Arhive pe categorii: Tineri
Cum să reuşeşti acolo unde alţii eşuează [04]
Din ciclul de meditaţii cum să reuşeşti acolo unde alţii eşuează, continuăm astăzi cu meditaţia referitoare la diferenţa de strategie în soluţionarea problemelor. Vom trece în revistă 3 strategii pe care le avem în textul nostru care se găseşte în 1 Samuel 17 din relatarea luptei dintre David şi Goliat:
-Lipsa de strategie a lui Saul
-Strategia filistenilor de a se folosi de avantajul uriaşului Goliat
-Strategia lui David a fost de a motiva poporul şi a elimina temerile
În textul din 1 Samuel 17:11 descoperim lipsa de strategie a lui Saul: Saul şi tot Israelul au auzit aceste cuvinte ale Filisteanului, şi s-au înspăimântat şi au fost cuprinşi de o mare frică. Saul a fost luat prin surpindere aşa de tare încât cuprins de frică a rămas fără strategie în faţa duşmanului. Chiar dacă mai târziu şi-a pus fica şi averea la dispoziţia celui care se confruntă cu Goliat, aceasta nu o putem numi strategie ci mai degrabă ieşire pe uşa din dos a verticalităţii de care trebuia să dea dovadă ca şi rege. Lipsa de strategie este definitorie pentru cei care nu se gândesc din timp la problemele care vor apare. Dacă nu avem un set de principii bine conturate, atunci când situaţile grele din viaţă năvălesc peste noi, vom fi purtaţi în toate părţile pierzându-ne identitatea de copii ai lui Dumnezeu. Pavel spune în Coloseni 2:6 Astfel, deci, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El, fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă, după învăţăturile care v-au fost date, şi sporind în ea cu mulţumiri către Dumnezeu. Deci în războiul pe care-l avem de dus cu vrăşmaşul nostru diavolul trebuie să ne facem o strategie. Solomon recomandă în Proverbe 20:18 Planurile se pun la cale prin sfat! Fă războiul cu chibzuinţă. A te aştepta să ieşi învingător în ispitele pe care le ai, fără să pui la punct nici o strategie este o naivitate. Dacă ştii că eşti slab într-un anumit domeniu şi ai căzut de multe ori în acel loc, a merge mai departe fără a te opri, a analiza situaţia şi a planifica contramăsuri înseamnă că te pregăteşti pentru eşec.
Strategia filistenilor a fost aceea de a se folosi de avantajul uriaşului Goliat
Ei le-au propus israeliţilor să nu lupte toată oştirea ci doar 2 oameni. Ei şi-au motivat această strategie cu argumentul cruţării oştirii. De ce să moară sute de oameni când poate murii doar unul, iar ceilalţi vor fi robii celor care câştigă duelul. A te folosii de atuurile pe care le ai poate fi o strategie bună. Asta înseamnă că trebuie să te cunoşti foarte bine pe tine însuţi, trebuie să-ţi cunoşti punctele tari şi părţile slabe. Învaţă să foloseşti greşelile în avantajul tău. Din păcate pentru mulţi recidiva a ajuns obişnuinţă. Dar, putem folosi propriile noastre falimente ca şi o trambulină pentru a fi proiectaţi spre reuşită.
Strategia lui David a fost de a motiva poporul şi a elimina temerile
1 Samuel 17:32 David i-a zis lui Saul: „Nimeni să nu-şi piardă nădejdea din pricina Filisteanului acestuia!”
1 Samuel 17:46 Astăzi Domnul te va da în mâinile mele, te voi doborî, şi-ţi voi tăia capul; astăzi voi da stârvurile taberii Filstenilor păsărilor cerului şi fiarelor pământului. Şi tot pământul va şti că Israel are un Dumnezeu. David ştia că poporul are nevoie de încurajare şi tocmai de aceea îl motivează, îndreptându-le privirile către Dumnezeu. Pe filele Bibliei găsim lideri puşi de Dumnezeu înaintea poporului, care în vremuri de disperare şi descurajare profundă, ridică inima oamenilor întărindu-le nădejdea şi punându-le în suflet speranţa unor noi începuturi. Strategia folosită diferă de la o situaţie la alta, dar linia directoare este aceasta, foloseşte acea strategie care duce la dizolvarea problemelor pe care le ai.
Pe vremea lui Isus ucenicii au încercat să scoată demoni folosind o strategie greşită. Isus lămureşte cauza neputinţei lor, arătându-le o strategie diferită: Marcu 9:28 Când a intrat Isus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat deoparte: „Noi de ce n-am putut să scoatem duhul acesta?” Acest soi de draci le-a zis El „nu poate ieşi decât prin rugăciune şi post.” Strategiile greşite nu aduc rezultatele scontate.
În finalul acestei intervenţii doresc să facem o scurtă recapitulare a celor spuse, aducându-vă aminte că am vorbit în cadrul ciclului de meditaţii cum să reuşeşti acolo unde alţii eşuează despre diferenţa de principii, diferenţa de perspectivă, diferenţa de reacţie în perioadele de criză şi diferenţa de strategie în soluţionarea problemelor. Fiţi binecuvântaţi
[Aceste meditații au fost rostite la Radio Vocea Evangheliei Sibiu în cadrul rubricii „Popas de suflet”.]
Cum să reuşeşti acolo unde alţii eşuează [2]
În prima filă a serialului Cum să reuşeşti acolo unde alţii eşuează, am dat şi primul răspuns : prin diferenta de principii. Am văzut principiul lui Saul conform căruia dacă eşti bine dotat reuşita este asigurată şi am văzut principiul lui David definit de sintagma: încrederea în Dumnezeu aduce biruinţa. Astăzi vom vedea din Biblie că putem reuşi acolo unde alţii falimentează dacă avem o perspectivă diferită.
Diferență de perspectivă
Pentru a ilustra mai bine diferenţa de perspectivă voi spune o scurtă istorioară. Se spune că, în vechime, a existat un sat în care toţi oamenii erau orbi. Într-o zi, umblând pe drum, şase oameni din acest sat au întâlnit un alt om ce călărea un elefant. Cei şase, care auziseră despre elefanţi, dar nu fuseseră niciodată aproape de unul, au cerut călătorului să le permită să atingă impresionantul
animal. Îşi doreau să se întoarcă înapoi în satul lor şi să le spună şi celorlalţi săteni cum arată un elefant. Călătorul a fost de acord. Şi aşa, i-a ‘călăuzit’ pe fiecare din cei şase bărbaţi în părţi diferite ale corpului elefantului. Toţi cei şase orbi, au atins şi pipăit elefantul, până când au fost siguri că ştiu cum arată. Cu multă nerăbdare, s-au întors spre casă, pentru a-şi povesti experienţa avută. Toţi sătenii s-au adunat în jurul lor ca să audă despre elefant. Primul, care a simţit animalul din lateral a spus: “Un elefant este asemenea unuizid mare şi gros.”“Nici vorbă” a spus al doilea, care simţise trompa elefantului. “Mai degrabă este lung, rotund, moale.” Cel de-al treilea, care simţise urechea a intrat şi el în discuţie: “Nu e deloc aşa”, a spus el, “este asemenea unei frunze gigantice, moale şi care se mişcă atunci când o atingi.” “Nu sunt de acord”, a spus al patrulea, care atinsese coada. “Vă spun eu că elefantul este asemenea unui şarpe gigantic.” Cel de-al cincilea a strigat şi el contrar la tot ce se spusese până atunci. El atinsese unul dintre picioarele elefantului şi a concluzionat: “Elefantul este rotund, asemenea unui copac.” Cel de-al şaselea, care fusese lăsat să călărească pe spatele elefantului a început şi el să protesteze: “Nici unul nu sunteţi în stare să descrieţi cum trebuie un elefant? Este foarte clar, el este asemenea unui munte mişcător!” 6 oameni 6 perspective şi nici una nu prezintă realitatea unitară.
Revenind la textul nostru din Scriptură despre lupta dintre David şi Goliat sesizăm următoarea diferenţă de perspectivă:
1.Perspectiva lui Saul: Experienţa şi vârsta aduc reuşita
1 Samuel 17:33 Saul i-a zis lui David: „Nu poţi să te duci să te baţi cu Filisteanul acesta, căci tu eşti un copil, şi el este un om războinic din tinereţea lui.” Unghiul din care privea Saul biruinţa în luptă, era strict legat de experienţa şi vârsta luptătorului. În viziunea lui nu aveai cum să-l biruieşti pe marele Goliat dacă erai prea tânăr. Desconsiderarea tinerilor, din păcate este şi astăzi un handicap pe care îl au mulţi dintre contemporanii noştrii. Tu nu poţi, eşti prea tânăr, nu ai destulă experienţă, eşti necopt, sunt doar câteva dintre săbiile care retează aripile tinerilor noştrii. Oare Iosif, Daniel, Timotei şi alţi tineri ai Scripturilor nu s-au luptat şi ei cu astfel de prejudecăţi venite din partea veteranilor vremii? Cu siguranţă da, pentru că această perspectivă este prezentă încă de la începuturi şi ea continuă să facă ravagii şi în zilele noastre. Scepticismul cu care sunt priviţi azi tinerii este în mare parte întemeiat, dar sprijinul pe care trebuie să-l dăm tinerilor noştrii trebuie să fie necondiţionat. Solomon afirmă în Proverbe 20:29 Slava tinerilor este tăria, dar podoaba bătrânilor sunt perii albi. Împletirea acestor două elemente: tăria tinerilor şi înţelepciunea bătrânilor duc la biruinţă.
2.Perspectiva lui David: Cu D-zeu de partea mea reuşita este asigurată
1 Samuel 17:37 David a mai zis: „Domnul, care m-a izbăvit din ghiara leului, şi din laba ursului, mă va izbăvi şi din mâna acestui Filistean.” Perspectiva lui David este total opusă de cea a lui Saul. El nu-şi bazează reuşita pe puterea lui fizică, nici pe destoinicia lui ca şi războinic şi nici măcar pe echipamentul sau armele pe care le posedă, el priveşte dincolo de lipsurile pe care oamenii le văd în el la intervenţia miraculoasă a parteneriatului dintre El şi Dumnezeu. Apostolul Pavel scoate în evidenţă acest parteneriat în 1 Corinteni 3:9 Căci noi Suntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Eu şi cu Dumnezeu formăm majoritatea, spunea Martin Luther subliniind atît de bine avantajul pe care-l avem dacă Dumnezeu este partenerul nostru.
Acum, la final de popas, vă provoc la trăirea unei zile cu o perpectivă diferită în toate acţiunile pe care le întreprindeţi astăzi. Dacă perspectiva colegilor de servici sau de clasă este răzbunarea, alege iertarea, dacă este mita, alege corectitudinea, dacă este promovată minciuna alege adevărul, dacă promiscuitatea este înălţată la rang de cinste, alege trăirea în puritate şi fidelitate. Doar aşa, având o perspectivă diferită vom reuşii acolo unde alţii eşuează. Fiţi binecuvântaţi!
[Aceste meditații au fost rostite la Radio Vocea Evangheliei Sibiu în cadrul rubricii „Popas de suflet”.]
Forme de relief ale sufletului (5)
Bun găsit iubiți cititori la explorarea ultimei forme de relief a sufletului. Astăzi vom poposi pe munte, unde vom medita la această formă de relief a sufletului nostru. Muntele este o formă de relief care este o ridicătură a scoarţei pământului care se extinde deasupra terenului limitrof pe o suprafaţă limitată, fiind mai mare decât dealul, de obicei stâncoasă şi depăşind înălţimea de 800.
În viața noastră muntele poate lua forma unui LOC AL DESCOPERIRII => [Exod 19:20] Domnul S-a coborât pe muntele Sinai, şi anume pe vârful muntelui. Domnul a chemat pe Moise pe vârful muntelui.[Matei 17:1] După şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui şi i-a dus la o parte pe un munte înalt. El S-a schimbat la faţă înaintea lor; faţa Lui a strălucit ca soarele, şi hainele I s-au făcut albe ca lumina.
Dumnezeu i se descoperă lui Moise pe munte folosindu-se de un rug aprins. Tot aici pe munte Dumnezeu îi dă viziunea cortului întâlnirii și tablelele legii vorbindu-i gură către gură subliniindu-i fiecare detaliu din ceea ce avea să fie codul juridic al națiunii Israel. Dumnezeu se descoperă pe munte, în locul depărtat de mulţime, în locul unde-ţi vezi nimicnicia în comparaţie cu slava Sa. Schimbarea la față a Domnului Isus în prezența celor 3 ucenici a avut loc tot pe munte și acest lucru ne arată că muntele este locul în care Dumnezeu alege să ni se descopere. Muntele este acea stare spirituală la carea ajungem prin purificare, rugăciune și post, lăsând în urma noastră zgomotele lumii și inspirând aerul rarefiat al prezenței divine. Dumnezeu alege să ni se descopere pe munte doar atunci când ne descălțăm de preconcepțile noastre, de mentalitățile pe care ni le-am format de-a lungul timpului și de eu-l nostru cel de toate zilele. Intrând așa în prezența Creatorului,vom avea parte de experiențe care ne vor modela și ne vor oferi mai multă profunzime.
Muntele mai poate fi și LOCUL ÎNVĂŢĂTURII => [Isaia 2:3] Popoarele se vor duce cu grămada la el, şi vor zice: “Veniţi, să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui, şi să umblăm pe cărările Lui.” Căci din Sion va ieşi Legea, şi din Ierusalim cuvântul Domnului.=>[Matei 5:1] Când a văzut Isus noroadele, S-a suit pe munte, şi după ce a şezut jos, ucenicii Lui s-au apropiat de El. Apoi a început să vorbească şi să-i înveţe
Timpul pe care Isus l-a petrecut pe pământ a fost utilizat pentru vindecare și învățătură. Și-a învățat ucenicii și a învățat noroadele, învățătura ocupând un spațiu important și unul din scopurile venirii sale pe pământ. Pentru a fi lucrători rodnici în slujba regelui nostru e nevoie de timp petrecut în aprofundarea Scripturilor. A nu știi să mânuim arma pe care Dumnezeu ne-a încredințat-o, cuvântul său relevat prin Biblie, înseamnă a ne răni singuri și a ne văduvi de experiența câștigării sufletelor pentru împărăția Lui Dumnezeu. Cum ne cunoaștem drepturile, îndatoririle și bogăția spirituală lăsată de Tatăl nostru dacă nu stăpânim cele 2 testamente pe care El ni le-a lăsat? Biblia trebuie citită, studiată, memorată și însușită pentru a avea sorț de izbândă în lupta cu forțele întunericului.
Pentru Isus muntele a fost LOCUL UMPLERII => [Matei 14:23] După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înoptase, şi El era singur acolo. Golit de toată puterea în timpul zilei, datorită lucrării istovitoare pe care o făcea, Isus mergea regulat pe munte pentru a se umple de putere prin rugăciune. Una din caracteristicile distinctive şi semnificative ale lui Hristos era de a Se ruga, des şi eficient. Dumnezeu ne încarcă de putere spirituală în momentele când stăm cu El singuri în cămăruţă. Momentele de stăruință cu biserica, părtăşia în grupuri mici sau chiar închinarea cu toată familia, nu descătuşează puterea divină dacă nu petrecem timp în solitudine pe muntele întâlnirii cu Dumnezeu. Nu avem nevoie doar de putere, sunt momente când nădejdea că se mai poate face ceva, se scurge în mod inexplicit din noi și atunci prin momentele noastre de părtășie bunul Dumnezeu ne umple din nou rezervorul speranțelor noastre. Credința, dragostea, curajul nostru s-au entuziasmul, ni se termină așa de repede, nimeni nu poate realimenta aceste nevoi ale noastre decât Dumnezeu în timpul nostru de părtășie personală cu El. Dacă Hristos a avut nevoie de acest timp de umplere cu atât mai mult noi suntem dependenți de acest proces vital al sufletelor noastre.
Tot muntele mai este și LOCUL ISPITIRII => [Matei 4:8/9] Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor, şi i-a zis: “Toate aceste lucruri ţi le voi da ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie.” Atunci când creşti duhovniceşte şi ajungi tot mai sus şi mai aproape de Dumnezeu, pe vârful muntelui de intimitate cu Dumnezeu, satan vede toate aceste lupte, forţări ale tale şi apare şi el cu oferte variate. Suntem în cunoştinţă de titani spirituali care au căzut pradă ispitelor, în păcate carnale sau în laţul lăcomiei. Ispitele nu scad în intensitate cu cât ne apropiem mai mult de Dumnezeu, dimpotrivă ele se intensifică și se înmulțesc pe măsură ce creștem în maturitate și în omul dinlăuntru.
Iată-ne ajunși la finalul acestui ciclu de meditații. Doresc tuturor cititorilor, conștiența că fiecare dintre noi are văile , câmpiile, dealurile și peșterile sale, dar și munții săi și că Dumnezeu vrea ca în toate aceste forme de relief ale trăirilor noastre El să fie arătat și promovat. Un glas strigă: “Pregătiţi în pustie calea Domnului, neteziţi în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru! Orice vale să fie înălţată, orice munte şi orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă în câmpii, şi strâmtorile în vâlcele! Isaia 40:3-4. Vă doresc o umblare zilnică alături de Dumnezeu prin văile, câmpiile, dealurile, peșterile și munții voștri.
[Aceste meditații au fost rostite la Radio Vocea Evangheliei Sibiu în cadrul rubricii „Popas de suflet”.]
Mă iubești tu mai mult decât ceilalți?
O piesă nou nouță interpretată de Teofil Palincas, Ionut Craciun și George Ciurdas, care ne îndeamnă la introspecție.
Istoricul versurilor
În urma cu zeci de ani, un baietel de 7 ani pe nume Mihai Wurmbrand, se juca în apropiere de părinții lui într-un parc din București. La un moment dat, baiețelul a vazut pe o bancă, un om cu Biblia în mână, iar băiețelul a început să-i povestească ce știa el despre Dumnezeu, la vârsta aceea. Străinul de pe bancă era Costache Ioanid și l-a primit pe Hristos în inima lui chiar în ceasul acela, devenind ulterior, unul dintre cei mai cunoscuți poeți creștini.
Costache Ioanid a scris printre altele și poezia ”MA IUBEȘTI”, versuri care în interpretarea celor trei soliști creștini atinge corzile sensibile ale inimii. Audiție plăcută!
Mă iubești tu mai mult decât ceilalți
Mă iubești ca un frate ceresc
Mă iubești tu ca rob din iubire
Eu așa, Eu așa te iubesc! x2
Mă iubești tu mai mult decât ceilalți
Mai presus de-orice gând pământesc
Mai presus de-orice dragoste-a firii
Eu așa, Eu așa te iubesc! x2
Mă iubești tu când sunt lângă tine
Dar și-atunci când te simți părăsit
Mă iubești și-ntre flori și-ntre suliți
Eu așa, eu așa te-am iubit! x2
Mă iubești tu mai mult decât ceilalți
Decât cei ce arar Mă-nsoțesc
Mă iubești tu privind veșnicia
Eu așa, Eu așa te iubesc! x2
Mă iubești tu când sunt lângă tine
Dar și-n ceasul amar și umbrit
Mă iubești și-ntre flori și-ntre suliți
Eu așa, eu așa te-am iubit! x2
Mă iubești tu când sunt lângă tine
Dar și-n ceasul amar și umbrit
Mă iubești tu când ceru-i departe
Eu așa, Eu așa te-am iubit! x2