi-vă aşa cum s-a oprit soarele în timpul luptei de la Gabaon şi lăsaţi să strălucească ce este bun în voi, acoperind prin aceasta greşelile amândurora.”

A făcut apoi o pauză, m-a privit adânc în ochi şi a spus:” Ascultă cântecul privighetorii şi nu lăsa ca timpul petrecut împreună să fie un uruit de moară în care să nu poţi auzi altceva decât zgomotul asurzitor al nemulţumirilor şi reproşurilor. Transformaţi împreună acest timp într-un tril melodios de ciocârlie, unde vorbele alese şi aprecierile sunt la loc de cinste.”

Şi-a netezit mlădios barba argintie şi apoi a cuvântat din nou: „Priveşte adâncul mărilor şi învaţă ca timpul consumat împreună să fie acoperit cu discuţii profunde, despre caracter, relaţie, deprinderi sfinte şi nicidecum cu glume de prost gust şi vorbe rele care să-l rănească pe celălalt. Ideal ar fi ca în timpul vostru să nu vorbiţi doar amândoi ci să vorbim împreună…”

S-a ridicat apoi şi depărtându-se a zis trist: „În ultimul timp tot mai puţini mă includ şi pe mine în discuţiile lor. Dacă veţi petrece timpul aşa cum v-am sfătuit, viaţa voastră va deveni o simfonie a bucuriei şi împlinirii!”

Apoi s-a depărtat având ca mijloc de transport un nor albicios şi strălucitor, pe mine lăsându-mă într-un noian de gânduri şi întrebări. A fost Isus, care a vrut să ne sfătuiască pe calea pe care am pornit. Nu am apucat să-i spun mulţumesc, dar Îi spun acum: MULŢUMESC Isuse!

Nicu Meister

Stropi de dragoste (2)

Continuăm seria „Stropi de dragoste” care îşi are originea şi explicaţia aici!
Dacă te iubesc? Răspunsul îl ştii deja! Cum aş putea să nu iubesc sufletul meu geamăn? Părticica din mine care mi-a lipsit 25 de ani, iar acum a venit să întregească ceea ce Creatorul a spus „să fie una”!?
Stelele sunt prea puţine pentru a demonstra iubirea mea! Le-aş lua şi ţi le-aş prinde în păr, dar tu nu ai nevoie de ele, pentru că tu însuţi eşti o stea care străluceşte ca un luceafăr în galaxia iubirii.
Te iubesc mai mult decât iubeşte floarea razele de soare. Te iubesc mai adânc decât iubeşte marea unduirea apelor ei. Te iubesc mai puternic decât vântul care apleacă semeţia brazilor. Te iubesc mai  temeinic decât iubeşte piscul de munte atingerea norilor. TE iubesc mai mult decât orice pe acest pământ, chiar dacă Demiurgul îmi este primul în iubire, nu-i nimic pe acest pământ să se asemene cu tine!
Dacă aş avea putere să aşez continentele pământului după bunul meu plac, le-aş aşeza în aşa fel încât să poţi citi dintr-o plimbare pe lună cuvintele  TE IUBESC!
P/S
Nu încerca să te lupţi cu iubirea. oricât de multă rezistenţă i-ai opune, în cele din urmă ea te va birui. Şi este atât de minunat să fi învins de iubire… Iubirea te transformă. Dacă eşti o mână de ţărână, o cocioabă părăsită, uitată de lume şi ignorată, lasă-te cucerită de dragoste şi ea te va transforma într-un palat măreţ, admirat de toţi şi preţuit de Dumnezeu.

Stropi de dragoste (1)

Deschid o serie de articole în care voi prezenta cuvintele care mi-au clocotit în suflet, în perioada curtării soţiei mele. Am regăsit, acum după 6 ani, acele răvaşe scrise cu atâta pasiune în epoca primei iubiri. Am întrebat-o pe soţia mea dacă-mi dă voie să dezvălui acele epistole personale şi a fost de acord. Am ales pentru început o misivă scrisă la 7 zile după începerea prieteniei.
Osea 11:4  I-am tras cu legături omeneşti, cu funii de dragoste,
Am căutat dragostea cu disperarea singuraticului. Am alergat în zeci de locuri şi biserici, pentru a prinde măcar o fărâmă din măreţia iubirii.
În cele din urmă obosit de atâta alergare, epuizat de atâta căutare, m-am aşezat îngândurat pe bolovanul desnădejdii. Credeam cu naivitate că nu voi reuşi vreodată să am parte de revelaţia iubirii. Dar … deodată, am simţit că sunt legat cu străşnicie de o forţă pe care nu o vedeam, dar pe care o simţeam prezentă în fiecare celulă a corpului meu. Eram imobilizat! Funiile care mă ţintuiseră locului cu atâta temeinicie erau FUNIILE DRAGOSTEI. Şi din acele momente am devenit sclavul iubirii, urmând-o cu docilitate prin toate ungherele universului.
Au trecut şapte zile de atunci şi acum când consemnez acest lucru în jurnalul fericirii, nu pot decât să afirm cu tărie că legăturile iubirii, mi-au dat atâta împlinire, încât aş vrea să fiu mai strâns legat şi tot mai strâns, până mă voi face una cu iubirea.
A consemnat aceste lucruri, un peregrin pe tărâmul iubirii.