Versetul zilei (7)

Dimineaţa este un timp deosebit de important al zilei. Niciodată să nu începi o nouă zi până nu te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu, nici să nu priveşti la faţa altora până n-ai privit-o pe a Lui. Să nu te aştepţi să fii victorios, dacă-ţi începi ziua numai în puterea ta.

Începe-ţi lucrul de zi cu zi după ce ai fost influenţat de câteva momente liniştite de meditaţie între inima ta şi Dumnezeu. Nu te întâlni cu alţii, nici chiar cu membrii familiei tale, înainte să te fi întâlnit cu marele Oaspete şi onoratul Tovarăş al vieţii tale – Domnul Isus Hristos.

Întâlneşte-te doar cu El singur, în mod regulat, având Cartea Lui de sfătuire deschisă înaintea ta. Înfruntă apoi treburile zilnice, şi pe cele unice, responsabilităţile de zi cu zi, cu înnoită influenţă şi control al caracterului Său asupra tuturor acţiunilor tale.

Cei care au realizat cel mai mult pentru Dumnezeu în această lume sunt cei care au fost găsiţi pe genunchi dis-de-dimineaţă. De exemplu, Matthew Henry stătea în părtăşie cu Dumnezeu în biroul lui de la 4:00 la 8:00 dimineaţa în fiecare zi. Apoi, după micul dejun şi un timp de rugăciune cu familia, se întorcea în biroul lui unde rămânea până la prânz. După masa de prânz, scria până la orele 16:00 şi apoi petrecea restul zilei vizitându-şi prietenii.

Philip Doddridge, referindu-se la cartea sa Cel ce prezintă familia, scoate în evidenţă diferenţa dintre a te trezi la 5:00 şi a te trezi la 7:00. El a realizat că o creştere a zilei de lucru cu 25% este echivalentă cu a adăuga zece ani de lucru la viaţa ta într-o perioadă de patruzeci de ani.

Comentariul asupra Bibliei al lui Adam Clarke a fost scris în principal în primele ore ale dimineţii. Notele lui Barnes, un popular şi folositor comentariu scris de Albert Barnes, a fost de asemenea rodul orelor matinale. Şi Schiţele lui Charles Simeon au fost scrise în cea mai mare parte între 4:00 şi 8:00 a.m.

Mterialul face parte din devoţionalul „Izvoare în deşert”  scris de L.B. Cowman tradus de Ana şi Daniela Domainschi, oferit prin amabilitatea familiei Horen şi Virginia Braşov.

Versetul zilei (6)

Aş vrea să-mi ridic ochii, dar mi-e aşa de greu să-i ridic, sorele dreptăţii este atât de puternic, atât de strălucitor, parcă este mult mai confortabil să nu-i ridic, să-i ţin îndreptaţi în jos, chiar dacă jos este doar disperare, deznădejde şi oameni care-mi înşeală aşteptările, este mai comod să nu- mi ridic privirea.

Şi totuşi… parcă m-am sătutat de gunoaie, de măşi, de oameni falşi cu păreri bune despre ei înşişi, m-am săturat de eşec şi de noroi, vreau să-mi clătesc ochii cu lumina care vine din munţi, cu strălucirea divină care-mi redă încrederea şi-mi alină suferinţele, dar înainte de asta aş vrea să filtrez această lumină cu nişte ochelari că e prea puternică şi nu vreau să mi se întâmple ce i s-a întâmplat lui Saul din Tars, nu vreau să orbesc, vreau să mă protejez. O să-mi cumpăr ochelari cu lentile heliomate la sfinţenie că nu pot privii şi accepta atâta sfinţenie când îmi ridic privirea spre El, că doar scrie şi în Biblie : „Nu fi prea neprihanit si nu te arata prea intelept: pentru ce sa te pierzi singur?” (Ecl.7:16)

Aşa gândesc unii creştini, luându-şi toate măsurile de protecţie când se apropie de Dumnezeu şi apoi se miră că nu primesc răspunsuri sau că viaţa lor este searbădă, seacă şi lipsită de biruinţe. Doamne ajută-ne să privim ţintă la Capetenia si Desavarsirea credintei noastre, adica la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusa inainte, a suferit crucea, a dispretuit rusinea, si sade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. (Evr.12:2)

Nicu Meister

Versetul zilei (5)

Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu niciun chip nu va intra în ea! Marcu 10:15

Câtă naivitate la un copil! Aş vrea să pot ierta ca un copil, să-l pot îmbrăţişa pe cel ce mi-a greşit la 2 minute după ce a gafat-o. Aş vrea să pot crede cu uşurinţa unui copil că problemele sunt trecătoare, că necazul de azi nu va mai fi mâine, că lipsurile de acum nu vor mai fi atunci, că oamenii care m-au rănit ieri s-au schimbat până azi, că morocănosul de săptămâna trecută este o fântână de bună dispoziţie săptămâna aceasta.

George MacDonald obişnuia să spună că nu poate avea încredere în creştinismul cuiva, dacă la uşa acestuia nu puteau fi văzuţi niciodată copii jucându-se. Suntem prea serioşi din nefericire, şi ne dorim bisericile pline de adulţi serioşi cu un aer de sfinţenie acută, uitând că Isus a spus adulţilor că trebuie să devină ca nişte copilaşi pentru a ajunge în împărăţia Cerurilor.

Copii se joacă! Îndrăsnesc să întreb, când te-ai jucat ultima dată? Nu cu păcatul, pentru că asta, se întâmplă prea des…


Versetul zilei (4)

Ca ploaia să curgă învăţăturile mele, ca roua să cadă cuvântul meu, ca ploaia repede pe verdeaţă, ca picăturile de ploaie pe iarbă! Deuteronom 32:2

Cuvintele acestea aparţin lui Moise şi sunt de fapt versurile unei cântări compuse de el şi prezentate înaintea poporului înainte de a-l prezenta pe Iosua ca succesor al său şi cu puţin timp înainte de a primii decizia divină de a nu face parte din cei care vor intra în ţara promisă.

Este un preambul a ceea ce doreşte să spună despre Iehova. Este o dorinţă sinceră a inimii lui ca tot ceea ce va rosti să fie primit aşa cum primesc plantele roua şi ploaia după un timp de secetă şi lipsă a apei. Plantele dornice de apă din flora pustiului, asimilează acest „aur transparent” vital pentru supravieţuirea lor,  cu o viteză uimitoare.

Cu toţii ne dorim ca sămânţa aruncată să cadă într-un pământ bun şi să dea rod. Vrem ca ceea ce rosteşte gura noastră să pătrundă adânc în inima necredinciosului şi să-l frământe până când ia decizia corectă. Dar din păcate nu este întodeauna aşa. Învăţăturile care le dăm, prin viu grai sau prin purtarea noastră, trec de cele mai multe ori ca vântul printre ramuri şi nu influenţează cu nimic omul vizat.

Dorinţa din acest verset, de a fi primite învăţăturile Scripturii pe care le rostim, trebuie însoţită de rugăciune şi de o puternică dorinţă de salvare a celor care sunt ţintele noastre în mărturisirea evangheliei. Setea după cuvintele Bibliei nu vine decât în urma conştientizării acestei necesităţi.


Versetul zilei (3)

David a aflat în pustiu că Nabal îşi tunde oile. A trimis la el zece tineri, cărora le-a zis: „Suiţi-vă la Carmel şi duceţi-vă la Nabal. Întrebaţi-l de sănătate în numele meu şi să-i vorbiţi aşa: „Să trăieşti în pace, şi pacea să fie cu casa ta şi cu tot ce este al tău.” 1 Samuel 25:4-6

Această urare a lui David ascunde în ea un secret al familiilor care au dăinuit peste ani. Întodeauna cursele de lungă durată în familie au ca şi catalizator pacea acelei familii. Certurile interminabile între soţi, neascultarea copiilor care-şi întărâtă părinţii la mânie sunt elemente care fură pacea dintr-un cămin. Bineînţeles în spatele acestora este regizorul perfid care scrie toate scenariile şi orchestrează dinainte fiecare situaţie, anticipând  reacţiile fiecărui membru al familiei şi profitând de slăbiciunile ştiute ale acestora.

Bine ar fi să nu ne lăsăm atraşi în acest joc murdar şi să preţuim fiecare mebru al familiei, trecând cu vederea greşelile mai mici şi iertând gafele mari. În acest fel nu-i vom vedea împlinită dorinţa celui rău de a destrăma familia sau de a o înstrăina.

Sunt familii de credincioşi care de dragul imaginii publice sunt împreună, dar răceala din familia lor a întrecut de mult temperaturile Antarcticii.

DEX-ul defineşte pacea ca: lipsă de tulburări, de conflicte, de vrajbă; armonie, împăciuire, înţelegere. Starea de pace într-o casă nu o aduc banii, casele luxoase, terenurile, sau alte proprietăţi materiale. Dimpotrivă, de multe ori aceste avuţii sunt mărul discordiei. Solomon afirmă: „Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă!” (Prov.17:1). Să nu ne amăgim aşadar afirmând că lipsurile stau la baza războielor familiale.

Un verset pe zi (2)

Da, veţi ieşi cu bucurie şi veţi fi călăuziţi în pace. Munţii şi dealurile vor răsuna de veselie înaintea voastră, şi toţi copacii din câmpie vor bate din palme.Isaia 55:12

Promisiunea că vom ieşi cu bucurie din necazurile prezentului ne mângăie inimile întristate. Natura va participa la bucuria noastră şi ne va acompania simfonia mulţumirii.

Nu ştiu cum bat copacii din palme, dar ştiu că bucuria, admiraţia sau preţuirea cuiva poate fi  manifestată în acest mod. Sunt biserici unde este permis acest gest, dar unele îl condamnă pe motiv că este lumesc. Argumentul este asemănarea cu lumea care ovaţionează actorii şi interpreţii la scenă deschisă cu bătăi din palmă, fluierături şi chiote de bucurie. Nu vreau aici şi acum să dezbat acest subiect, doresc doar să amintesc de umanitatea gestului. Munţii sau văile nu vor bate niciodată din palme la propriu, dar oamenii o pot face.

„Ve-ţi fi călăuziţi în pace” este o sintagmă care aruncă o lumină pozitivă asupra viitorului. Se poate să ai parte şi de călăuzire în nelinişte şi tulburare. Această călăuzire este oferită de cei care prin mijloace neortodoxe îţi ghicesc viitorul. În urma acestor şedinţe de povăţuire interioară, sufletul este într-o continuă frământare şi tulburare datorită accidentului care urmează să-l ai, serviciului pe care o să-l pierzi sau a membrului din familie care îţi va face o supărare mare. Acesta nu este un viitor luminos. Singurul care ne poate oferii un viitor strălucitor este Dumnezeul care ne-a creat.



Un verset pe zi (1)

Cei de la devoţional.ro fac o treabă foarte bună. Imaginile cu versete biblice, scurtele clipuri cu maxime şi cugetări dar mai ales devoţionalele prezentate zilnic, fac din acest site unul pe care se merită să-l vizitaţi. Încep de azi, timp de o săptămână (pentru început), să mă folosesc de imaginile lor cu versete biblice pentru a comenta cu ajutorul propriilor neuroni câte un verset biblic.

Pentru că zăpada încă nu ne-a părăsit de tot, profit de acest lucru şi vreau să vorbesc despre versetul din Psalmul 147:16-18

El dă zăpada ca lâna, El presară bruma albă ca cenuşa; El Îşi azvârle gheaţa în bucăţi; cine poate sta înaintea frigului Său? El Îşi trimite cuvântul Său şi le topeşte; pune să sufle vântul Lui, şi apele curg.

Deşi unii o numesc mama natură, de fapt este TATĂL  creator al naturii. Asta face din Dumnezeul nostru un Dumnezeu diferit de acela al musulmanilor, hinduşilor sau islamiştilor. Dumnezeul căruia noi ne închinăm are puterea de a trimite zăpada sau gheaţa, după bunul său plac. Nu-l încorsetează şi nici nu-l limitează NIMIC din acest univers peren.

Această caracteristică ne obligă la mulţumire permanentă, pentru că El are puterea să oprească evoluţia bolii necruţătoare, are controlul asupra situaţiei noastre financiare şi o poate schimba la o clipeală, de asemenea sub cârma lui sunt hotărârile şefilor noştri care vor concedierea noastră şi tot în braţul său puternic este şi situaţia critică a soţului problematic sau a adolescentului rebel plecat de acasă. Toate acestea şi multe altele sunt în controlul Său permanent şi nu-L depăşesc, pentru că El cunoaşte fiecare detaliu al vieţilor noastre. Cutremure, inundaţii, epidemii, toate pornesc la glasul Său şi se opresc la porunca Lui. Chiar dacă evenimentele pe care le trăim par să ne spună că lumea a luat-o razna, noi trebui să ne amintim că DUMNEZEU E ÎN CONTROL!