Cum să reuşeşti acolo unde alţii eşuează [05]

viziune_landscape-largeIată-ne ajunși la începutul toamnei, moment în care atingem şi ultima medidaţie a ciclului intitulat cum să reuşeşti acolo unde alţii eşuează. Dacă am început prin a spune că e nevoie de o diferenţă de principii, apoi diferenţa de perspectivă, continuând cu diferenţa de  reacţie în perioadele de criză şi diferenţa de strategie în soluţionarea problemelor, acum la finişul acestui voiaj prin Scriptură vorbim despre necesitatea diferenţei de viziune pentru a izbuti acolo unde alţii falimentează.

Diferenţă de viziune

O viziune nu este altceva decât un vis atât de clar, atât de viu, încât nimeni şi nimic nu poate sta în calea realizării lui.Vizionarul este acela care vede acolo unde este încă întuneric. În cele ce urmează vom cerceta viziunea uriaşului Goliat şi viziunea viitorului rege, David

În viziunea lui Goliat, David nu era pe măsura puterii lui

            1 Samuel 17:42-44  Filisteanul s-a uitat, şi când a zărit pe David, a râs de el, căci nu vedea în el decât un copil, cu păr bălai şi cu faţa frumoasă.Filisteanul i-a zis lui David: Ce! Sunt cîine, de vii la mine cu toiege?” Şi, după ce l-a blestemat pe dumnezeii lui,a adăogat: „Vino la mine, şi-ţi voi da carnea ta păsărilor cerului şi fiarelor câmpului.” Goliat şi-a subestimat duşmanul. El a judecat după ceea ce a văzut şi pe bună dreptate, ce pericol să vezi într-un copil cu păr bălai şi faţa frumoasă. În viziunea lui Goliat, tinerelul David era un element de batjocură trimis de israeliţi mai mult să-l irite şi să-l insulte.Viziunea lui era limitată, nu reuşea să vadă dincolo de aparenţe. Băieţelul acesta nu avea cum să fie letal, era imposibil, nu avea nici armamentul strict necesar pentru o luptă de asemenea dimensiuni, luptă care putea schimba cursul unei naţiuni. Asemeni acestui uriaş gândesc mulţi astăzi, subestimându-şi duşmanul. Cel mai mare duşman al nostu, Satan este multumit cu o astfel de viziune în ceea ce-l priveşte, pentru că victoria lui este asigurată. Dacă ne privim vrăjmaşul realist şi echidistant, îl vom trata ca atare şi lupta va fi pe măsură, şansele victoriei fiind de partea noastră, dar dacă neglijăm acest duşman considerând că nu merită interesul nostru, vom avea surpriza lui Goliat, fiind trântiţi la pământ şi decapitaţi. Duşmanii noştrii nu sunt din această lume, nu este partenerul de viaţă, vecinul bârfitor, colegul enervant, şeful, guvernul sau preşedintele. Nu, lupta noastră o descrie Pavel aşa de bine în  Efeseni 6:12 => Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care Sunt în locurile cereşti.

Trecem acum la cel de-al doilea personaj cu viziune din textul nostru, David.

Vizionarul David vedea deja biruinţa pe care i-o dă Dumnezeu

1 Samuel 17:45  David a zis Filisteanului: „Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu pavăză; iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oştirilor, în Numele Dumnezeului oştirii lui Israel pe care ai ocărît-o.Astăzi Domnul te va da în mâinile mele, te voi doborî, şi-ţi voi tăia capul; astăzi voi da stârvurile taberii Filstenilor păsărilor cerului şi fiarelor pământului. Şi tot pământul va şti că Israel are un Dumnezeu.

            David ne învaţă importanţa viziunii în viaţa creştinilor. El ne demonstrează cum poţi avea o viziune luminoasă în situaţii întunecate. Capacitatea de a vedea luminiţa de la capătul tunelului, curcubeul înaintea furtunii sau izbăvirea miraculoasă în ciuda imposibilităţilor prezente, este o însuşire pe care o au numai cei care trăiesc zilnic o viaţă dependentă de Dumnezeu.

            Noe a avut viziunea unei corăbii când nu ploase niciodată pe pământ. Dumnezeu i-a dat această viziune a salvării familiei lui şi a speciilor animale ale pământului. A primit această viziune, a comunicat-o familiei şi apoi a trecut la acţiune. La fel a făcut şi David, eroul meditaţiei de astăzi. El nu şi-a declarat viziunea şi apoi a mers să se ascundă. O, nu, el a acţionat transformând viziunea în realitate. Dacă visul rămâne doar la stadiul de vis vom fi doar nişte visători cu ochii deschişi luaţi în râs de unul şi de altul, dar când părăsim această etapă şi acţionăm luptându-ne ca viziunea să prindă contur transformându-se în realitate, atunci vom reuşi acolo unde alţii au eşuat. Şi poate că falimentul altora a fost tocmai datorită blocării acestui proces la faza de vis. Dar noi nu ne dorim să fim doar nişte visători ci vrem să dăm viaţă viselor noastre, vise născute din umblarea noastră cu Dumnezeu. Încheiem aici ciclul de meditaţii cum să reuşeşti acolo unde alţii eşuează amintindu-vă că pentru succes e nevoie de diferenţă de principii, diferenţă de perspectivă, diferenţa de  reacţie în perioadele de criză, diferenţa de strategie în soluţionarea problemelor şi de diferenţă de viziune. Fiţi binecuvântaţi

[Aceste meditații au fost rostite la Radio Vocea Evangheliei Sibiu în cadrul rubricii „Popas de suflet”.]

Reclame

Cum să reușești acolo unde alții eșuează [1]

davidarmourDeschidem o nouă serie de meditaţii inspirate din Scriptură, serie intitulată: Cum să reuşeşti acolo unde alţii eşuează! Capitolul 17 din 1 Samuel  care prezintă lupta dintre David şi Goliat ne va servi ca şi cuvânt de inspiraţie în călătoria prin Scriptură, pentru a afla secretul succesului duhovnicesc și nu numai…

Fiecare dintre noi a avut momente în care s-a întrebat de unul singur, oare cum Xulescu a reuşit acolo unde eu am falimentat. Care este secretul pe care unii îl deţin şi îi ajută să meargă din putere în putere, atingând mereu excelenţa iar eu mă târăsc în mediocritate? Dragii mei, secretul este la îndemâna oricui, el se află în Biblie, iar noi trebuie să dăm la o parte colbul nepăsării noastre şi să luăm aminte la ceea ce Cuvântul Lui Dumnezeu ne sfătuieşte.

David a reuşit acolo unde o armată întreagă împreună cu regele şi generalii ei au eşuat! Unul dintre motivele pentru care izbânda a fost de partea lui David este:

Diferenţa de principii

Pentru a înţelege mai bine importanţa principiilor diferite, vom pune în contrast 2 dintre eroii acestei întâmplări Saul, împăratul lui Israel şi David cioban şi cântăreţ iscusit.

1.Principiul lui Saul: Dacă eşti bine dotat reuşita este asigurată!

1 Samuel 17:38  Saul a îmbrăcat pe David cu hainele lui, i-a pus pe cap un coif din aramă, şi l-a îmbrăcat cu o platoşă. Saul credea că succesul acelei lupte era direct proporţional cu dotările militare pe care  le avea. Coiful de aramă şi platoşa împăratului erau unice în Israel, aşa că acest echipament trebuia să aducă biruinţa tinerelului neiniţiat în lupte care nu era deprins cu arta războiului.

            Acest principiu al reuşitei asigurate datorită înzestrărilor şi echipării corespunzătoare, guvernează din păcate o mulţime de oameni. Sunt oameni care au toate aceste ingrediente şi totuşi nu ajung să atingă succesul. Este nevoie în drumul nostru către reuşită şi de capacitate şi înzestrare naturală, este nevoie şi de mijloacele potrivite pentru a ajunge la succes dar toate acestea nu sunt suficiente.

            Conform acestui principiu, “dacă eşti bine dotat reuşita este asigurată” mulţi oameni sunt judecaţi din start, tăinduli-se orice şansă reală de a fi oameni de succes, pentru că sunt prea săraci, nu sunt aşa deştepţi, nu au părinţi realizaţi, nu arată bine sau nu îi ajută capul. Celebrul Albert Einstein nu a vorbit până la vârsta de trei ani, dând impresia că este retardat mintal şi totuşi a ajuns să câştige premiul Nobel pentru fizică. Apostolul Pavel explică aşa de bine această inversare a valorilor lumii în 1 Corinteni 1:26-29  De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi care aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari. Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii, şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt; pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.

Trecem acum la un alt  principiu, un principiu călăuzitor în viaţa lui David care îl conduce la victorie:

2.Principiul lui David: Încrederea în Dumnezeu aduce biruinţa

1 Samuel 17:39-40  vs.47  Şi toată mulţimea aceasta va şti că Domnul nu mântueşte nici prin sabie nici prin suliţă. Căci biruinţa este a Domnului. Şi El vă dă în mâinile noastre.”

Cât optimism radiază din tinerelul acesta, ar spune unii, dar eu spun că este o încredere totală în Dumnezeu. Este un Dumnezeu pe care David îl cunoaşte personal, nu doar din auzite de la părinţii sau fraţii lui, ci din experienţele personale trăite în păşunile oilor, unde cerea ajutorul divin în luptele cu fiarele sălbatice şi unde compunea apoi imnuri de laudă la adresa acestui Dumnezeu.

-Nu armele aduc biruinţa. David avea o praştie şi Goliat avea sabie, scut, coif, zale de metal plus un om care-i ducea armele şi totuşi acestea nu l-au condus la victorie. Biruinţa este a Domnului, spunea David şi despre asta vorbeşte toată Scriptura când oameni simpli, câştigă luptându-se cu ulcioare şi făclii, doborând zidurile inamice prin cântat de trâmbiţă, sau folosind în lupta lor un otig de plug sau o falcă de măgar atingând excelenţa. Cum să reuşeşti acolo unde alţii eşuează? Având principii diferite faţă de cele prezentate în Babilonul acestei lumi…

[Aceste meditații au fost rostite la Radio Vocea Evangheliei Sibiu în cadrul rubricii „Popas de suflet”.]