Ce ai în mână?

Mâinile noastre pot proteja şi răsfăţa comorile efemere ale acestei lumi sau pot purta cu mândrie valorile divine care niciodată nu se vor devaloriza.
Se poate să ţinem în mâinile noastre cu multă grijă frica de a nu fi călcat în picioare de ceilalţi, mândria unei imagini de sine bune, poate teama de viitor şi necunoscut sau poate frâiele conducerii şi siguranţei personale. Dumnezeul pe care-L slujim se vede nevoit de multe ori să ne desfacă mâinile încleştate pe gunoaiele aceste lumi, pentru a pune El în căuşul palmelor noastre valorile inestimabile ale cerului. Vom descoperii în continuare, dacă suntem sinceri cu noi înşine, ce anume avem noi în mâini la momentul actual…
Toiagul de lider
-Moise a avut  toiagul de conducător
-Domnul i-a zis: „Ce ai în mână?” El a răspuns: „Un toiag.” Exod 4.2
-Conducător al unui grup, al unei biserici, capul de familie
-liderul este cel care rămâne de multe ori singur, izolat, neânţeles, arătat cu degetul pentru hotărârile care le ia.
Sceptrul administraţiei
– Iosif a avut sceptrul administraţiei în mâinile lui
“Egipteanul a lăsat pe mâinile lui Iosif tot ce avea şi n-avea altă grijă decât să mănânce şi să bea.” Gen.39.6
-Administartorul în cazul lui Iosif, trebuia să administerze ceva ce nu era a lui, ceva ce nu-i aparţinea.
-Fiecare dintre noi poartă acest sceptru al administraţiei, sau ar trebui să-l poarte.
-Tot ce avem pe acest pământ, chiar dacă sunt inscrise pe numele nostru  terestru, de fapt aparţin Lui Dumnezeu. Casă, maşină, terenuri, afaceri, fundaţii, conturi în bancă sau orice altceva ne sunt date spre administrare. Suntem bun ispravnici?
-Chiar şi corpul ne este dat spre administrare…
Ulciorul slujirii
– Elisei ţinea ulciorul  slujirii
Dar Iosafat a zis: „Nu este aici niciun proroc al Domnului, prin care să putem întreba pe Domnul?” Unul din slujitorii împăratului lui Israel a răspuns: „Este aici Elisei, fiul lui Şafat, care turna apă în mâinile lui Ilie.” 2Împ.3.11
-Este atât de greu să ai în mână ulciorul acesta uzat şi ciobit al slujirii.
-Slujirea necesită umilinţă şi plecare a capului.
-Cu siguranţă visul lui Elisei era mai măreţ decât acela de a turna apă pe mâinile lui Ilie de câteva ori pe zi. E greu să fi slugă!
-Acest ulcior al slujirii este purtat de toţi credincioşii… în discuţii.
-Se filozofează pe necesitatea dobândirii acestei virtuţi, dar puţini trec la fapte.
– Într-o povestire veche intitulata „ Sclavul Regelui”, se vorbeste despre un rob care îsi împlinea cu credinciosie slujba fata de stapînul sau. Într-o zi, acesta a fost întîmpinat de un înger, care apreciindu-i modul în care îl slujeste pe stapînul sau i-a spus ca este gata sa-i împlineasca orice dorinta. Servitorul n-a stat mult pe gînduri. Tot timpul şi-a zis: „ce bine este de stapânul meu ; nu face nimic, iar toţi ceilalţi lucrează pentru el!„ De aceea a spus îngerului: „dorinţa mea este ca să iau locul regelui fără responsabilităţile lui, iar toţi ceilalţi să-mi slujească.” De astazi înainte vreau sa nu mai fac nimic; bucurîndu-mă doar de tot ce-mi vor oferi ceilalţi.Dupa ce i-a fost împlinita dorinta , pentru o vreme lucrurile au mers foarte bine. Dupa un timp însa , robul ce-a luat locul regelui , s-a plictisit. Nu mai avea nici un fel de bucurie şi nici nu mai putea suferi capriciile celor care îl slujeau. Povara faptului ca nu mai putea face nimic , devenea tot mai mare cu fiecare zi . De aceea a chemat îngerul şi i-a zis : „ajută-mă să mă întorc la slujba mea, pentru ca atunci eram mai fericit . Mai degraba sunt gata sa merg în iad, decît sa mai ramân în acest loc unde nu pot sa fac nimic”!
Îngerul l-a privit cu atentie , apoi i-a zis :” unde crezi ca ai fost în ultimile 90 de zile „?
În această scurtă povestire , este un mare adevar. Noi am fost creaţi nu pentru a fi slujiţi , ci pentru a sluji.
Acul hărniciei şi compasiunea pentru alţii
– Tabita mâna care avea acul hărniciei şi compasiunea pt. alţii
Petru s-a sculat şi a plecat împreună cu ei. Când a sosit, l-au dus în odaia de sus. “Toate văduvele l-au înconjurat plângând şi i-au arătat hainele şi cămăşile pe care le făcea Dorca, pe când era cu ele.” Fapte 9.39
-Într-o împrejurare, Maica Teresa a spus : „ La sfârsitul vietii nu vom fi judecati dupa câte diplome am reusit sa obtinem, sau ce pozitii am ocupat si câti bani am reusit sa strîngem. Vom fi judecati dupa felul cum am dat de manîncare celor flamînzi si i-am îmbracat pe cei goi .Sunt oameni flamânzi nu numai dupa pîine, ci flamînzi dupa dragoste. Sunt oameni goi nu numai pentru ca n-au cu ce sa se îmbrace , ci pentru ca sunt dezbracati de orice demnitate umana. Sunt oameni fara casa nu numai penru ca n-au un adapost, ci pentru ca sunt respinsi, uitati si neacceptati. Acestia sunt oamenii pe care Domnul Isus vrea sa îi ajute prin noi.”
-Credincios leneş este un pleonasm!
Ramurile de finic ale biruinţei
– Gloata din Apocalipsa cu ramurile de finic ale biruinţei în mâini
“După aceea m-am uitat şi iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâini;” Apocalipsa 7.9
-După ce ne vom sfârşi alergarea şi am purtat în mâinile noastre poverile încredinţate de Dumnezeu, abia atunci vom putea ţine ramurile de finic ale biruinţei.
Pielea de ied a înşelătoriei
– Iacov a  avut  pielea de ied a înşelătoriei pe mâini
“În urmă, Rebeca a luat hainele cele bune ale lui Esau, fiul ei cel mai mare, care se găseau acasă, şi le-a pus pe Iacov, fiul ei cel mai tânăr.I-a acoperit cu pielea iezilor mâinile şi gâtul care erau fără păr. Nu l-a cunoscut, pentru că mâinile îi erau păroase, ca mâinile fratelui său, Esau; şi l-a binecuvântat.” Gen.27:15-23
-Iacov purta pe mâinile lui această piele fără mustrări de conştiinţă.
-Cu siguranţă nu s-a împotrivit mamei lui care a venit cu această idee
-Nu s-a întrebat dacă îi place sau nu lui Iehova ceea ce face
-Când te înşeală un necunoscut e dureros, dar când te înşeală propriul copil sau frate, durerea se amplifică.
-Am auzit de fraţi care înşală pe alţi fraţi şi numesc asta “lecţii de viaţă”.
-Într-o bună zi această piele a înşelătoriei se va desface din legăturile ei, v-a cădea jos şi vom fi făcuţi de ruşine
-Maleahi 3.8  Se cade să înşele un om pe Dumnezeu cum Mă înşelaţi voi? Dar voi întrebaţi: „Cu ce Te-am înşelat?” Cu zeciuielile şi darurile de mâncare.
Cheia cunoştinţei neîmpărtăşite
– Cărturarii ţineau în mână cheia cunoştinţei neâmpărtăşite
“Vai de voi, învăţători ai Legii! Pentru că voi aţi pus mâna pe cheia cunoştinţei: nici voi n-aţi intrat, iar pe cei ce voiau să intre i-aţi împiedicat să intre.” Luca 11.52
-Dacă ar putea fi cântărite cunoştinţele noastre în urma predicilor şi a cărţilor citite…
-Dacă ar fi să avem atâţia bani câte cunoştinţe avem, mulţi dintre noi ar fi miliardari!
-DAR, aceste cunoştinţe nu valorează NIMIC, dacă nu le împărtăşim altora
-Ba mai mult cunoştinţele noastre acumulate vor forma un martor puternic al acuzării în ziua judecăţii.
Punga dorinţei de câştig
– Iuda mâna care ţine punga  dorinţei de câştig
„Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis: „De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei şi să se fi dat săracilor?” Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ şi, ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea în ea.” Ioan 12.4
“Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd şi pierzare.”1Tim.6.9
-Dorinţa de a acumula cât mai multe posesiuni materiale  într-un timp cât mai scurt aduce dezastru, în schimb Biblia ne dă o reţetă pentru un mare câştig:
Negreşit, evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig. 1Tim.6.6
Sabia râvnei lipsită de pricepere
– Petru ţinea în mână sabia râvnei lipsite de pricepere
“Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o, a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă”. Ioan18:10
Fraţilor, dorinţa inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu pentru israeliţi este să fie mântuiţi.Le mărturisesc că ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere” Romani 10.1
-Este bine să fii plin de râvnă totdeauna pentru bine.” Râvna (zelul) este foarte necesară pentru a realiza ceva; dar râvna fără pricepere este ca un cal sălbatic fără zăbală sau frâu. Se vede o activitate intensă, dar ea este inutilă.
-Este ca omul care arată o mare râvnă şi nerăbdare de a ajunge într-un anumit loc, dar care călătoreşte în direcţie greşită.
-Petru nu a înţeles că războiul nu trebuie dus pe acest plan material şi fără să se mai gândească a lovit în Malhu.
-Sunt lucrări în care ne angrenăm fără a calcula  cu înţelepciune care ne este sorţul de izbândă.
-Sunt momente prielnice când putem deschide discuţii cu cei necreştini despre Dumnezeu; să nu lăsam ca zelul nostru să o ia înainte şi să strice lucrarea.
*  *  *
Mâinile obosesc şi trebuiesc sprijinite
“Mâinile lui Moise fiind trudite, ei au luat o piatră, au pus-o sub el, şi el a şezut pe ea. Aaron şi Hur îi sprijineau mâinile, unul deoparte, iar altul de alta; Ex.17.12
Înaintea Domnului nu se vine cu mâinile goale
„să nu te înfăţişezi cu mâinile goale înaintea Mea.” Ex.34.20
Nicu Meister

Liderul neînfricat

Liderul neînfricat
Această veleitate de a fi lider, este una de dorit, remarcă scriptura, dar este înţeleasă de multe ori greşit. Sunt locuri în lume unde această „activitate de supraveghere” conferă privilegii şi celebritate, aceste motive fiind suficiente, pentru fariseii lumii, de a păşi cu uşurinţă pe această cărare nu prea bătătorită. Pe de altă parte, în vremea Apostolului Pavel şi chiar şi astăzi în multe părţi ale lumii, această ambiţie vrednică de cinste, implica responsabilităţi grele, pericole şi cei înhămaţi la un astfel de jug aveau drept răsplată, dispreţ, dezaprobare, respingere şi chiar moarte.
Unde găsim adevăraţii lideri? Oriunde sunt oameni gata de a-L sluji pe Dumnezeu şi de a plăti preţul uceniciei. Creatorul nu se foloseşte doar de cei cu daruri native în această privinţă, El se slujeşte de acei oameni care în ciuda carenţelor se pun la dispoziţia Lui Dumnezeu. Competenţa, este un element care nu se dobândeşte în urma absolvirii unor şcoli, ea este produsul Duhului Sfânt şi este conferită de Însuşi Dumnezeu.
Slujitor sau stapân? Scriptura foloseşte termenul de slujitor atunci când vorbeşte de liderii ei. Această coordonată a slujirii este prezentată de Isus ca fiind baza reală care conturează profilul unui lider de succes. Spiritul de slujire, conform vizionarului Isaia (42:1-5), are următoarele trăsături: dependenţa divină, confirmare din partea Lui Dumnezeu, un spirit de modestie, îngăduinţă cu cei supuşi greşelilor, optimism molipsitor şi nu în ultimul rând, ungere divină.
Liderii se nasc şi se formează. Conducerea spirituală nu se poate baza doar pe calităţile naturale, este nevoie de prezenţa Duhului Sfânt pentru a intensifica potenţialul candidaţilor la slujirea celorlalţi.
Calităţile celui care doreşte să fie lider nu sunt lipsit de importaţă. Enumerăm aici doar o parte, pentru a schiţa portretul liderului eficient în lucrarea sa: abilitatea de a face pace, gândire independentă, descurcăreţ în situaţii limite, asumarea de responsabilităţi, voinţă fermă, iertător, plin de pasiune, disciplinat, vizionar, înţelept, curajos, smerit, integru, cu un cumpătat simţ al umorului, răbdător, capabil să încurajeze pe alţii, diplomat, ascultător atent şi cel mai important lucru, plin de Duhul Sfânt. O să ne focalizăm atenţia acum pe viziunea lui Pavel despre conducere şi pe caracteristicile necesare, din punctul său de vedere, ale unui lider. Ţinând cont de diversitatea calităţilor sale şi de influenţa şi amploarea lucrării sale, suntem îndreptăţiţi să-i studiem conceptele. Conform 1Timotei 3:2-7, liderul trebuie să împlinească nişte condiţii pentru a fi ales. Aceste condiţii sunt de natură socială, morală, intelectuală, care ţin de sfera personalităţii, privitoare la viaţa de familie şi cu referinţă la maturitatea spirituală, indispensabilă unei conduceri eficace. Sunt trei domenii de o importanţă vitală pentru lider: rugăciunea, lectura şi timpul. Folosite eficient, acestea dăltuiesc în lider calităţi ieşite din comun şi îi conferă acestuia capacitatea de a influenţa oamenii.
Sacrificiul liderului. Adevărata conducere cere sacrificiu şi dacă nu suntem pregătiţi să plătim preţul nu ne vom califica pentru această lucrare. Dacă în sufletul nostru nu se pot distinge cicatricile sacrificiului de sine, dacă nu am făcut cunoştinţă cu singurătatea şi nu am fost biciuiţi de critici acide, dacă nu am petrecut timp în compania oboselii şi nu am călătorit cu respingerea umilitoare, putem spune că nu ştim ce înseamnă să stai în fruntea poporului. Acolo este modelat liderul, în acest fel este pregătit pentru luptele care urmează, aşa sunt plămădiţi cei care vor să slujească…
Testele promovarii. Pentru a verifica competenţa unui lider Dumnezeu îl testează, îl pune la încercare ca pe Avraam odinioară. Acesta este unul din principiile divine. Mai devreme sau mai târziu vom avea parte de astfel de probe, care ne vor califica sau nu în slujba de lideri. O să amintim cinci teste pe care le foloseşte Dumnezeu pentru a cerne adevăraţii lideri: compromisul, ambiţia, situaţiile imposibile, eşecul şi gelozia.
Predarea ştafetei. „Cel care reuşeşte să facă lucruri bune prin intermediul altora, exercită cel mai bun tip de conducere.” (p.185). Această măiestrie de a delega oamenii potriviţi în locuri potrivite, va scuti pe lider de suprasolicitare şi va da posibilitatea altora de a-şi dovedi competenţa. Acest mod de lucru, pregăteşte viitorii lideri şi atunci când va avea loc înlocuirea liderilor din diverse motive, se vor putea ridica alţii, care ştiu ce înseamnă să porţi jugul responsabilităţii. Cu toate acestea pierderea unui lider proeminent, naşte îndoieli şi îngrijorare. Perioadele de criză propulsează liderii aleşi de Dumnezeu, chiar dacă succesorul nu se evidenţiază imediat, timpul va dezvălui în cele din urmă capacităţile sale.
Formarea viitorilor lideri, este stâns legată de perioada lor de ucenicie. Dacă le este oferită posibilitatea de a lua singuri decizii, dacă li se recunosc realizările şi li se dă credit, viitorii lideri vor face paşi importanţi pe drumul conducerii. Inevitabil vor fi şi greşeli, însă cu încurajarea antrenorului, jucătorii vor depăşii acest stadiu şi înaintarea lor va fi văzută de toţi.
Pericole iminente. Un ultim aspect de care trebuie ţinut cont sunt pericolele care-i pasc pe lideri. Amintim aici curse ca: mândria, gelozia, popularitatea, infailibilitatea, indispensabilitatea, exaltarea, depresia şi eşecul.
Puterea de a rămâne un lider neînfricat o dă doar Dumnezeu. Bisericile noastre au nevoie de lideri eficienţi care să conducă mireasa lui Hristos fără nici o pată la altar. Doamne ridică Tu astfel de lideri.
În redactarea acestui material am folosit cartea „Adevăratul lider spiritual”de J. Oswald Sanders.

Nicu Meister