Sacrificiul dragostei…

Într-un mic sat de pescari din Sicilia s-au întâmplat următoarele – pe lângă legislaţia oficială în acel sat s-a mai păstrat un procedeu juridic aparte. Unul din paragrafele cele mai severe din acest procedeu aparte spunea astfel: Adulterul se pedepseşte cu moartea, şi anume o moarte cauzată prin aruncarea de pe o stâncă neagră în marea de dedesubt.

În satul acela trăiau doi tineri căsătoriţi. Într-o zi însă, tânărul soţ a trebuit să plece pentru câteva zile de acasă. În lipsă, soţia lui a comis adulterul. Lucrurile au fost date la iveală şi femeia a juns la închisoare, iar sentinţa pronunţată de juriul bătrânilor a fost limpede; aruncarea în mare de pe stânca cea neagră.

În ziua execuţiei, tot satul s-a adunat la faţa locului, iar femeia a fost adusă în faţa călăului, care i-a legat ochii şi a postat-o la marginea prăpastiei. Călăul aştepta încă ceva … ştia că soţul s-a reîntors în sat dar oare v-a veni şi el la execuţie sau nu? Era o întrebare la care se aştepta un răspuns… soţil nu a venit şi atunci călăul şi-a făcut treaba – femeia a fost împinsă şi s-a prăbuşit în adânc.

Au trecut câteva ceasuri şi prin sat se răspândise vestea că femeia trăieşte şi este acasă! Ea stă lângă plita din casa ei şi fierbe mîncarea! Ce s-a întâmplat? Dragostea soţului a fost mai mare decât dezamăgirea lui din cauza necredincioşieie ei. El a adunt toate plasele pe care a putut să le găsească în sat şe-a înodat pe toate în una singură şi în zorii zilei cu riscul vieţii le-a pus sub stânca cea neagră. Astfel femeia a căzut în plasă şi i-a fost îngăduit să rămână în viaţă.

Plasa dragostei a fost mai puternică decât vinovăţia ei!

Sursa „Un gand bun”

Reclame

Stropi de dragoste (1)

Deschid o serie de articole în care voi prezenta cuvintele care mi-au clocotit în suflet, în perioada curtării soţiei mele. Am regăsit, acum după 6 ani, acele răvaşe scrise cu atâta pasiune în epoca primei iubiri. Am întrebat-o pe soţia mea dacă-mi dă voie să dezvălui acele epistole personale şi a fost de acord. Am ales pentru început o misivă scrisă la 7 zile după începerea prieteniei.
Osea 11:4  I-am tras cu legături omeneşti, cu funii de dragoste,
Am căutat dragostea cu disperarea singuraticului. Am alergat în zeci de locuri şi biserici, pentru a prinde măcar o fărâmă din măreţia iubirii.
În cele din urmă obosit de atâta alergare, epuizat de atâta căutare, m-am aşezat îngândurat pe bolovanul desnădejdii. Credeam cu naivitate că nu voi reuşi vreodată să am parte de revelaţia iubirii. Dar … deodată, am simţit că sunt legat cu străşnicie de o forţă pe care nu o vedeam, dar pe care o simţeam prezentă în fiecare celulă a corpului meu. Eram imobilizat! Funiile care mă ţintuiseră locului cu atâta temeinicie erau FUNIILE DRAGOSTEI. Şi din acele momente am devenit sclavul iubirii, urmând-o cu docilitate prin toate ungherele universului.
Au trecut şapte zile de atunci şi acum când consemnez acest lucru în jurnalul fericirii, nu pot decât să afirm cu tărie că legăturile iubirii, mi-au dat atâta împlinire, încât aş vrea să fiu mai strâns legat şi tot mai strâns, până mă voi face una cu iubirea.
A consemnat aceste lucruri, un peregrin pe tărâmul iubirii.