Am făcut eu TOT ce am putut?

„A făcut TOT ce-a putut…” Acesta este mesajul pe care l-am citit pe una dintre panglicile ataşate coroanei, la ultima înmormântare la care am participat. Acest mesaj m-a frământat şi mă mai tulbură şi acum când îl rostesc. Lansez această afirmaţie şi cititorilor blogului  şi vă îndemn să meditaţi alături de mine pornind de la întrebarea: “Am făcut eu tot ce am putut anul trecut?”

Am făcut tot ce mi-a stat în putinţă, în 2010, ca familia mea să fie una fericită, împlinită, satisfăcută, mai aproape de cer şi de Dumnezeu?

Am făcut tot ce-am putut ca biserica în care sunt membru să se dezvolte plenar, fără lăstari de amărăciune sau tensiuni, să crească şi să aducă rod?

Am făcut tot ce mi-a stat în putinţă ca cei din jurul meu să-L cunoască pe Isus? Colegii mei de şcoală, de facultă, de servici, ştiu că se îndreaptă spre pierzare? Am făcut chiar tot ce am ştiut ca eu însumi să fiu mai sfânt, mai răbdător, mai înţelegător, mai ca Hristos? Oare am folosit toate pârghiile învăţate de-a lungul vremii pentru a depăşi starea de mediocritate şi a mă înălţa precum un vultur spre excelenţa dorită de Dumnezeu?

Când este vorba să-i discutăm pe alţii, le cunoaştem imediat potenţialul şi le reproşăm că ar fi putut face mai bine, mai mult, mai complet sau cu rezultate mai vizibile. Când vine vorba despre noi însă, ne pierdem ca prin minune acel simţ ascuţit al criticii şi începem să ne dezvinovăţim cu cele mai penibile justificări. Bine zicea Benjamin Franklin: “Omul care este bun în formularea scuzelor nu este bun să facă nimic.”

A trecut un an şi în acest an, cunosc cel puţin două personaje care au făcut tot ce au putut: Dumnezeu şi Lucifer. Dumnezeu a făcut tot ce i-a stat în putinţă ca noi oamenii să fim salvaţi. Ne-a chemat prin sănătatea oferită sau prin boala dăruită, ne-a invitat în cer prin binecuvântarea unui servici sau prin lipsa lui, ne-a oferit libertatea prin jertfa de pe Golgota şi prin viaţa care ne-a dat-o în fiecare secundă până în aceste clipe. Dumnezeu a făcut tot ce a putut să ne iasă în cale, L-am ignorat sau I-am urmat chemarea?

Pe de altă parte Lucifer s-a făcut luntre şi punte pentru ca noi să ne lepădăm de credinţă, să nu recunoaştem supremaţia şi domnia Hristică, şi-a dat toate silinţele să fim nişte creştini căldicei, timoraţi şi deranjaţi de hrana tare a Scripturilor. Satan s-a căznit şi anul acesta să facă tot ce poate ca în biserici să fie spărturi şi nimeni să nu le astupe, bisericile să fie pline de creştini nominali dar nu practicanţi, întâlnirile de rugăciune să fie tot mai rare şi cu participanţi tot mai puţini. S-a ostenit şi s-a trudit cum a putut mai bine pentru că ştie că mai are puţin şi vremea i se scurge.

A reuşit Diavolul în zbaterea lui? A avut rezultate vizibile în sforţările lui? Asta o ştie fiecare dintre noi. La aceste întrebări putem ridica fruntea sus cu satisfacţie sau putem încovoia capetele cu ruşine… Totul depinde de cât ne-am luptat, am dat totul sau doar o mică parte? Dumnezeu ne mai dă vreme, ca în anul în care am intrat să avem posibilitatea de a face TOT ce putem pentru a a ajunge în cer şi a duce cât mai multe suflete cu noi.

 

Anunțuri

În loc de „sorcova vesela”!

În loc de „sorcova vesela, să trăiţi să-mbătrâniţi” permiteţi-mi să intru în casele voastre cu o piesă superbă în interpretarea Paulei Seling.

A mai trecut un an, s-a dus
Şi-n veci n-o să mai vie
Şi câţi creştini ne-au părăsit
Şi câte suflete-au pornit
Cu El in veşnicie


Aşa trec anii după ani
Şi duc cu ei la vale
Şi pe bogaţi, si pe sărmani
Pe mame dragi, lasând orfani
Şi tot ce află-n cale


În anu-acesta poate treci
Şi tu, iubite frate
Vezi zilele să le petreci
Caci acolo pe unde mergi
Vei fi-ntrebat de toate.


Şi ce folos de-ai câştiga
Aicea lumea toată
Iar sufletul ţi l-ai uitat
Căci pentru el n-ai adunat
Nimica niciodată


O, Dumnezeule Ceresc
Rugămu-Te fierbinte
Sa fii cu noi in orice zi
Şi-n anul care va veni
Să ne ajuţi Parinte!

Azi trece un an…

Suntem cu doar câteva ore înainte de noul an. Nu ştim ce ne aşteaptă nici prin ce sunem nevoiţi să trecem. Dumnezeu cunoaşte cu siguranţă fiecare eveniment care ne va marca existenţa anului viitor. Unii dintre cei cu care am pornit la drum s-ar putea să ne părăsească, chiar noi putem finaliza călătoria pe acest pământ în acest an. Un lucru este sigur, în urma noastră rămâne ceva, o amintire a ceea ce am fost sau a ceea ce am făcut. Cum preferi să-şi aducă lumea aminte de tine? Dacă vrei ca urmele lăsate să producă încurajare, speranţă, îmbărbătare şi însufleţire, trăieşte acest an pentru ca rezultatul trăirii tale să ducă la acest produs de virtuţi.

Mulţumesc tuturor colaboratorilor, cititorilor şi prietenilor care au participat într-un fel sau altul la realizarea acestui blog. Acest jurnal electronic există datorită harului Divin şi datorită vouă celor care mă citiţi şi mă comentaţi.

Vă doresc tuturor propăşire în acest an din toate punctele de vedere, dar mai ales înaintarea voastră pe calea către eternitate să fie văzută de toţi. Celor care au bloguri le doresc inspiraţie proaspătă şi scrieri care să facă cinste Mântuitorului. Celor care comentează le doresc haine curate şi nemânjite cu injective, atacuri la persoană sau vorbe de care mai apoi să le fie ruşine. Vizitatorilor permanenţi, sezonieri sau sporadici le doresc adăparea din bloguri curate şi limpezi care să le stâmpere setea de nou de împlinire şi de saţietate duhovnicească.

Am pregătit o urare specială în versurile fratelui Nicolae Moldoveanu şi interpretarea grupului Betania de aici din Sibiu.