Biserica virtuală

Am găsit pe Trezire spirituală un real semn de alarmă cu privire la bolile spirituale contagioase pe care le poţi contacta, stând acasă şi participând la biserica virtuală.

Aud destul de des oameni care atunci când sunt întrebați unde au fost la biserică răspund: „astăzi am stat acasă dar m-am uitat pe internet la un program”, și astfel se simt absolviți de o vinovăție, pe drept acumulată. Care este problema cu a nu merge fizic la biserică și a viziona închinarea altor oameni?

Voi enumera câteva boli care însoțesc vizionarea excesivă, de acasă, prin internet, a diferitelor programe religioase și acest lucru este valabil chiar dacă mergi duminica la biserică.

Consumatorismul. Singurul lucru pe care îl faci cu adevărat când te uiți la un „program de închinare” pe internet, este să te „zidești pe tine însuți”. Tu nu participi cu nimic, de fapt. Acest lucru se poate întâmpla și dacă mergi la biserică însă se întâmplă cu precădere când stai acasă în fața ecranului. Niciodată nu te vei putea gândi cu ce vei putea să îi ajuți pe cei pe care îi privești – decât, poate să le transferi niște bani în cont.

Spectatorita. Fiindcă nu te implici activ în „program” – acesta devine doar o reprezentație teatrală care poate provoca (sau nu) reacții. Tipul acesta de „hrănire” spirituală îți dă senzația că tu ești cel care trebuie slujit iar alții au tot interesul să facă asta, și mai ales că e gratuit. După vizionarea programului îți exprimi impresiile despre cum „au jucat” slujitorii.

Individualismul. Înlătură dorința de părtășie de care un creștin nu ar trebui să se poată lipsi. Nu suntem creați să fim singuri și nici să ne închinăm singuri. Acest tip de „părtășie” îți hrănește concepția etică potrivit căreia interesele personale sunt mai presus decât cele colective iar punctul de plecare în această concepție este individul izolat de societate.

„Creștere spirituală” de tip „Mall”. Acolo alegi doar ce îți place și cu un singur click oprești tot ce nu sună bine, nu îți place sau nu îți priește. Genul acesta de „creștere spirituală” îți dă senzația că Dumnezeu este un fel de chelner (sau chiar un fel de tonomat) și că îl poți pune să joace după cum îi clickuiești. Pentru Dumnezeu nu poți folosi remote control chiar dacă stând la propriul PC poți avea senzația asta.

Comfort. Stai acolo, asculți și vezi oameni care se închină iar tu ești tolănit în fotoliu unde e posibil să moțăi, să stai întins ca să te relaxezi, să ciugulești ceva în timpul ăsta sau să bei ceva, etc. Așa îți dezvolți un soi de de spiritualitate a „simțitului bine”. Totuși la biserică nu mergem, în primul rând, ca să ne simțim bine ci cum spunea cineva „ca să ne simțim prost” (așa cum suntem de fapt).

Automatism. Posibilitatea de a porni orice program de orice fel, cu orice, oricând, produce în noi senzația că relația cu Dumnezeu poate fi întreruptă de clickuri „până duminica viitoare” sau cel puțin că poți apela oricând vrei la Dumnezeu iar El răspunde după care imediat te poți „scăpa” de El printr-un click simplu pe „stop”.

Anunțuri

Esenţă de rrom

Vineri  12 noiembrie a.c. am petrecut o seară de rugăciune prelungită în Slobozia Bradului, o comună din judeţul Vrancea situată la 10 km. de Râmnicu Sărat şi la 30 km. de Focşani.

Am aflat de pe Wikipedia că  aici au avut domenii întinse fanarioți precum Soutzo, Bogdan, Goleanu etc. Și cum pământurile trebuiau trudite, iar forța de muncă era restrânsă, au ajuns să se stabilească aici în primul rând locuitorii de etnie rromă. Soarta acestora s-a schimbat în bine în urma hotărârii luate de de către Constantin Mavrocordat care, la 5 august 1746, a abolit robia, făcându-se apel la principiile moralei creștine care erau incompatibile cu instituția șerbiei.

Toponimia locului este astfel strâns legată de acest moment istoric: robii țigani, adunați sub un brad înalt din prejma bisericii au primit vestea dezrobirii lor și de aici, numele localității de Slobozia Bradului (slobozire = eliberare).

Ei bine am rămas impresionat de istoria acestui loc şi ardeam de nerăbdare să ajung acolo. Nu mică mi-a fost mirarea când la sosirea noastră acolo, biserica era arhiplină şi multă lume era nevoită să stea afară, pentru că cele 400 de locuri din interior erau ocupate.

Intrarea noastră s-a făcut pe muzica mult apreciată a fratelui Vervelas. Trebuie să recunosc, entuziasmul lor este molipsitor. Este ciudat cum starea bisericii te influenţează în timpul predicii. Într-un fel curge predica atunci când ai înainte un auditoriu fervent şi înfocat care-ţi susţine mesajul cu Aleluia şi Slavă Domnului şi altfel vorbeşti înaintea unei mulţimi cu ochii pe ceas şi cu faţa plictisită. Am ştiut aceste lucruri teoretic, acum am avut ocazia să le experimentez personal.

Probabil mulţi care vor citi această postare au deja o imagine formată şi deformată despre comunitatea fraţilor rromi. Ei bine, în ciuda celor trâmbiţate prin masmedia despre imaginea României murdărite de ţigani, trebuie să ştim cu toţii că şi fraţii noştrii rromi îl slujesc cu ardoare pe Dumnezeu şi au parte de convertiri autentice. Experienţele povestite de ei şi de alţii, dovedesc virtuţile dobândite în urma naşterii din nou şi provocările care le-au fost făcute şi care, din păcate, ar face de ruşine mulţi aşa zişi creştini români.

Vă propun să aruncăm mentalitatea formată din poveşti orale despre fraţii rromi şi să ne construim una nou nouţă pe baza unei experienţe personale, dobândită în urma vizitelor în comunităţile lor şi a discuţiilor sincere cu ei.

Primul meu rod este un frate ţigan care s-a convertit în timpul liceului în urma întâlnirilor de rugăciune pe care le iniţiam în pauze. Este un bărbat de care nu-mi este ruşine şi pe care fraţii români din biserica unde este membru îl apreciază şi îl oferă ca exemplu pozitiv în toate circumstanţele.

Un rrom convertit ştie să suporte paguba, îşi ştie controla nervii şi impulsurile fireşti, ştie că răzbunarea este a Domnului, (chiar dacă cei din neamul lui socotesc altfel), este ospitalier şi dotat cu mult bun simţ şi în ciuda talentelor native de cântăreţ iscusit, recunoaşte în smerenie că toată slava este a Domnului…

Fluturii lui Pustan…

Din 20 aprilie veţi putea asculta o nouă emisiune la Radio Cireşarii – “Felinarul cu fluturi”, emisiune realizată de Vladimir Pustan şi Dani Coste.Vă invităm în fiecare marţi, sub felinarul nostru… Nici prea aproape ca să nu vă ardeţi, nici prea departe în întunericul neştiinţei.Întrebări pe care nu aţi îndrăznit să le puneţi, răspunsuri pe care n-aţi dori să le aveţi.Într-o lume în care oamenii nu mai vor, de frică, să se cunoască pe ei înşişi, vă dorim seri neliniştite sub felinarul nostru.

Fluturii de serviciu…
Vladimir Pustan şi Dani Coste

Aşteptăm sugestiile voastre pe email sau messenger: felinarulcufluturi@yahoo.com
“Felinarul cu fluturi”- în fiecare marţi, la ora 21:10, la Radio Cireşarii. Din 20 aprilie.

Sursa http://crestintotal.ro/

Concurs de grafică

Blogul Priveşte în Sus, a iniţiat un concurs cu premii, pentru cei interesaţi şi  pricepuţi în modelarea unui banner. Detalii aici!

Câştigătorul va fi premiat cu:

  1. onoarea de a avea un banner pe site-ul RVE Sibiu;
  2. un DVD cu Misiunea Speranţa
  3. o CARTE la alegere dintre următoarele titluri: Tandreţea luptătorului, Curajul de a conduce, Supravieţuind adolescenţei sau Căsătoria, împlinire sau frustrare.

La mulţi ani femeie, oriunde ai fi!

Doresc să le urez din toată inima acelor blogăriţe din spaţiul virtual, dar şi acelor femei care îmi trec pragul blogului regulat sau sporadic, împlinire, satisfacţie, spor la scris şi fie ca  în continuare penelul vostru să încurajeze, să sprijinească, să mângăie aşa cum a făcut-o şi până acum!

Tuturor fetelor, femeilor, mamelor, surorilor, bunicilor, mătuşilor, verişoarelor, cu alte cuvinte acelor părţi care fac viaţa mai frumoasă nouă bărbaţilor, doresc să le ofer un buchet de trandafiri virtuali, cu menţiunea LA MULŢI ANI.


Ghid pentru familie privind securitatea pe internet

Am pus la download ghidul pentru întreaga familie privind securitatea pe Internet. Acesta se adresează familiilor cu copii în vârstă de 6 până la 12 ani şi reprezintă o resursă educaţională realizată cu convingerea că noile tehnologii nu ar trebui să separe generaţiile, ci să le unească. Acest ghid a fost creat de către Insafe, reţeaua pan-europeană a centrelor naţionale de contact care desfăşoară activităţi de conştientizare a securităţii pe Internet. Dezvoltarea şi crearea acestui ghid despre securitatea în mediul virtual a fost sprijinită de UPC.


Aşa cum joaca pe teren sau traversarea străzii pot fi periculoase, aşa şi folosirea Internetului şi a tehnologiilor mobile poate avea consecinţe nefaste dacă nu sunteţi precauţi. Din fericire, există mijloace disponibile care le permit utilizatorilor de Internet să se informeze cu privire la avantajele şi riscurile navigării pe Internet.


Folosiţi acest ghid pentru a vă ajuta copiii să înveţe cum să utilizeze Internetul în mod sigur şi eficient. Cartea este în format PDF şi poate fi descărcată gratuit din partea dreaptă a blogului la rubrica de CĂRŢI.

Intimitatea lui Albert Mohler

Albert Mohler  este presedintele seminarului Southern din Louisville, Kentucky, si e considerat un ganditor de frunte al crestinilor evanghelici din Statele Unite. În acest videoclip Mohler îşi prezintă spaţiul de lucru, biblioteca sa, locul său intim unde iau naştere predicile, cărţile, articolele. Îl recomand cu toată căldura. Clipul este în limba engleză şi durează 7 minute. Cei care vor să citească articolele lui Mohler în limba română accesaţi  http://roalmohler.wordpress.com/.