Pericolul presupunerilor (4)

presupuneri 3Bun găsit la un nou popas pentru suflet.  Continuăm dezvăluirea pericolelor care ne pasc în urma presupunerilor pe care le avem. Astăzi vom vorbi despre pericolul presupunerilor de a ne deforma imaginea de sine. Exemplul din Scriptură este Samson. Vom cita un pasaj din Judecători care subliniază căderea lui Samson datorită presupunerilor: Judecători 16:16  Fiindcă ea îl necăjea şi-l chinuia în fiecare zi cu stăruinţele ei, sufletul i s-a umplut de o nelinişte de moarte, şi-a deschis toată inima faţă de ea şi i-a zis: „Briciul n-a trecut peste capul meu, pentru că sunt închinat Domnului din pântecele maicii mele. Dacă aş fi ras, puterea m-ar părăsi, aş slăbi şi aş fi ca orice alt om”. Dalila, văzând că îşi deschisese toată inima faţă de ea, a trimis să-i cheme pe domnitorii Filistenilor şi a pus să le spună: „Suiţi-vă de data aceasta, căci mi-a deschis toată inima lui”. Şi domnitorii Filistenilor s-au suit la ea şi au adus argintul în mâni. Ea l-a adormit pe genunchii ei. Şi chemând un om, a ras cele şapte şuviţe de pe capul lui Samson şi a început astfel să-l slăbească. El şi-a pierdut puterea. Atunci ea a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Şi el s-a trezit din somn şi a zis: „Voi face ca şi mai înainte şi mă voi scutura”. Nu ştia că Domnul Se depărtase de el.

Nu știa că Domnul se depărtase de el! El credea în continuare că Dumnezeu este de partea lui, în ciuda vieții dezonorante și oscilante pe care o trăia. Presupunerea că Dumnezeu nu ține cont de escapadele lui amoroase, îl duce la concluzia greșită că este invicibil, de neînfrânt. Imaginea lui de sine este una deformată, alterată de amestecul vieții lui de nazireat, murdărite cu plăcerile personale și poftele firii.

Dacă Dumnezeu nu intervine în forță în viața noastră, printr-o boală, un eșec sau o pierdere, trăim cu imaginea falsă că suntem bine, în ciuda căderilor,  a inimii împărțite și a contrastelor din viața noastră. Presupunerea că putem trăi la limită, o viață pestriță și cu Dumnezeu dar și cu lumea, ne crează o imagine plăsmuită, ireală despre noi înșine precum sala oglinzilor deformate când același eu sunt când foarte gras, când scund, când subțirel, când înalt.

Anania și Safira sunt un alt exemplu de familie care au cules rezultatul presupunerilor greșite despre Dumnezeu. Pe de o parte s-au gândit că Dumnezeu nu are de unde să știe că ei au ținut o parte din bani cu atât mai puțin Petru și ucenicii. Presupunerea conform căreia sunt momente în viață când El, Dumnezeu nu știe chiar tot ce se întâmplă pe pământ a fost pusă la loc de cinste de A&S. Psalmistul lămurește așa de bine această falsă presupunere în Psalmi 139:7 Unde mă voi duce departe de Duhul Tău şi unde voi fugi departe de Faţa Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo; Dacă voi lua aripile zorilor şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării, şi acolo mâna Ta mă va călăuzi şi dreapta Ta mă va apuca. Dacă voi zice: „Cel puţin întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!” Iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua şi întunericul ca lumina.

Pe de altă parte această familie din biserica primului secol dorea să reflecte o imagine deformată a ceea ce sunt ei de fapt. Nu vroiau ca membrii biserici să spună despre ei că erau cam zgârciți și fără credință de aceea nu au dat TOȚI banii apostolilor. Ei doreau să afișeze o stare pe care o năzuiau, o respectau dar la care nu ajunseseră încă. Să vinzi o proprietate și să donezi toți banii bisericii, e un act de credință la care se ajunge cu greu. Dar ei au preferat masca familiei credincioase, supuse și gata oricând de sacrificiu. Ei bine presupunerea lor că fapta asta va trece neobservată, s-a soldat cu smulgerea brutală a măștii, deconspirarea lor publică și pedepsirea lor instantanee de către Duhul Domnului. Cutremurător! Acest episod ne obligă să ne cercetăm bine bănuielile, supozițiile și presupunerile pe care le avem despre noi înșine și despre Dumnezeu.

fluture-albastru_7c1200ea5896feA fost odată un văduv, care locuia împreună cu cele 2 fete ale sale, fete care erau foarte curioase și inteligente. Fetele îi puneau mereu multe întrebări. La unele știa să le răspundă, la altele nu. Cum își dorea să le ofere cea mai bună educație, într-o zi și-a trimis fetele în vacanță la un un înțelept. Înțeleptul știa întotdeauna să le răspundă la întrebările pe care ele le puneau. La un moment dat una dintre ele a a adus un fluture albastru, pe care plănuia să îl folosească, pentru a înşela pe bătrânul ințelept.

– Ce vei face? o întrebă sora ei. O să ascund fluturele în mâinile mele și o să întreb înțeleptul dacă e viu sau mort.

Dacă va zice că e mort, îmi voi deschide mâinile și-l voi lăsa să zboare. Dacă va zice că e viu îl voi strânge și îl voi strivi. Și astfel orice răspuns va avea, se va înșela. Cele două fete au mers într-o clipă la înțelept și l-au găsit meditând.

– Am aici un fluture albastru. Spune-mi, înţeleptule, e viu sau mort? Foarte calm, înțeleptul surâse și îi zise:

– Depinde de tine… fiindcă e în mâinile tale.

Viața noastră e în mâinile noastre, ca și fluturele albastru. De noi depinde să alegem ce vom face cu ea!

Certitudine sau presupunere, alb sau negru, curat sau murdar, virtuos sau vicios, aproape de cer sau aproape de iad, satisfăcuți că am făcut tot ce ne-a stat în putere sau bântuiți de remușcări că am stat prea nepăsători. Toate acestea stau în capacitatea alegerilor noastre. Nu există stare de neutralitate. Imaginea de sine poate fi deformată de presupunerile noastre, dar nu trebuie să uităm un principiu  în acest context promovat de Pavel în Romani 12:3  Prin harul, care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi, să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia. Cu alte cuvinte Pavel ne spune că Echilibrul este secretul unei vieți abundente.

            Iată-ne ajunși la sfârșitul acestui episod din seria de meditații Pericolul presupunerilor. Vă mulțumesc pentru atenția acordată și până data viitoare vă fac următoarea provocare:  verificați-vă presupunerile pentru a nu deveni victimele lor. Fiți binecuvântați

[Aceste meditații au fost rostite la Radio Vocea Evangheliei Sibiu în cadrul rubricii „Popas de suflet”.]

 

Meditație de ziua tatălui

tata blogDumnezeu iubește tații pentru că și el este tată. Astăzi de ziua tatălui, aș vrea să medităm puțin la rolul acesta încredințat nouă de Dumnezeu pentru o scurtă perioadă. Spun scurtă, pentru că influența noastră ca și tați este covârșitoare în timpul petrecut de copii sub aripa noastră protectoare în căminul familiei. După ce aceștia se căsătoresc, rolul de tată rămâne pe fond, dar iasă în evidență acela de socru și mai târziu de bunic. Să profităm așadar de vremea scurtă pe care o avem și să ne modelăm copii cum știm mai bine. Mai întâi câteva tipuri de tați din categoria AȘA NU!
Tatăl știe tot
Nu există subiect pe care acest tată să nu-l abordeze sau să nu-l cunoască. Copii recunosc această falsă atotcunoaștere și te descalifică, ignorându-ți teoriile. Atunci când admiți ca tată că nu știi, dar că ești gata să cauți răspunsul împreună cu ei, relația tată- copil se întărtește, devine mai puternică și mai adâncă. Acest tip de tată amplifică imaginea supereroilor din desene și filme, lăsând copilului un gust amar când întâlnește realitatea. Și realitatea este că omul și tatăl implicit, are slăbiciuni, lacune, este imperfect, dar se luptă pentru excelență!
Tatăl zmeu
Acest tip de tată, este spaima familiei. Dacă e zmeu îți aruncă buzduganul înainte de a ajunge acasă. Când se aude poarta sau se aude vocea pe scara blocului e semn că trebuie să fie alese bine ascunzătorile pentru că e mai bine să nu dai ochii cu un astfel de tată decât să-i sta în drum. Indiferent că e beat sau nervos pe ceva ori cineva de la serviciu, este o spaimă pentru cei din jur. Arțăgos, pus mereu pe ceartă, căutând mereu nod în papură, este tipul de tată care nu ți-l dorești prin preajmă și nici la școală pentru că ți-e rușine cu felul lui de a fi.
Tatăl iresponsabil
Cei ce nu își asumă nici o responsabilitate în creșterea copiilor. Asemenea tați privesc copilul ce crește în casă nu mai mult decât un alt număr în familia lor ce trebuie hrănit și îngrijit. El nu este responsabil cu lecțiile, nici cu ședințele de părinți nici cu vizitele la doctor, interesul pentru educarea copilului prin diferite cursuri de perfecționare, nu este punctul lui forte și nici discuțiile cu alți părinți care se plâng de vorbele lui urâte sau de acțiunile violente. Din punctul lui de vedere, copii sunt o piedică în calea dezvoltării personale și ca orice piedică trebuie dată la o parte, adică lăsați în grija nevestei că doar acesta e motivul pentru care s-a căsătorit.
Tatăl polițist
Tipul de tată care de abia așteaptă parcă, să greșească unul din copii pentru a-l disciplina. Gata oricând de amendă, cu un ochi ager la fiecare încălcare sau intenție de încălcare a regulilor familiei. Fără pic de toleranță, gata în orice clipă să scormonească tot felul de pedepse, sub stindardul trebuie să iasă om din el nu vagabond. Acest mod milităros de a educa pruncii, creează poate o disciplină de fier, dar lărgește foarte mult distanța dintre tată și copil. Copilul crescut în acest mediu, nu are curajul să vorbească tatălui despre problemele pe care le întâmpină, are o frică de respingere sau de catalogare ca slab și incompetent, se închide în sine dezvoltând un complex de inferioritate care inhibă creșterea armonioasă și dezvoltarea emoțională plenară.
Tatăl moș crăciun
Acest tip de tată încearcă să compenseze lipsa din familie, izbucnirile nervoase și ignoranța, cu tot felul de cadouri. În mintea acestui tată este o impresie greșită că darurile de orice fel pot șterge orice. Timpul petrecut alături de copii noștri nu poate fi cumpărat cu atenții. Cadourile nu sunt o monedă de schimb. Copii crescuți într-un astfel de cadru nu se vor bucura de prezența ta ca tată, ca persoană, ci vederea chipului tău va fi mereu condiționată de expesia: Ce mi-ai adus? Un răspuns negativ producând de cele mai multe ori îmbufnare și tristețe.
Tatăl absent
Nu este prezent în familie din diferite motive. Fie că alege să lucreze în altă țară pentru traiul mai bun al familiei ori serviciul îi acaparează timpul încât nu mai există vreme pentru copii. Atunci când este prezent în familie, el este acolo doar cu trupul, mintea lui fiind tot la treburile nerezolvate de la job. Sau prezența lui fizică, este de fapt absență, pentru că se cufundă în butonarea telecomenzii sau a tastelor, lumea virtuală săpând o prăpastie de netrecut între copii și tată. Dacă ești doar un musafir în familia ta nu te mira că ești tratat ca atare și nu avea așteptări irealiste de la copii tăi.

Trebuie să recunoaștem că NU suntem perfecți, dar, dorim să fim cât mai buni în acest rol. Eu cred că trebuie să ținem cont de unele aspecte pentru a avea un mandat de tată cât mai fideli originalului: Tatăl Dumnezeu!
Suntem instrumente care modelează formarea spirituală a copiilor
Copii noștri sunt un dar din partea Lui Dumnezeu și de aceea e nevoie de asumarea responsabilității în ceea ce-i privește. Cum altfel putem face asta mai bine decât prin exemplul personal?
Un studiu a scos în evidență un adevăr neștiut sau poate știut dar ignorat.
-Când tatăl e credincios Lui Dumnezeu 75% din copii îl urmează
-Când numai mama este credinciosă într-o familie doar15% o urmează
Iată că pe umerii noștri, apasă o mare responsabilitate așa cum spunea Isaia în 38:19b Tatăl face cunoscut copiilor săi credincioşia Ta. Proverbele 4:1 Ascultaţi, fiilor, învăţătura unui tată şi luaţi aminte ca să pricepeţi…
Suntem responsabili cu procurarea lucrurilor necesare familiei
Da, rolul unui tată este și acela de a se îngriji de bunăstarea familiei. Pavel spunea în 1 Timotei 5:8 Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, şi mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credinţă şi este mai rău decât un necredincios.
Suntem catalizatorul receptivității copiilor noștri
Un tată bun este acela pe umărul căruia poți plânge și în brațele căruia găsești alinare și înțelegere. Fiul risipitor nu a fost mustrat și certat pentru risipirea averii ci a fost primit cu brațele deschise, haine noi și inel în deget. Ca și tați eficienți trebuie să fim gata să le ascultăm eșecurile și victoriile. Capacitatea copilului de a se deschide față de tată este dată de disponibilitatea acestuia de a asculta. Dacă vocabularul tău ca tată este compus din fraze nu am timp acum, sunt ocupat momentan, vino mai târziu, copilul va merge în altă parte unde găsește înțelegere, ștergându-te din lista lui de prieteni.
Suntem o soluție pentru crizele copiilor noștri
Noi suntem acolo, lângă copii noștri pentru a soluționa problemele pe care aceștia le întâmpină. Soluțiile noastre vin din Scriptură, nu conțin răzbunare, neiertare sau călcarea pe cadavre pentru a obține ceea ce se dorește. Noi suntem soluția copiilor noștri nu problema lor. Noi ca și tați trebuie să împlinim această nevoie a copiilor noștri, nevoia de dreptate, nevoia de rezolvare a conflictelor sau nevoia de ruperea din anturaje greșite. Noe a fost soluția Lui Dumnezeu pentru a-și scăpa familia de la potop. Poate că băieții lui Noe au avut rețineri cu privire la urmarea planului tatălui lor, dar l-au urmat pentru că au știut că el este soluția pentru ieșirea din criză și s-a dovedit că așa a fost.
Suntem restauratori de relații
Noi ca și tați nu suntem chemați să construim garduri ci poduri între copii noștri. În familiile cu cel puțin doi copii, apare rivalitatea și gelozia dintre frați. Dacă întreținem această rivalitate cum a făcut-o patriarhul Isaac și Rebeca, arătând preferințe pentru unul din copii, nu facem altceva decât să alimentăm starea de tensiune și să ridicăm ziduri între copii noștri ori noi suntem chemați să restaurăm, să refacem relațiile dintre frați asemenea tatălui fiului risipitor care s-a interpus între fratele mai mare și cel mai mic, dărâmând divergențele și consolidând punctele tari. 

Cât despre copii, aș vrea să las un singur verset: Proverbele 30:17 Pe ochiul care îşi bate joc de tatăl său şi nesocoteşte ascultarea de mamă îl vor scobi corbii de la pârâu şi îl vor mânca puii de vultur.

Nicu Meister

Pericolul presupunerilor (3)

VulnerabilityPopasul de astăzi ne aduce din nou în lumea presupunerilor și a  pericolului la care ne expunem lăsându-ne pradă lor. Dacă în episoadele trecute am văzut că presupunerile pot ruina o familie, ne pot fura pacea si bucuria, în episodul de astăzi vom descoperii că ele ne fac vulnerabili în fața dușmanului nostru nr.1 Lucifer.

Întâmplarea din F.Apostolilor 19:13-16 descrie vulnerabilitatea noastră în fața Diavolului în urma presupunerilor noastre: Nişte exorcişti iudei care umblau din loc în loc au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicând: „Vă jur pe Isus, pe care-L propovăduieşte Pavel, să ieşiţi afară!” Cei ce făceau lucrul acesta erau şapte feciori ai lui Sceva, un preot iudeu din cei mai de seamă. Duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc, şi pe Pavel îl ştiu; dar voi cine sunteţi?” Şi omul în care era duhul cel rău a sărit asupra lor, i-a biruit pe amândoi şi i-a schingiuit în aşa fel, că au fugit goi şi răniţi din casa aceea.

Cei șapte băieți ai preotului Sceva au presupus că în lumea spirituală merge pe principiul nepotismului. Dacă tata e credincios și are o relație cu Dumnezeu asta înseamnă că și eu am acces nelimitat la tronul de milă și har a lui Dumnezeu, chiar dacă eu nu-l cunosc personal. Dacă vom vorbi despre Dumnezeul pe care-l cunoaște Pavel, avem rețeta perfectă pentru a fi o autoritate în lumea spirituală, credeau acești băieți. Din nefericire acest concept i-a făcut vulnerabili în fața duhurilor necurate și au primit o lecție dureroasă.

În lumea spirituală presupunerile ne fac vulnerabili în fața ispitelor pe care le avem. Presupunem că nu e nevoie de așa multă rugăciune și înfrânare, că noi suntem a 4-a generație de credincioși din familie, că mergem regulat la biserică și acestea sunt suficiente pentru a fi victorioși într-o confruntare cu Diavolul. Uităm că noi suntem slabi și că avem nevoie de Dumnezeu la orice pas in lupta cu cel care are o experiență de mii de ani. În Evrei 12:4  suntem avertizați: Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge, în lupta împotriva păcatului. În lupta cu păcatul suntem chemați să rezistăm la ispite cu toată fermitatea pe care am folosi-o dacă am avea de luptat pe viaţă şi pe moarte, cu un duşman fizic. Amăgirile pe care diavolul ni le șoptește în urechi sunt presupuneri pe care el vrea să le credem cu toată convingerea, pentru că știe că în acel moment suntem scoși din luptă. Puterile ne sunt secate și nădejdea spulberată!

Presupunerile că evanghelistul, păstorul sau  autorul cutare vorbește bine, fără a cerceta cele spuse cu Scripturile ne conduc la o altă vulnerabilitate definită așa de bine în Efeseni 4:14  ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire; ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. Necunoașterea Cuvântului scris și inspirat a lui Dumnezeu ne duce la bănuiala că toți vorbesc biblic, le dăm tuturor dreptate permițând oricărui curent de învățătură să ne amețească până obosim și nu mai știm ce și în ce să credem.  Noi suntem fideli principiului Sola Scriptura și credem cu tărie că nici o altă carte nu se ridică la nivelul Bibliei. Alte învățături care nu izvorăsc din Biblie sau care sunt luate din Biblie și ciuntite după bunul plac al învățătorului, nu le punem la inimă și nu le luăm ca dreptar de învățătură. Filozofi, eseiști, istorici oameni de cultură, au scris și au învățat pe alții dar noi știm că singurele cuvinte care dau viață sunt cele din Cartea vieții. 2 Timotei 3:16  Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.

Tot presupunerile ne fac vulnerabili cu privire la viața de dincolo. O minciună foarte răspândită în modernism este presupunerea că după moarte numai Dumnezeu mai știe dacă este ceva. Fals! Și noi știm ce este dincolo de moarte…

Evrei 9:27   oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata. Isus le spunea ucenicilor înainte de a se înălța la cer Ioan 14:2  În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. Dumnezeu după moarte ne cheamă la o judecată și la o răsplată. A lăsa viața de dincolo în mâinile preoților sau în plata Domnului, fără a ne interesa de pregătirea pentru cealaltă existență înseamnă a fi cei mai nesăbuiți dintre oameni. Presupunerea că ’’ce vor face toți oamenii voi face și eu’’ este o amăgire pe care Diavolul se bucură să o credem și să o spunem mai departe. Îți este totuna dacă în viața de dincolo vei arde veșnic în foc sau te vei bucura veșnic în prezența Lui Dumnezeu? În privința sufletului nostru nu trebuie să avem presupuneri ci numai certitudini. Marele teolog al noului testament Pavel avea această certitudine 2 Timotei 4:6 Căci eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură şi clipa plecării mele este aproape.  M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii pe care mi-o va da, în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.

Doresc tuturor cititorilor această certitudine a vieții de dincolo. Doamne ajută-ne să ne cercetăm cu atenție presupunerile deoarece, realizăm că ele ne fac vulnerabili  și ușor de înfrânt. Nu vrem să credem o minciună, o vorbă din bătrâni sau o învățătură pe care am moștenit-o din străbuni,  ci vrem să credem și să trăim după învățăturile Scripturii.

Iată-ne ajunși la finalul acestui popas duhovnicesc, unde am văzut că presupunerile pot fi fatale sufletului. Până data viitoare verificați-vă presupunerile pentru a nu deveni victimele lor. Fiți binecuvântați!

[Aceste meditații au fost rostite la Radio Vocea Evangheliei Sibiu în cadrul rubricii „Popas de suflet”.]

Pericolul presupunerilor (2)

day-light-time-and-night-178176În această zi vom descoperi din Cuvântul Lui Dumnezeu, că presupunerile ne pot fura bucuria și pacea. Ne vom folosi de textul din Fapte 16:24 Temnicerul, ca unul care primise o astfel de poruncă, i-a aruncat în temniţa dinăuntru şi le-a băgat picioarele în butuci. Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu; iar cei închişi îi ascultau. Deodată, s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa că s-au clătinat temeliile temniţei. Îndată, s-au deschis toate uşile şi s-au dezlegat legăturile fiecăruia. Temnicerul s-a deşteptat; şi, când a văzut uşile temniţei deschise, a scos sabia şi era să se omoare, căci credea că cei închişi au fugit. Dar Pavel a strigat cu glas tare: „Să nu-ţi faci niciun rău, căci toţi suntem aici.”

Eroul din povestea noastră este temnicerul din Filipi, un director de închisoare care se lăuda că închisoarea lui are cele mai dure condiții de detenție și că nimeni nu poate evada din acel penitenciar. Planurile lui însă sunt date peste cap de un cutremur și deodată pacea și bucuria de a-i ști prinși au fost spulberate de presupunerea că prizonierii au fugit în urma cutremurului. Temnicerul ştia că, potrivit cu legea romană, el ar fi trebuit să răspundă cu viaţa, dacă deţinuţii scăpau. Deja își făcea scenarii despre cum va fi judecat și condamnat.

Bănuielile că deținuții au fost eliberați și soarta lui era pecetluită l-au condus la o singură concluzie, să-și pună capăt zilelor. Pavel l-a oprit și ia oferit o altă alternativă, mult mai bună unde familia lui era nu doar salvată, dar și mântuită.

Putem învăța din acest episod al Bibliei că un eveniment neașteptat ne poate conduce la presupuneri care alungă toată pacea și bucuria din inimile noastre. Asistăm astăzi cu neputință la oameni care presupun că viața lor nu mai are nici o valoare, că nu mai pot fi cu nimic de folos societății și familiei, presupunând in urma unor stări de decepție că nu mai sunt buni de nimic și că singurul lucru care-I eliberează și le readuce acea pace pierdută este suicidul. Trist și înfiorător, pentru că nu au avut parte de adevărata pace, acea pace care te face să nu-ți pierzi mințile, acea pace dăruită de Dumnezeu.  Ioan 14:27  Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.

Bucuria și pacea noastră pot fi furate și în urma presupunerilor unui război iminent, alimentat din plin de mas media. Presupunerea că soțul sau fiul pot fi luați de lângă tine și duși ca soldați să lupte, că bombele vor distruge orașul unde locuiești ori că vom deveni colonie rusească, risipesc orice urmă de pace sau bucurie a vieții trăite în acest moment. Mântuitorul ne avertizează în Matei 24:6  Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă înspăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dumnezeu este in control!

Diavolul folosește și presupunerea medicală pentru a ne deposeda de bucuria și pacea lăsată în noi de Dumnezeu. Analizele și verdictele medicilor care descoperă o formă de cancer ne duc la presupunerea falsă că viața a luat sfârșit. Nu ne mai putem bucura de clipele frumoase din familie pentru că această povară a plecării premature din viață ne apasă gârbovindu-ne existența și schimbându-ne privirea de la Dumnezeul care poate, la boala care ne frânge. Dar nu toate formele de cancer duc la moarte și niciodată medicii nu au ultimul cuvânt ci Dumnezeu. 2 Regi 20:1  În vremea aceea, Ezechia a fost bolnav pe moarte. Prorocul Isaia, fiul lui Amoţ, a venit la el şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: „Rânduieşte ce ai de rânduit casei tale, căci vei muri şi nu vei mai trăi.” Ezechia s-a întors cu faţa la perete şi a făcut Domnului următoarea rugăciune: „Doamne, adu-Ţi aminte că am umblat înaintea Feţei Tale cu credincioşie şi curăţie de inimă şi am făcut ce este bine înaintea Ta!” Şi Ezechia a vărsat multe lacrimi. Isaia, care ieşise, n-ajunsese încă în curtea din mijloc, când cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: „Întoarce-te şi spune lui Ezechia, căpetenia poporului Meu: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul tatălui tău David: „Ţi-am auzit rugăciunea şi ţi-am văzut lacrimile. Iată că te voi face sănătos; a treia zi, te vei sui la Casa Domnului. Medicul tratează dar Dumnezeu vindecă. Acest adevăr păstrat adânc în suflet nu poate să ne fure pacea.

            Bine cunoscuta poveste a lui Ion Creangă prostia omenească, pleacă tot de la o presupunere, aceea că drobul de sare așezat deasupra albiei copilului pe horn, dacă va fi atins de o pisică va cădea direct in capul copilului care va muri. Fără să mute drobul de sare sau copilul s-au apucat a boci că zilele copilașului sunt pe terminate. Se poate ca și noi să fim păcăliți de astfel de presupuneri cu privire la pierderea locului de muncă datorită unor zvonuri neconfirmate, despre copilul care va deveni un infractor și va face inchisoare când va crește pentru că acum la 10 ani a spart geamul vecinului  sau că blocul în care locuim se va dărâma la primul cutremur serios, după prognoza veteranului de la etajul 3.  

Să nu permitem presupunerilor care îmbracă felurite forme să ne fure pacea și bucuria de a trăi alături de Dumnezeu câtă vreme El va îngădui acest lucru. La finalul acestui popas vă salut cu Romani 15:13  Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde!

Până data viitoare verificați-vă presupunerile pentru a nu deveni victimele lor. Fiți binecuvântați

[Aceste meditații au fost rostite la Radio Vocea Evangheliei Sibiu în cadrul rubricii „Popas de suflet”.]

Pericolul presupunerilor (1)

large_day_and_night_36593Azi, debutăm cu un nou serial dedicat sufletelor dumneavoastră și intitulat pericolul presupunerilor. Pe parcursul celor cinci episoade vom descoperi că presupunerile pot ruina  o căsnicie din interior, fură bucuria și pacea, ne fac vunerabili în fața dușmanului, deformează imaginea de sine și pot creea așteptări irealiste.

Dacă ar fi să dăm o definiție a presupunerii, așa cum o găsim în Dex. =>Părere bazată numai pe faptele aparente, bănuială, ceea ce este admis în mod prealabil drept posibil, real, adevărat; supoziție, ipoteză, presupus, presupoziție. Presupunerile apar din dorinţa de a completa spaţii libere pe care le avem în jurul nostru: în oameni, în situaţii, sau în viitor. Tot presupunerile creează pur şi simplu poveşti imaginate, care nu sunt întotdeauna în concordanţă cu realitatea. Presupunem că mai mulţi bani ne rezolvă problemele financiare, însă mai mulţi bani ne setează aşteptările mai sus, şi avem în continuare nevoie de mai mult decât câştigăm.

Astăzi vom vorbi despre presupunerile care pot slăbi  sau chiar distruge o familie. Ca și exemplu din Scriptură vom lua modelul familiei Avram & Sara din Geneza 20:2  Avraam zicea despre Sara, nevastă-sa: „Este sora-mea!” s-a temut să spună că este nevastă-sa, ca să nu-l omoare oamenii din cetate din pricina ei. Abimelec, împăratul Gherarei, a trimis şi a luat pe Sara.10  Şi Abimelec i-a zis lui Avraam: „Ce ai văzut de ai făcut lucrul acesta?”Avraam a răspuns: „Îmi ziceam că, fără îndoială, nu-i nici o frică de Dumnezeu în ţara aceasta şi că au să mă omoare din pricina nevestei mele.

Avraam a presupus că în acea țară nu există teamă față de Dumnezeu și a acționat bazându-se pe această bănuială punându-și soția în pericol. Dacă Dumnezeu nu intervenea la vreme, Sara, partenera lui de viață era luată de un alt bărbat și astfel căsnicia lui era terminată. Și toate acestea datorită unei presupuneri. Iubiți cititori ai acestui blog, presupunerile în căsnicie sunt viruși care distrug parteneriatul dintre soț și soție din interior.

Da, putem rezolva situațiile tensionate cu socrii, părinții sau celelalte pericole din exterior, dar dacă nu descoperim la timp acest viclean dușman din interior, căminul nostru se poate surpa pe nesimțite. Bănuiala că partenerul tău te înșeală, alimentează gelozia din tine care macină familia cu întrebări chinuitoare despre unde ai fost, ce ai făcut, de ce ai zâmbit, de ce te-ai uitat acolo, slăbind astfel tot mai mult încrederea partenerului, alimentată la nesfârșit de sloganul: Fac asta din dragoste. Din nefericire această dragoste este de fapt egoism în stare pură.

Presupunerea că pe soț nu-l interesează ce face soția cu banii  sau că pe soție nu o interesează unde zăbovește soțul după servici, creează tensiuni care dacă nu sunt discutate se vor transforma în explozii nedorite în momente de criză ale cuplului.

Un cuplu aflat la apusul vieții discuta despre momentele frumoase petrecute împreună. La un moment dat soția îl întreabă pe soțul ei: Pot să-ți mărturisesc ceva? Cu un zâmbet aprobator înclină din cap, gata să asculte cu atenție ce avea de spus iubita lui soție. De fiecare dată când aduceai acasă pâinea proaspătă, aburindă, primul lucru pe care-l făceai era să-mi tai colțul și să mi-l dai mie. Am considerat asta ca o jignire, obligându-mă să mestec acea coajă tare, dar nu ți-am spus asta niciodată. Bărbatul, cu sprâncenele încruntate își ridică privirea din pământ și spuse: Când eram copil mama mea făcea același lucru cu mine spunându-mi că partea aceea a pâinii era cea mai bună. Am presupus că făcând același lucru, dându-ți ție ce-mi plăcea mie cel mai mult, e un semn de dragoste din partea mea, nici prin gând nu mi-a trecut că acest gest al meu poate fi interpretat ca o jignire. Iată că de multe ori fără să ne întrebăm soțul, soția sau copii facem anumite gesturi presupunând că sunt înălțătoare pentru ei, deseori dovedindu-se contrariul.

Alte exemple de presupuneri găunoase într-un cuplu pot fi:

-Presupunerea că aruncatul hainelor pe unde apucăm și obligația soției de a aduna după noi este firască, pentru că așa făcea și mama în familie.

-Presupunerea că ridicatul de la masă și postarea la tv sau computer, fără a mulțumi sau a ajuta la strânsul mesei este o stare normală a lucrurilor, că doar de aceea ne-am însurat!

-Presupunerea că repetarea insistentă și obositoare a sarcinilor care-i revin soțului, îl ajută pe acesta să urgenteze ce are de făcut!

-Presupunerea că bărbatul trebuie să facă bani cât mai mulți, iar soția, trebuie să-i cheltuie cât mai repede!

NU am pretenția că am epuizat acest subiect, pentru că este foarte vast, nu am lăsat decât o sămânță în acest prim episod, pentru ca pe parcursul acestei zile să măcinăm cu moara minții alte presupuneri care ne pot fi fatale în viața de familie.

Până data viitoare verificați-vă presupunerile pentru a nu deveni victimele lor. Fiți binecuvântați!

[Aceste meditații au fost rostite la Radio Vocea Evangheliei Sibiu în cadrul rubricii „Popas de suflet”.]

Învierea nu e un basm, e realitate în stare pură

All-Things-New-Background-Open-Tomb-e1423664844960Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea, când zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoşilor, să fie răstignit şi a treia zi să învieze.” Şi ele şi-au* adus aminte de cuvintele lui Isus. La întoarcerea lor de la mormânt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece şi tuturor celorlalţi. Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme şi nu le credeau. Luca 24:6-11

Învierea lui Hristos nu este un basm, nu e o poveste plăsmuită a unor ucenici derutați de mersul evenimentelor. Diavolul vrea să credem că este un basm pentru că el știe puterea învierii. Atunci a pierdut lupta și nu vrea să-și mai aducă aminte, preferă să fie un vis urât, o născocire a minților umane, dar NU! Este realitatea. Hristos ESTE viu!

Martorii învierii au fost soldații care au văzut cu ochii lor acest eveniment unic în istorie, dar au preferat să tacă în schimbul unei sume de bani. A fost o încercare disperată a diavolului de a nu permite adevărului să se răspândească. El mai încearcă și astăzi să mituiască lumea, denaturând sensul sărbătorii cu pui și iepurași, dar noi nu ne lăsăm înșelați! Noi nu tăcem precum soldații odinioară, noi răspândim vestea în lung și-n lat Hristos a înviat, este viu și transformă viețile ruinate și irosite în vieți împlinite, care ard pentru o cauză nobilă, cauza evangheliei!

Hristos a înviat!

 

Fețele nedreptății (5)

tradareUltima față a nedreptății ilustrează un adevăr crunt, un adevăr trăit de Isus Hristos în această zi de joi: 

Așteaptă-te să fi trădat/nedreptățit

Dacă pleci cu această perspectivă nu te poate surprinde nimic. Isus știa acest lucru atunci când a spălat picioarele trădătorului și atunci când a mâncat cu el la masă. Știa acest lucru încă de când l-a ales ca și ucenic. Când trădătorul te surprinde e o stare și o trăire, dar atunci când îl cunoști cu 3 ani și 6 luni înainte, e unic… Pentru că personajul acestei serii este David, să privim la el și la trădările de care a avut parte. Locuitorii din Cheila, cetate pe care David o scăpase din mâna filistenilor erau gata să-l trădeze, deși acesta împreună cu cei 600 de oameni au apărat cetatea. 

1Sam. 23:11-12 Mă vor da în mâinile lui locuitorii din Cheila? Se va coborî Saul aici, cum a aflat robul Tău? Doamne, Dumnezeul lui Israel, binevoieşte şi descoperă lucrul acesta robului Tău!” Şi Domnul a răspuns: „Se va coborî. David a mai zis: Mă vor da locuitorii din Cheila pe mine şi pe oamenii mei în mâinile lui Saul?” Şi Domnul a răspuns: „Te vor da.”

David știa că trăiește într-o lume nedreaptă care răsplătește binele cu rău și totuși parcă nu-i venea să creadă că cei pe care i-a salvat îl vor trăda. De acea îl întreabă de 2 ori pe Dumnezeu, acest amănunt scoțând în evidență stupoarea lui David. Este de înțeles ca așteptările față de oamenii cărora le-ai făcut bine să fie la un alt nivel față de așteptările dușmanilor tăi. Și totuși surprize apar chiar și din această direcție, așadar este mult mai eficient să ne înarmăm cu această așteptare ca binele nostru să  fie răsplătit cu nedreptate și surprizele neplăcute nu vor lua proporții catastrofice.

Dacă trăiești cu impresia că toți te înțeleg și empatizează cu tine greșești și vei suferi. Se poate ca în urma unei nedreptăți de care ai parte la serviciu să te destăinui unui coleg pe care-l crezi de partea ta și apoi să ai surpriza ca acel amic să ducă vorbele tale mai departe la șeful tău pentru că imaginea lui în ochii șefului este mai importantă decât traumele tale sufletești. În acest fel rana care se voia pansată de coleg se face și mai mare.

Deși Solomon ne avertizează asupra acestui aspect în Proverbele 17:13 Celui ce întoarce rău pentru bine nu-i va părăsi răul casa, ne vom întâlni cu astfel de situații și trebuie să fim pregătiți. Dar nu trebuie să cădem în cealaltă extremă îmbrăcând haina suspiciunii văzând în fiecare om un posibil trădător. Dar chiar și în aceste cazuri când suntem trădați de la cineva la care nu ne așteptăm Isus ne învață în Luca 6:28 binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi. Este un stadiu pe care mulți îl văd ca imposibil, dar cu pași mărunți Dumnezeu ne poate ajuta să atingem și acele culmi spirituale. „Nu te lasa biruit de rau, ci biruieste raul prin bine.” Romani 12:21

paganiniNiccolo Paganini (1782-1840) a fost un cunoscut compozitor și violonist italian. El a fost dintre cei mai de seamă inovatori ai tehnicii violonistice. Se spune că în una din seri, asistența aștepta cu nerăbdare începerea unei reprezentații a lui Paganini. Sunetele viorii lui Paganini parcă zburau. Deodată se auzi ceva straniu: una din corzile viorii maestrului se rupse. Dirijorul, orchestra și publicul înlemniră, dar nu și Paganini. Uitându-se la partitură, continuă să scoată sunete frumoase dintr-o vioară cu o coardă ruptă. Dirijorul și orchestra reluară partitura muzicală. Înainte ca publicul să se însenineze, un alt sunet atrase atenția spectatorilor. Se rupse o altă coardă a viorii. Dirijorul se opri din nou. Orchestra la fel, dar nu și Paganini. Ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, el continuă concertul. Dirijorul și orchestra impresionați începură să cânte. Dar nefericirea se repetă din nou. Dirijorul se opri, la fel și orchestra, iar spectatorii înmărmuriră. Însă Paganini continuă. Scoase toate sunetele cu o singură coardă. Dirijorul se încurajă, și tot așa și orchestra, iar publicul trecu de la liniște la aplauze. Paganini a atins gloria! El este simbolul profesionistului, care continuă să meargă înainte prin greutăți.

Viața este un mozaic de experiențe și transformări. Viața noastră se aseamănă adeseori cu vioara lui Paganini căreia i s-au rupt corzile. Prietenii ne părăsesc; câteodată dușmani ne sunt cei din casă, avem parte de nedreptăți și peste tot sunt „corzi rupte“. Ce facem? Să cădem descurajați la pământ? Nu, niciodată! Să mergem la Mântuitorul așa cum suntem și El poate creea din coarda vieții noastre o simfonie a împlinirii noastre, demonstrând  puterea lui Dumnezeu de a transforma eșecul și nedreptatea în caractere nobile de fii de Dumnezeu. Încheiem aici seria de meditații fețele nedreptății sau ce trebuie să știu când sunt nedreptățit cu speranța că exemplele Scripturii ne-au ajutat să înțelegem că această stare prin care trecem poate fi una folosită de Dumnezeu pentru a ne modela. Rămâneți sub binecuvântarea Lui Dumnezeu!

[Aceste meditații au fost rostite la Radio Vocea Evangheliei Sibiu în cadrul rubricii „Popas de suflet”.]

Fețele nedreptății (1)

Fețele nedreptății (2)

Fețele nedreptății (3)

Fețele nedreptății (4)