Stropi de dragoste (4)

Îmi este dor de soţia mea care în urmă cu 49 de zile 2 ore şi 34 de minute a plecat din mijlocul familiei, împreună cu fiica noastră cea mai mică, într-o „vacanţă necesară” care se finalizează în 2 Aprilie, dar care pentru noi cei rămaşi acasă (bărbaţii) este un mare şi greu test. De fapt pentru întâiul nostru născut Ruben, nu este o jale chiar aşa mare, dar pentru mine, tată şi soţ trecut de 30 de ani este o mare frământare împletită cu un sfâşietor alean.

Aşa că m-am apucat să cotrobăiesc prin scrisoriile pe care i le-am scris în perioada curtării. Scot la lumina internetului una intitulată sugestiv CĂUTARE.

Am căutat prin biblioteca numită  „A  Caracterelor şi nu am găsit nimic deosebit care să-mi atragă atenţia. Gânduri nărăvaşe mi-au trecut prin minte şi am crezut cu naivitate că aceea carte care să-mi satisfacă dorul şi nevoia de împlinire a fost împrumutată…

Am aruncat o ultimă privire printre rafturile prăfuite ale bibliotecii şi am fost atras de o carte cu titlul auriu: ANNELIESE. Am scos cartea cu grijă din raft şi am început să citesc. Pe măsură ce lecturam, uimirea şi bucuria luau locul descurajării iniţiale.

Eram fericit, aceasta era cartea pe care o căutam. Am strâns-o cu frenezie la piept şi din acea zi am luat-o acasă. Citesc în fiecare zi paginile ei şi mă umplu de satisfacţie. Am necurmat un ospăţ al bunei dispoziţii şi al împlinirii sucesive. De când citesc această carte viaţa mea a devenit alta, sunt un om schimbat!

Nu mai vizitez acum biblioteca, caracterelor. Am găsit ceea ce căutam şi nu cred că este vre-o carte care să mă desfăteze mai mult. În fiecare zi descopăr lucruri noi în această carte. Mă fascinează şi mă fericeşte. Îţi mulţumesc Doamne că mi-ai dat această carte din biblioteca Ta!

Cu drag un cititor împătimit, Nicu M.

Stropi de dragoste (3)

Din seria stropilor de dragoste, am ales astăzi o epistolă mai lungă decât cele prezentate anterior, dar una care, dacă vă faceţi timp să o citiţi, va aduce seninătate inimilor voastre.

Întrebare şi răspuns…

Stau şi privesc la timpul care se scurge precum picăturile de ploaie şi îmi întreb Creatorul, cum ar trebui să fie timpul petrecut cu tine, draga mea?

El, Cel care a fost martorul tuturor întâlnirilor noastre, Cel care a zâmbit la inocenţa privirilor noastre şi a rămas tăcut în momentele de încercare, El care-şi are privirile necurmat spre pământ, mi-a răspuns printre şoapte:

„Priveşte florile şi ia aminte că toate într-o zi se vor vestejii. Timpul în care ele sunt strălucitoare este foarte scurt. Nu lăsa ca dragostea voastră să fie tot aşa! Luptă ca timpul petrecut împreună să nu se vestejească niciodată…” mi-a spus Creatorul cu vocea Sa blândă.

„Priveşte cu luare aminte, a continuat El, la anotimpurile pământului…. Primăvara totul capătă viaţă şi renaşte pentru ca vara să strălucească în toată splendoarea ei. Vine apoi toamna când totul se îmbracă într-o haină stacojie, ruginită, ca iarna totul să se reducă la o tăcere albă, fără viaţă, fără culori, fără căldură. Nu lăsa ca frigul iernii să pătrundă în relaţia voastră şi să îngheţe firava floare a iubirii dintre voi. Nu lăsa nici măcar nostalgia toamnei amintirilor să vă năpădească emoţiile. Trăiţi viaţa ca şi cum totul ar fi o veşnică vară a iubirii şi a seninătăţii, chiar dacă vor mai fi ploi neaşteptate, vara soarele străluceşte din nou şi parcă mereu cu o mai mare intensitate.”

A zâmbit duios şi apoi a continuat… „Uită-te la zi şi la noapte. Se aleargă de mii de ani dar nu se întâlnesc niciodată. Voi să luaţi aminte şi în timpul petrecut împreună să nu alergaţi bezmetici unul după greşelile altuia, încercând cu disperare să vânaţi defectele partenerului, ca apoi să le ridicaţi cu mândrie spre zenit ca un trofeu de mare preţ. NU! Să nu faceţi aşa ceva, pentru că atunci niciodată nu veţi avea harul de a vă bucura într-adevăr unul de celălalt. Opriţi-vă aşa cum s-a oprit soarele în timpul luptei de la Gabaon şi lăsaţi să strălucească ce este bun în voi, acoperind prin aceasta greşelile amândurora.”

A făcut apoi o pauză, m-a privit adânc în ochi şi a spus:” Ascultă cântecul privighetorii şi nu lăsa ca timpul petrecut împreună să fie un uruit de moară în care să nu poţi auzi altceva decât zgomotul asurzitor al nemulţumirilor şi reproşurilor. Transformaţi împreună acest timp într-un tril melodios de ciocârlie, unde vorbele alese şi aprecierile sunt la loc de cinste.”

Şi-a netezit mlădios barba argintie şi apoi a cuvântat din nou: „Priveşte adâncul mărilor şi învaţă ca timpul consumat împreună să fie acoperit cu discuţii profunde, despre caracter, relaţie, deprinderi sfinte şi nicidecum cu glume de prost gust şi vorbe rele care să-l rănească pe celălalt. Ideal ar fi ca în timpul vostru să nu vorbiţi doar amândoi ci să vorbim împreună…”

S-a ridicat apoi şi depărtându-se a zis trist: „În ultimul timp tot mai puţini mă includ şi pe mine în discuţiile lor. Dacă veţi petrece timpul aşa cum v-am sfătuit, viaţa voastră va deveni o simfonie a bucuriei şi împlinirii!”

Apoi s-a depărtat având ca mijloc de transport un nor albicios şi strălucitor, pe mine lăsându-mă într-un noian de gânduri şi întrebări. A fost Isus, care a vrut să ne sfătuiască pe calea pe care am pornit. Nu am apucat să-i spun mulţumesc, dar Îi spun acum: MULŢUMESC Isuse!

Nicu Meister

Stropi de dragoste (2)

Continuăm seria „Stropi de dragoste” care îşi are originea şi explicaţia aici!
Dacă te iubesc? Răspunsul îl ştii deja! Cum aş putea să nu iubesc sufletul meu geamăn? Părticica din mine care mi-a lipsit 25 de ani, iar acum a venit să întregească ceea ce Creatorul a spus „să fie una”!?
Stelele sunt prea puţine pentru a demonstra iubirea mea! Le-aş lua şi ţi le-aş prinde în păr, dar tu nu ai nevoie de ele, pentru că tu însuţi eşti o stea care străluceşte ca un luceafăr în galaxia iubirii.
Te iubesc mai mult decât iubeşte floarea razele de soare. Te iubesc mai adânc decât iubeşte marea unduirea apelor ei. Te iubesc mai puternic decât vântul care apleacă semeţia brazilor. Te iubesc mai  temeinic decât iubeşte piscul de munte atingerea norilor. TE iubesc mai mult decât orice pe acest pământ, chiar dacă Demiurgul îmi este primul în iubire, nu-i nimic pe acest pământ să se asemene cu tine!
Dacă aş avea putere să aşez continentele pământului după bunul meu plac, le-aş aşeza în aşa fel încât să poţi citi dintr-o plimbare pe lună cuvintele  TE IUBESC!
P/S
Nu încerca să te lupţi cu iubirea. oricât de multă rezistenţă i-ai opune, în cele din urmă ea te va birui. Şi este atât de minunat să fi învins de iubire… Iubirea te transformă. Dacă eşti o mână de ţărână, o cocioabă părăsită, uitată de lume şi ignorată, lasă-te cucerită de dragoste şi ea te va transforma într-un palat măreţ, admirat de toţi şi preţuit de Dumnezeu.

Stropi de dragoste (1)

Deschid o serie de articole în care voi prezenta cuvintele care mi-au clocotit în suflet, în perioada curtării soţiei mele. Am regăsit, acum după 6 ani, acele răvaşe scrise cu atâta pasiune în epoca primei iubiri. Am întrebat-o pe soţia mea dacă-mi dă voie să dezvălui acele epistole personale şi a fost de acord. Am ales pentru început o misivă scrisă la 7 zile după începerea prieteniei.
Osea 11:4  I-am tras cu legături omeneşti, cu funii de dragoste,
Am căutat dragostea cu disperarea singuraticului. Am alergat în zeci de locuri şi biserici, pentru a prinde măcar o fărâmă din măreţia iubirii.
În cele din urmă obosit de atâta alergare, epuizat de atâta căutare, m-am aşezat îngândurat pe bolovanul desnădejdii. Credeam cu naivitate că nu voi reuşi vreodată să am parte de revelaţia iubirii. Dar … deodată, am simţit că sunt legat cu străşnicie de o forţă pe care nu o vedeam, dar pe care o simţeam prezentă în fiecare celulă a corpului meu. Eram imobilizat! Funiile care mă ţintuiseră locului cu atâta temeinicie erau FUNIILE DRAGOSTEI. Şi din acele momente am devenit sclavul iubirii, urmând-o cu docilitate prin toate ungherele universului.
Au trecut şapte zile de atunci şi acum când consemnez acest lucru în jurnalul fericirii, nu pot decât să afirm cu tărie că legăturile iubirii, mi-au dat atâta împlinire, încât aş vrea să fiu mai strâns legat şi tot mai strâns, până mă voi face una cu iubirea.
A consemnat aceste lucruri, un peregrin pe tărâmul iubirii.