Paharul cinei, motiv de analiză

Duminică 5 decembrie am petrecut un timp minunat alături de fraţii mei întru Domnul din Iaşi, cu ocazia unui botez noutestamental. A fost o provocare pentru mine şi cei 8 tineri alături de care am slujit, din mai multe puncte de vedere. În primul rând am fost nevoiţi să plecăm din Sibiu în jurul orei 2 noaptea pentru a fi în biserica din Iaşi la ora 9 împreună cu fraţii. O altă provocare a fost drumul anevoios, înzăpezit şi necurăţat de cei din Moldova.

Am fost profund impresionat de slujirea prin muzică a bisericii unde am poposit. Deşi nu erau mulţi în cor, cântau ca îngerii. Timpul de închinare era condus cu o chitară acustică, un pian şi un bas, dar vă spun… suna super! AU cântat şi o parte din cei care urmau să se boteze şi alte grupuri din biserică, dar parcă în biserica asta nu falsa nimeni. Nu am auzit o notă falsă sau o voce care să o ia razna. Am fost impresionat.

22 de suflete au încheiat legământul cu Dumnezeu, dintre care am numărat 2 sau 3 vârstnici, restul au fost tineri între 16 şi 20 de ani. A fost o delectare să vezi atâţia tineri hotărâţi pentru veşnicie.

După finalizarea botezului a urmat oficierea cinei Domnului. Aici m-am confruntat cu cea mai mare provocare. Botezul a fost finalizat în jurul orei 12, dar programul a continuat până în jurul orei 14… De ce? Pentru că a fost Cina! Deşi eram apx. 300 de persoane, din care s-au împărtăşit mai puţini, deoarece unii erau musafiri iar alţii aparţinători, acest act de cult a durat aproape 2 ore.

Credincioşi cuvintelor Scripturii „a luat paharul, şi li l-a dat, zicând…” aproape 300 de credincioşi ne-am împărtăşit dintr-un singur pahar. Ce părerea aveţi despre această practică?

Unii spun că, indiferent de numărul membrilor este bine să fie folosit un singur pahar, fără teamă de bolile care ar putea fi luate deoarece ar trebui să existe credinţa conform căreia Dumnezeu nu permite să ne îmbolnăvim în aceste momente.

Alte voci, care condamnă pe cea deja amintită, întreabă retoric: „Dacă este folosit un singur pahar de ce să nu fie folosit şi un singur lighean aşa cum a folosit şi Isus?” Cu siguranţă tot din motive de igienă şi  timp.

Apoi vine întrebarea, Isus a avut 12 ucenici în momentul cinei, dacă avea 300 sau 2000 tot aşa proceda? Este oare o dorinţă de a respecta litera Scripturii, sau este o încăpăţânare şi o mândrie spirituală care nu ne permite să vedem realitatea lumii în care trăim. Este acesta un lucru de căpătâi de care atârnă mântuirea noastră? Bineînţeles că nu! Şi atunci de ce există această îndărătnicie din partea unora, crezând cu ardenţă că gradul de sfinţenie creşte direct proporţional cu ridicarea la rang de virtute a ignoranţei?

Anunțuri

Adevăruri rostite de Florin Ianovici

În urma postării clipului şi a articolelor cu şi despre pastorul Florin Ianovici, am realizat un schimb de emailuri cu domnia sa, din care spicuiesc unele gânduri care, cred eu, nu ar trebui să rămână uitate la mine în calculator, ci ar trebui lecturate de cât mai multă lume. Dacă vă întrebaţi de ce, răspunsul îl veţi găsi în cuvintele rostite de dumnealui.

Pentru publicarea acestor rânduri am primit aprobarea autorului.

Imi iubesc biserica cu dragostea unei mame disperate.M-as face maturator in biserica daca as sti ca prin aceasta inca unul s-ar intoarce la Hristos.

Anul acesta am cerut confirmarea si am anuntat ca timpul „Ianovici” e pe ultima suta de metrii.Pentru ca biserica are nevoie de suflu sfant, curaj si dedicare.Am ridicat doi tineri pe care intentionez sa îi fac pastori.

Dragostea nu se alege din 4 in 4 ani.E pe viata.De aceea i-am asigurat ca nu plec din Betel.Doar ca voi cauta un colt unde sa stau discret in rugaciune.Oamenii au plans si m-au rugat sa renunt la ideea de a pleca peste 4 ani.

Dar stiu ca atunci cand puiul de vultur este aruncat din cuib si cade ca o ghiulea…intreaba disperat:”de ce mama?”…raspunsul e:”zboara puiule,zboara!”.Mi-e frica ca nu cumva altii sa nu mai zboare pe langa mine asa ca ii arunc din cuib in picaj.Vor deschide ei aripile…

Articole asemănătoare:

Impresii de la întâlnirea Cireşarii din Sibiu

Florin Ianovici renunţă la pastoraţie

Florin Ianovici la Sfânta Treime (SB)

Povestea unei viziuni

Am găsit pe blogul lui Teofil un film de scurt metraj care m-a cucerit. A primit Oscarul în 2003, este regizat de polonezul Tomasz Baginski şi realizat de studioul polonez Platige. Pentru a-l înţelege pe deplin l-am urmărit de mai multe ori. Este un film extraordinar care în câteva minute prezintă naşterea unei biserici. Veţi putea desluşi pe rând paşi ca: visul, viziunea, împărtăşirea viziunii, reacţiile altora la viziunea ta, rugăciunea pentru proiectul care te frământă, transformarea viziunii în realitate, contopirea viziunii cu vizionarul.

Vă invit să comentaţi după vizionare!


Motivaţie membrală

Am găsit pe blogul fratelui Daniel Brânzei această motivaţie în trei trepte. Am citit-o am meditat la ea şi acum subscriu la ea. Cât adevăr!
Cine merge la o biserică pentru un anumit stil de muzică stă acolo în medie 2 ani.
Cine merge la o biserică pentru un anumit predicator stă acolo în medie 5 ani.
Cine merge la o anumită biserică pentru a sluji rămâne acolo toată viaţa.