De ce-i faceți supărare femeii?

Astăzi e o zi specială, o zi în care femeile sunt înălțate, onorate și cinstite prin serbări de către copii, prin cadouri din partea soțului, prin mici atenții oferite de șefi sau colegi, dedicații și urări care curg asemenea unui torent pe toate  platformele de socializare.

E frumos să fi femeie, dar oare a fi femeie se definește doar privind prin lentila zilei de 8 martie când totul este așa feeric și decupat parcă din cărțile cu povești? Pe lângă grija familiei, cu spălat, călcat, gătit, curățenie, lecțiile copiilor și  preocuparea cu nevoile lor și multe altele pe care doar ea le știe, mai trebuie să facă echilibristică între serviciu, familie, ședințele cu părinții și grija de ea însăși (dacă se mai poate vorbi de așa ceva). Și de parcă toate astea nu ar fi de ajuns, primește regulat în doze diferite, mâhniri, supărări, jigniri, tristeți pe care ea mereu încearcă să le traducă în limbajul mamelor și a soțiilor prin îngăduință și toleranță scormonind mereu motive de a scuza comportamentul nebunesc al celor care o supără.

Domnul Isus într-o împrejurare în care o femeie sparge un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump la picioarele Lui, le spune celor care o înfruntă și o mustră:

Lăsaţi-o în pace. De ce-i faceţi supărare?

Această întrebare a Mântuitorului străbate veacurile ajungând  astăzi să ne pună pe gânduri pe noi bărbații, care provocăm supărare femeilor pe care ar trebui să le respectăm, să le susținem și să le sprijinim cu mare prețuire.

Supărările produse pot veni sub forma cuvintelor, a vorbelor care pot răni asemenea unei săbii. Pot lua forma unor acțiuni pe care le facem și care duc la dizolvarea bunei dispoziții a femeilor de lângă noi. Alteori, supărările pot lua chipul lipsei de ajutor în gospodărie, nepăsarea față de activitățile zilnice în care nu ne implicăm lăsându-le să trudească singure. Supărarea făcută femeii poate îmbrăca și haina lipsei de comunicare, ca o pedeapsă pentru te miri ce fapte mărunte sau chiar imaginare, de care ea probabil că nici nu știe. Otrăvirea spiritului femeilor de lângă noi poate avea loc datorită lipsei cu desăvârșire a mulțumirii față de lucrurile mărunte, este tot o formă de supărare produsă de noi bărbații pentru că umbrim de multe ori osteneala ei cu expresii de genul: ce lucru deosebit ai făcut, n-ai făcut chiar așa ceva extraordinar sau nu se vede ce ai lucrat toată ziua.

Din păcate această supărare provocată cu bună știință se petrece în toate spațiile lumii noastre începând cu cele mai înalte. Zilele trecute un eurodeputat polonez rostea de la tribuna Parlamentului European, la Bruxelles că femeile trebuie sa câștige mai putin decat barbatii, deoarece sunt mai slabe, mai mici si mai putin inteligente. Da, a fost penalizat, dar potopul de jigniri și supărări asupra femeilor nu se oprește cu o amendă sau o suspendare.

Această stare trebuie tratată cu vaccinul bunului simț, cu respect, considerație și apreciere de către noi, fiii și soții acestor ființe dăruite de Dumnezeu pentru a ne ajuta!

Fac un apel pe acestă cale și cu această ocazie tuturor bărbațiilor, nu vă limitați doar la o zi pe an pentru a vă arăta mulțumirea și gratitudinea pentru mamele, soțiile, bunicile sau fiicele voastre. Purtați-vă în fiecare zi cu ele așa cum s-ar purta Hristos. Iubiți, iertați, sprijiniți, fiți mereu prezenți în viața lor prin gesturi, cuvinte, apeluri telefonice, sms-uri, mici atenții care traduc dragostea voastră teoretică într-una practică.

Haideți să aruncăm la gunoi ghidul de bădărănie și să ne facem rost de tratatul de curtoazie și tandrețe pe care să-l memorăm și să ni-l însușim. Cred că procedând așa, în fiecare zi, confirmăm dragostea noastră,  dovedind că le prețuim oferindu-le combustibil pentru a înainta în această viață și așa dificilă și grea. Iubită femeie, oricine ai fi și oriunde te-ai afla adu-ți aminte că ești specială, creeată cu un scop și că Dumnezeu te-a inventat ca ajutorul potrivit pentru bărbat. Altfel spus noi bărbații am fi neajutorați fără voi. La mulți ani tuturor femeilor!

Anunțuri

Hristos a înviat!

Iubiţi cititori ai blogului, în această zi de măreaţă sărbătoare, vă doresc multă binecuvântare, propăşire spirituală şi învierea obiceiurilor bune odată cu răstignirea celor îndoielnice.

Coloseni 3:1  Dacă, deci, aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu.

Ziua mea – Ziua familiei

Ziua de 15 mai a fost declarată de către Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite ca fiind Ziua Internaţională a Familiei, prin Rezoluţia 47/237 din 20 septembrie 1993. La propunerea Institutului Român pentru Drepturile Omului, ziua de 15 mai a devenit oficial, Ziua Familiei Române.

Această zi ar trebui să reprezinte pentru noi toţi o ocazie de sărbătoare, de linişte şi pace în cadrul fiecărei familii. Sărbătorirea acestei zile are o mare importanţă pentru comunitatea internaţională, care acordă sprijin în mod constant şi contribuie la îmbunătăţirea cadrului legislativ şi social în vederea creşterii rolului familiei în viaţa socială.

Astăzi împlinesc 33 de ani. Am 7 ani de căsnicie, 2 copii scumpi şi o soţie pe care  aş realege-o zilnic din miliardele de femei de pe planetă, pentru a-mi fi alături.

Privesc în urmă, văd deciziile bune pe care le-am luat şi mă felicit. Îmi sar în ochi hotărârile pripite şi mă gândesc la cum ar fi fost dacă le-aş fi evitat. Probabil că viaţa îmi era mai bună, dar caracterul era încă nedefinit,  posibil să fi fost într-o poziţie mai înaltă, dar omul dinlăuntru ar fi fost pipernicit, e cu putinţă să fi fost mai chiabur, însă cu siguranţă nu atât de dependent de Dumnezeu. Aşadar, privesc toate decizile luate, ca făcând parte din planul măreţ a lui Dumnezeu care le are pe toate în control şi mă supun suveranităţii Lui.

Dorinţe de viitor? Îmi mai doresc dacă va îngădui Dumnezeu, copii. Aş vrea să lucrez full time pentru lărgirea Împărăţiei şi să nu-mi mai consum neuronii agitându-mă să-i crească investiţia „faraonului”. Îmi doresc să petrec mai mult timp cu familia şi să ducem împreună evanghelia în cât mai multe sate româneşti.

Acesta este pulsul vieţii mele la 33 de ani!

Nicu Meister

Hristos a Înviat!

Dragi cititori de blog, în această zi a renaşterii vă salut cu ” Hristos a Înviat” şi vă las spre delectare o scurtă poezie a regretatului Dugulescu şi o frumoasă urare în glas de copil. Fiţi binecuvântaţi!

De n-ar fi fost un deal al Capatânii
Si crucea în hotarul nevazut,
Cu ziua-ntâi în capul saptamânii,
Strain mi-ar fi cuvântul „La-nceput”.

De n-ar fi stat în Vinerea cea mare
Pe crucea dintre cruci, Pascalul Miel,
Egiptul cu verdeturile amare,
M-ar fi robit pe veci de veci în el.

De n-ar fi fost Emausu-nserarii
Si pâinea frânta-taina de Strain,
N-as fi vazut lumina învierii,
Nici drumul meu înspre Ierusalim.