Ringul electoral

Am asistat aseară la o veritabilă luptă pentru centura de preşedinte a României. Lupta a fost crâncenă, pe viaţă şi pe moarte. Loviturile s-au derulat cu precizie şi din abundenţă ca torentul unei cascade. Partenerii s-au lovit în plexul trecutului şi în bărbia temerii de viitorul apropiat. Au căzut pe rând, dar s-au ridicat vitejeşte începând din nou încăierarea. Când lupta era pe sfârşit, arbitrul opreşte bătălia şi dă posibilitatea pugiliştilor de a renunţa la mănuşi, la cască , la proteza  dentară protectoare şi cere adversarilor să jure cu mâna pe Biblie că nu s-au dopat…
Am ales acest mod de prezentare a confruntării dintre cei doi candidaţi la preşedenţie, pentru a sublinia sfârşitul meciului. Ori ştim cu toţi că NU ceri la sfârşitul unui partide un control anti-doping. Controlul se efectuează înainte.
Cred că cei doi adversari, au avut tot timpul campaniei o doză însemnată de substanţe ilegale, dar nu în sânge, în subconştient. S-au minţit pe ei înşişi că pot duce România pe o cărare nebătătorită, care scoate ţara din criză. Sub efectul acestor analgezice politice, injectate de staful partidului susţinător sau de propriu narcisism, pretendenţii la cea mai înaltă funcţie în stat, au ajuns până acolo încât să facă  jurăminte cu mâna pe Biblie despre acte pe care conştiinţa le nega cu tărie.
Astfel privind lucrurile nu ştiu dacă în ringul electoral avem vre-un câştigător. Cred că fiecare şi-a pierdut stima de sine însuşi, stimă care se  recâştigă atât de greu.
Acest post l-am scris în urma lecturării acestui articol scris de Marius Cruceru.
Reclame