Cum să reuşeşti acolo unde alţii eşuează [05]

viziune_landscape-largeIată-ne ajunși la începutul toamnei, moment în care atingem şi ultima medidaţie a ciclului intitulat cum să reuşeşti acolo unde alţii eşuează. Dacă am început prin a spune că e nevoie de o diferenţă de principii, apoi diferenţa de perspectivă, continuând cu diferenţa de  reacţie în perioadele de criză şi diferenţa de strategie în soluţionarea problemelor, acum la finişul acestui voiaj prin Scriptură vorbim despre necesitatea diferenţei de viziune pentru a izbuti acolo unde alţii falimentează.

Diferenţă de viziune

O viziune nu este altceva decât un vis atât de clar, atât de viu, încât nimeni şi nimic nu poate sta în calea realizării lui.Vizionarul este acela care vede acolo unde este încă întuneric. În cele ce urmează vom cerceta viziunea uriaşului Goliat şi viziunea viitorului rege, David

În viziunea lui Goliat, David nu era pe măsura puterii lui

            1 Samuel 17:42-44  Filisteanul s-a uitat, şi când a zărit pe David, a râs de el, căci nu vedea în el decât un copil, cu păr bălai şi cu faţa frumoasă.Filisteanul i-a zis lui David: Ce! Sunt cîine, de vii la mine cu toiege?” Şi, după ce l-a blestemat pe dumnezeii lui,a adăogat: „Vino la mine, şi-ţi voi da carnea ta păsărilor cerului şi fiarelor câmpului.” Goliat şi-a subestimat duşmanul. El a judecat după ceea ce a văzut şi pe bună dreptate, ce pericol să vezi într-un copil cu păr bălai şi faţa frumoasă. În viziunea lui Goliat, tinerelul David era un element de batjocură trimis de israeliţi mai mult să-l irite şi să-l insulte.Viziunea lui era limitată, nu reuşea să vadă dincolo de aparenţe. Băieţelul acesta nu avea cum să fie letal, era imposibil, nu avea nici armamentul strict necesar pentru o luptă de asemenea dimensiuni, luptă care putea schimba cursul unei naţiuni. Asemeni acestui uriaş gândesc mulţi astăzi, subestimându-şi duşmanul. Cel mai mare duşman al nostu, Satan este multumit cu o astfel de viziune în ceea ce-l priveşte, pentru că victoria lui este asigurată. Dacă ne privim vrăjmaşul realist şi echidistant, îl vom trata ca atare şi lupta va fi pe măsură, şansele victoriei fiind de partea noastră, dar dacă neglijăm acest duşman considerând că nu merită interesul nostru, vom avea surpriza lui Goliat, fiind trântiţi la pământ şi decapitaţi. Duşmanii noştrii nu sunt din această lume, nu este partenerul de viaţă, vecinul bârfitor, colegul enervant, şeful, guvernul sau preşedintele. Nu, lupta noastră o descrie Pavel aşa de bine în  Efeseni 6:12 => Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care Sunt în locurile cereşti.

Trecem acum la cel de-al doilea personaj cu viziune din textul nostru, David.

Vizionarul David vedea deja biruinţa pe care i-o dă Dumnezeu

1 Samuel 17:45  David a zis Filisteanului: „Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu pavăză; iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oştirilor, în Numele Dumnezeului oştirii lui Israel pe care ai ocărît-o.Astăzi Domnul te va da în mâinile mele, te voi doborî, şi-ţi voi tăia capul; astăzi voi da stârvurile taberii Filstenilor păsărilor cerului şi fiarelor pământului. Şi tot pământul va şti că Israel are un Dumnezeu.

            David ne învaţă importanţa viziunii în viaţa creştinilor. El ne demonstrează cum poţi avea o viziune luminoasă în situaţii întunecate. Capacitatea de a vedea luminiţa de la capătul tunelului, curcubeul înaintea furtunii sau izbăvirea miraculoasă în ciuda imposibilităţilor prezente, este o însuşire pe care o au numai cei care trăiesc zilnic o viaţă dependentă de Dumnezeu.

            Noe a avut viziunea unei corăbii când nu ploase niciodată pe pământ. Dumnezeu i-a dat această viziune a salvării familiei lui şi a speciilor animale ale pământului. A primit această viziune, a comunicat-o familiei şi apoi a trecut la acţiune. La fel a făcut şi David, eroul meditaţiei de astăzi. El nu şi-a declarat viziunea şi apoi a mers să se ascundă. O, nu, el a acţionat transformând viziunea în realitate. Dacă visul rămâne doar la stadiul de vis vom fi doar nişte visători cu ochii deschişi luaţi în râs de unul şi de altul, dar când părăsim această etapă şi acţionăm luptându-ne ca viziunea să prindă contur transformându-se în realitate, atunci vom reuşi acolo unde alţii au eşuat. Şi poate că falimentul altora a fost tocmai datorită blocării acestui proces la faza de vis. Dar noi nu ne dorim să fim doar nişte visători ci vrem să dăm viaţă viselor noastre, vise născute din umblarea noastră cu Dumnezeu. Încheiem aici ciclul de meditaţii cum să reuşeşti acolo unde alţii eşuează amintindu-vă că pentru succes e nevoie de diferenţă de principii, diferenţă de perspectivă, diferenţa de  reacţie în perioadele de criză, diferenţa de strategie în soluţionarea problemelor şi de diferenţă de viziune. Fiţi binecuvântaţi

[Aceste meditații au fost rostite la Radio Vocea Evangheliei Sibiu în cadrul rubricii „Popas de suflet”.]

Versetul zilei (3)

David a aflat în pustiu că Nabal îşi tunde oile. A trimis la el zece tineri, cărora le-a zis: „Suiţi-vă la Carmel şi duceţi-vă la Nabal. Întrebaţi-l de sănătate în numele meu şi să-i vorbiţi aşa: „Să trăieşti în pace, şi pacea să fie cu casa ta şi cu tot ce este al tău.” 1 Samuel 25:4-6

Această urare a lui David ascunde în ea un secret al familiilor care au dăinuit peste ani. Întodeauna cursele de lungă durată în familie au ca şi catalizator pacea acelei familii. Certurile interminabile între soţi, neascultarea copiilor care-şi întărâtă părinţii la mânie sunt elemente care fură pacea dintr-un cămin. Bineînţeles în spatele acestora este regizorul perfid care scrie toate scenariile şi orchestrează dinainte fiecare situaţie, anticipând  reacţiile fiecărui membru al familiei şi profitând de slăbiciunile ştiute ale acestora.

Bine ar fi să nu ne lăsăm atraşi în acest joc murdar şi să preţuim fiecare mebru al familiei, trecând cu vederea greşelile mai mici şi iertând gafele mari. În acest fel nu-i vom vedea împlinită dorinţa celui rău de a destrăma familia sau de a o înstrăina.

Sunt familii de credincioşi care de dragul imaginii publice sunt împreună, dar răceala din familia lor a întrecut de mult temperaturile Antarcticii.

DEX-ul defineşte pacea ca: lipsă de tulburări, de conflicte, de vrajbă; armonie, împăciuire, înţelegere. Starea de pace într-o casă nu o aduc banii, casele luxoase, terenurile, sau alte proprietăţi materiale. Dimpotrivă, de multe ori aceste avuţii sunt mărul discordiei. Solomon afirmă: „Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă!” (Prov.17:1). Să nu ne amăgim aşadar afirmând că lipsurile stau la baza războielor familiale.