O voce impresionantă

Numele său este Jackie Evancho din Pittsburgh, Pennsylvania şi în acest filmuleţ interpretează o piesă scrisă de unchiul său şi intitulată „To Believe”. Mesajul melodiei este unul de rugăciune, pentru cei care sunt mai puţin fericiţi în această lume.

Aşezaţi-vă confortabil şi bucuraţi-vă de acest spectacol frumos şi captivant, oferit de această fetiţă talentată care are o carieră muzicală în plină ascensiune.
De îndată ce începe să cânte, vocea ei străluceşte, inundând întreaga sală de căldură şi puritate. Deşi are o carieră muzicală înfloritoare, Evancho spune că nu are pregătire muzicală, aceasta repetând aproximativ o oră pe zi, de trei ori pe săptămână, cu mama ei.

Anunțuri

Marşul pentru viaţă 2014

 

Mai multe informaţii pe http://www.marsulpentruviata.ro./

Marșul pentru viață este un eveniment anual, inițiat cu 40 de ani în urmă în SUA, care se organizează în din ce în ce mai multe state din Europa și America. El este dedicat valorizării și protejării vieții copiilor, începând de la concepție, și sprijinirii familiei.

În orașele României, în 22–23 martie, are loc a patra ediție a Marșului pentru viață. Tema din acest an este „Adopția, o alegere nobilă”. Am ales această temă pentru că vrem să reparăm ceva. Adesea, societatea românească şi-a abandonat copiii şi a abandonat mamele. Spunem despre copii că sunt un dar, o bucurie, că ei sunt viitorul. Dar de viitorul unora dintre ei ne îngrijim prea puțin, iar de al altora chiar deloc.

Adopția este o soluție firească pentru ocrotirea copiilor născuți de mame aflate în dificultate, ale căror familii nu își pot asuma responsabilitatea creşterii unui copil.

În România, din păcate, nu există o cultură a adopției. Copilul adoptat este văzut ca un copil de mâna a doua. Familia care adoptă este văzută ca nefirească. Mama sau părinții care își lasă copilul să fie adoptat sunt considerați nedemni de numele de părinți. Aceste calificări nu sunt corecte și ele îngreunează mult încredințarea spre adopție, adopția și integrarea copilului adoptat.

Citeste mai mult la http://alfaomega.tv/pro-viata/resurse-pro-viata/2919-adoptia-o-alegere-nobila-marsul-pentru-viata-bucuresti#ixzz2wckXuDtR

Realitate cruntă

Mai de mult, o rândunică avea’n cuibu-i şase pui
Şi privea la ei sărmana, ca la chipul soarelui:
De cu zori pornea -săgeată- căutând, pe deal şi văi,
Hrană pentru puii săi
Şi’n iubirea-i nu odată
S’a culcat ea nemâncată,
Dar destul de fericită că nu s’a ‘ntâmplat nicicând:
Dintre pui, s’adoarmă vre-unul ars de sete sau flămând,
Nici n’a fost mai mândră mamă decât ea ‘ntre rândunici,
Când văzu ‘ntr’o zi că puii se făcuseră voinici,
Şi n’a mai avut odihnă nici cât ai clipi, sub soare,
Până când, pe fiecare pui nu l-a ‘nvăţat să zboare.

Dar, când toţi puteau să plece încotro voiau sub slavă,
Rândunica, istovită, a căzut în cuib bolnavă
Şi cu ochii plini de lacrimi ţintă ‘n ochii fiecui,
Zise celor şase pui:
Dragii mamii, eu de-aseară, simt în inimă un cui:
Aripile greu mă dor
Şi nici vorbă să mai zbor…
Dumnezeu mi-a dat putere, – oricât am avut nevoi, –
Să găsesc într’una hrană pentru voi…
Astăzi fiindcă sunt bolnavă, dragii mamii, se cuvine, –
Mari cum v’a facut măicuţa, să ‘ngrijiţi şi voi de mine
Si ca – nimeni dintre puii-mi să nu simtă că mi-e rob,
Fiecare, să-mi aduceţi, zilnic, numai câte-un bob;
Ale voastre şase boabe milostive, mă vor ţine
Până când o să vrea cerul să mă facă iarăşi bine…

Ascultând cuvantul mamii, au zburat cei şase pui
Si-au adus, vre-o şase zile, fiecare bobul lui…
Mai departe însă puii, – beţi de-al slăvilor înalt, –
Fiecare-având nădejdea că-i va duce celălalt, –
N’a mai dus nici unul bobul şi, uitata mucenică,
A murit atunci de foame cea mai sfântă randunică.

Şi-a rămas apoi povestea tristă, neluată’n seamă,
Orişicui ai sta s’o spui,
Că o mamă îsi hrăneşte: şase, opt sau zece pui,
Insă zece pui, adesea, nu pot toţi hrăni o mamă.

de Vasile Militaru

Modalităţi de mulţumire

În cartea Familii pentru cer scrisă de Augustin Cornel Miclea, am găsit un text tare interesant care m-a pus pe gânduri cu privire la felul în care eu am mulţumit mamei mele de-a lungul vieţii. Chiar dacă unele situaţii vor părea banale, imaginea de ansamblu zugrăveşte o realitate cruntă. Luaţi de citiţi!

Când tu aveai 1 an ea te hrănea şi te îmbăia.I-ai mulţumit plângând toată noaptea.Când tu aveai 2 ani ea te-a învăţat să mergi.I-ai mulţumit fugind de ea când te chema.Când tu aveai 3 ani ea îţi pregătea toată mâncarea cu dragoste şi ţi-o dădea în guriţă.I-ai mulţumit aruncând farfuria pe jos.Când tu aveai 4 ani ţi-a dat creioane colorate.I-ai mulţumit colorând masa din sufragerie.Când tu aveai 5 ani te-a îmbrăcat pentru sărbătoare.I-ai mulţumit sărind în prima baltă.

Când tu aveai 6 ani te-a dus la scoală.I-ai mulţumit strigând: nu merg, sau lasă-mă în pace eu merg şi singur.Când tu aveai 7 ani ţi-a cumpărat o minge.I-ai mulţumit aruncând-o în fereastra vecinilor.Când tu aveai 8 ani ţi-a dat o îngheţată.I-ai mulţumit scăpând-o în poala ei.Când tu aveai 9 ani ţi-a plătit lecţii de pian.I-ai mulţumit ca nici măcar nu te-ai deranjat să exersezi vreodată.

Când tu aveai 10 ani te ducea toată ziua cu maşinade la fotbal la gimnastică de la o zi de naştere la alta.I-ai mulţumit nederanjându-te, sărind repede din maşină şi nici măcar nu te uitai înapoi să o saluţi.Când tu aveai 11 ani te-a dus pe tine şi pe prietenii tăi la cinema.I-ai mulţumit cerându-i să stea în alt rând.Când tu aveai 12 ani te-a avertizat să nu te uiţi la anumite programe TV.I-ai mulţumit aşteptând să iasă din casa sau chiar o grăbeai.

Când tu aveai 13 ani ţi-a sugerat cum să te tunzi.I-ai mulţumit spunându-i că nu are gusturi.Când tu aveai 14 ani ţi-a plătit o tabără de vară de o lună.I-ai mulţumit uitând să-i scrii măcar o scrisoare.Când tu aveai 15 ani ea venea de la lucru şi-şi dorea o îmbrăţişare.I-ai mulţumit stând în camera ta cu uşa încuiată.Când iu aveai 16 ani te-a învăţat să-i conduci maşină.I-ai mulţumit luându-i-o de câte ori puteai, bineînţeles atunci când nu erai cu prietenii.

Când tu aveai 17 ani ea ţi-a cumpărat un telefon.I-ai mulţumit stând la telefon toată noaptea cu prietenii şi colegii, iar pentru ea nu ai avut timp o dată să o suni.Când tu aveai 18 ani ea plângea la festivitatea ta de absolvire a liceului.I-ai mulţumit stând la petrecere până in zori.Când tu aveai 19 ani ţi-a plătit facultatea, te-a dus in campus şi ţi-a cărat bagajele.I-ai mulţumit salutând-o in afara camerei ca să nu te simţi jenat in faţa prietenilor.

Când tu aveai 20 de ani te-a intrebat dacă te întâlneşti  cu vreo fata.I-ai  mulţumit spunând-i „Nu-i treaba ta!”.Când tu aveai 21 de ani ţi-a sugerat anumită carieră pentru viitorul tău.I-ai mulţumit spunând-I „Nu vreau să fiu ca tine! Acum sunt alte vremuri”Când tu aveai 22 de ani te îmbrăţişa la absolvirea facultăţii.I-ai mulţumit întrebând-o dacă poate să-ti plătească o excursie prin Europa.Când tu aveai 23 de ani ti-a dat mobila pentru primul tău apartament.I-ai mulţumit spunându-le prietenilor ca mobila era urâtă ori demodată.

Când tu aveai 24 de ani ţi-a cunoscut logodnica si te-a intrebat de planurile de viitor.I-ai mulţumit spunându-i printre dinţi: „Maaaaami, te rog”!Când tu aveai 25 de ani te-a ajutat să-ţi plăteşti nunta, a plâns şi ţi-a spus cât de mult te iubea.I-ai mulţumit mutându-te în cealaltă parte a ţării.Când tu aveai 30 de ani te-a sunat să-ţi dea un sfat pentru  copil.I-ai   mulţumit spunând-i „Lucrurile sunt diferite acum”.

Când tu aveai 40 de ani te-a sunat să-ţi amintească de aniversarea unei rude.I-ai mulţumit spunându-i ca erai foarte ocupat chiar atunci.Când tu aveai 50 de ani ea era bolnava si avea nevoie să ai grijă de ea.I-ai mulţumit citind despre parinţii care devin povară pentru copiii lor.

Şi apoi, într-o zi, ea a murit în tăcere. Şi tot ce nu ai făcut vreodată s-a întors lovind ca trăsnetul în INIMA ta. Dacă ea mai este pe aproape, nu uita să o iubeşti mai mult ca niciodată. Daca ea nu mai este, aminteşte-ţi dragostea ei necondiţionată şi dă-o mai departe. Aminteşte-ţi mereu să îţi iubeşti părinţii. Pentru că nu ai decât o singură mamă şi un singur tată in viaţa ta.


Tinere talente (5) Marco

Până acum la tinere talente, am prezentat doar fetiţe. Asta nu înseamnă că băieţii nu sunt precoce. Asta ne demonstrează Marco  Roland Dumitrache, care la numai 4 ani, a scos un album. Mama sa, Flavia Dumitrache, o solistă creştină cunoscută, povesteşte cum a observat înclinaţia lui Marco spre muzică încă din perioada când era însărcinată cu el. „Pe când ascultam nişte partituri muzicale, am simţit că Marco, mişcă în ritmul muzicii. Atunci mi-a venit această idee de a reliza un album încă din timpul primilor ani. Mai târziu când Marco avea doar un an, l-am surprins redând anumite melodii cu o fidelitate uimitoare” declară mama sa cu ocazia primului album a lui Marco „Tare-s mic şi necăjit„.

Înregistrările din studio nu au durat mai mult de 5 ore, cu tot cu pauze. Nu a fost necesar sa se reia nici o piesă, fidelitatea cu care Marco a interpretat fiecare piesa ne-a surprins pe toti, declară cei de la studioul Speranţa care au lucrat la primul său album.

Articole asemănătoare

Tinere talente (1) Mara ne încântă chiar dacă e autistă!

Tinere talente (2) Laura Bretan

Tinere talente (3) Ştefania Maftei

Tinere talente (4) Rhema Marvanne