Mărturie Vasile Hozan

Hozan

Pentru vizionarea mărturiei dă click pe fotografie!
Anunțuri

Mărturie Ştefan Lepădat

Am auzit o voce care-mi spunea: STEFANE, CE-AI DE GAND?
Am inceput sa plang.

Doamne, nu pot sa ma las de tigara, de femei si de bautura. Dar daca Tu ma ajuti, de azi eu ma las.Cristos S-a aplecat in balta si in mizeria vietii mele, m-a scos, m-a dus in atelierul Lui, m-a pus pe masa Lui si a lasat ca sangele Lui sa ma spele de orice pata si de orice mizerie si m-a facut fiu de Dumnezeu.

Stefan Lapadat s-a nascut intr-o familie de credinciosi penticostali din Lipova, insa la adolescenta a uitat valorile in care a fost crescut si a inceput sa guste viata.A fugit peste granita in Iugoslavia, a ajuns in Statele Unite si acolo a continuat cu discoteci, batai, viata de noapte si tot ceea ce credea ca-i aduce fericirea. Dar L-a intalnit pe Cel care i-a dat intr-adevar fericirea, pe Cristos Domnul.

Citiţi mărturia integrală pe http://ioanciobota.wordpress.com

Articole asemănătoare

Mărturie Tony Anthony

Mărturia unui alcoolic

Preot arab spune adevarul despre islam

Dumnezeu cercetează bogaţii lumii

Interviu Ligia Seman

Povestea unei vieţi

Mărturia unui alcoolic


Am primit un email de la Virginia Braşov, care merită împărtăşit, mai ales acum în prag de sărbători când pentru majoritatea a serba înseamnă a mânca şi a a bea bine. Această mărturie mai poate elibera încă …

Intr-un oras din America s-a tinut o mare conferinta impotriva alcoolului.
La inceputul conferintei s-a ridicat un batran cu fata sfrijita si cu privirea pierduta. Si a spus:Vreau sa va povestesc drama vietii mele.Poate ca va va ajuta sa scapati de aceasta patima:Betia.Am fost si eu tanar si sanatos,aveam serviciu ,am cunoscut o fata am iubit-o si ne-am casatorit.Nimeni nu era fericit ca mine.Dumnezeu ne-a daruit un baietel si nu stiam decat casa si serviciul.Aveam la servici un coleg foarte betiv,care mereu ma invita cu el sa ne incalzim la un pahar de bautura.Un timp l-am respins si a inceput sa rada de mine ca nu-s barbat,ca nu stiu decat casa si serviciul si tot staruind de mine am cedat si m-am dus cu el la bautura si am venit acasa beat.Cind m-a vazut sotia beat a inceput sa planga iar eu am injurat-o si i-am spus ca-s barbat.Dumnezeu ne-a dat si o fetita dar eu mereu veneam beat acasa.Nu ne ajungeau banii si am inceput sa vand lucruri din casa pentru bautura .Intr-o seara de iarna am iesit dela serviciu era frig,viscol si zapada .Mi se parea ca puterile intunericului au iesit din adanc si am intrat cu colegul meu sa ne incalzim la un pahar de bautura.Nu stiu cit am baut,dar am venit acasa beat.Sotia mea cu cei doi copii era in casa ,in frig.Am tipat la sotia mea sa-mi dea mancare.Ea a inceput sa planga si era bolnava si palida si mi-a zis :Vasile nu am nimic de mancare ,de trei zile nu am mancat! Uita- te la mine si la copii cum am ajuns din cauza ta. Dar eu ca o fiara m-am repezit la ea si am aruncat-o afara in zapada.Ea ma ruga :Vasile nu ma arunca afara ca e tare frig!Dar eu infierbantat de bautura nu am ascultat,am luat si fetita care avea doi ani si era tare plapanda si am aruncat-o si pe ea afara .M-am repezit si la baiat care avea noua ani.El s-a prins cu mainile de patut si plangea zicand:Taticule fie-ti mila de noi si nu ne da afara .Dar eu vazind ca nu- pot desprinde de patut,am luat un cutit si i-am taiat degetele si l-am aruncat afara .Am incuiat usa si m-am lasat pe pat .Dimineata cind m-am trezit m-am uitat dupa sotie si copii si nu erau in casa.Am vazut singe pe jos si degetele dela mana dreapta ale baiatului si mi-am dat seama si am iesit afara si sotia mea zacea cu fetita in brate pe jumatate acoperite de zapada .Am inceput sa plang ,sa urlu ,vroiam sa ma omor,sa ma tai .Strigam pe scumpa mea sotie ,strigam baiatul dar nu mai era nimeni.Scumpa mea sotie si fetita dormeau somnul mortii.M-am dus si m-am predat autoritatilor.Si am stat douazeci de ani in inchisoare,am iesit din inchisoare si umblu dintr-un oras in altul si nu mai am pace.Strig mereu pe sotia mea dar nu e! Strig fetita caruia nu ii voi mai auzi ginguritul.unde sint? Strig si pe baietel si nu raspunde nimeni!Unde sinteti ?Sotia mea care era asa de frumoasa si buna..As vrea sa-i mai vad odata ,sa le cad in genunchi si sa le cer iertare. Unde sint ? Unde-i baiatul meu care are mana dreapta fara degete?Unde este ? Sa-mi cer iertare!
Si batranul s-a prabusit pe scaun…
Din multime se ridica un barbat tanar si spune:
N-am baut niciodata si nu am sa pun bautura pe limba,pentruca bautura m-a lipsit de mama si de sora mea si de tata pe care nu l-am mai vazut pana acum !Si a ridicat mana dreapta in sus zicand :Te iert tata!S-au imbratisat si au plans ,toata lumea plangea Si a fost o mare trezire .Cei mai multi au fagaduit ca nu vor bea niciodata.Iar batranul Vasile a spus la toti :As dori ca aceasta drama a vietii mele sa va faca pe toti sa urati aceasta patima,care a distrus si distruge multe familii si aduce multa amaraciune durere, lacrimi si moarte …

Mărturie Tony Anthony

Tony Anthony este căsătorit cu Sara. Ei locuiesc în Essex, Marea Britanie, împreună cu cei doi fii ai lor, Ethan si Jacob.

Tony Anthony, de trei ori campion mondial la Kung Fu şi autor al cărţii „Îmblânzirea tigrului”.

Tony Anthony nu cunostea frica. Triplu campion mondial de Kung Fu, el era sigur de sine, puternic si la vârful piramidei artei sale. Îl astepta o carieră extraordinară. Fiind cooptat în elita gărzilor de corp, el călătoreste în întreaga lume, protejându-i pe cei mai bogati, mai puternici si mai influenti oameni din lume.

Această istorisire plină de actiune, captivantă si adesea înfiorătoare, reprezintă povestea adevărată a lui Tony. Învecinându-se uneori cu fantezia si fictiunea, desi reală în fiecare dintre afirmatiile ei, această remarcabilă carte este aproape de necrezut. Cu o perspectivă fascinantă asupra artelor martiale chineze, cu fiorul pe care-l dă adrenalina în viata pe muchie de cutit a bodyguard-ului, ea povesteste tragedia personală care l-a transformat pe „un ucenic al iluminării” într-un om violent, însetat de sânge.

Tony ajunge în Închisoarea Centrală notorie din Nicosia. Acolo, în adâncurile unui iad zilnic, totul putea fi pierdut, dacă nu l-ar fi vizitat un străin…


Tony este tradus în limba română de pastorul Cristian Bărbosu.

A doua parte aici

A treia parte aici

A patra parte aici

Interviu cu Vladimir Pustan

Vladimir Pustan este pastor, scriitor şi preşedinte al Fundaţiei “Cireşarii”. Este căsătorit cu Florica şi are patru copii: Vlăduţ, Emanuela, Beniamin şi Florin.

El este un pastor marcant pentru generaţia tânără din zilele noastre. Iubit de majoritatea evanghelicilor români, dar şi criticat în anumite perioade ale vieţii, pastorul Vladimir Pustan a rămas credincios lui Dumnezeu şi viziunii primite de la El. Este un model de perseverenţă, loialitate şi dedicare.

Vă invităm să citiţi un interviu provocator despre viaţa pastorului Vladimir Pustan, despre generaţia tânără din zilele noastre, dar şi despre momentele în care a fost criticat pentru acţiunile sale.

„M- am îndepărtat treptat de Dumnezeu. De la 16\17 ani, nu am mai mers la biserică, mama a mers singură. Nu am avut o viaţă păcătoasă, ci, pur şi simplu, nu mai mergeam la biserică pentru că nu- L mai simţeam pe Dumnezeu acolo, în biserică.”

„Tatăl meu era un om foarte milităros. Nu mă lăsa să mă joc, aveam program, orar pe perete. În privinţa  aceasta, am avut o viaţă foarte milităroasă, angrenată într-un program foarte strict. De aceea, acum,  nu mai suport nici un program strict.”

Povestea unei vieţi

Cosma Vasile este unul din membrii fondatori ai bisericii penticostale din Sibiu. Aceasta este povestea vieţii lui într-un interviu care a avut marea plăcere să mi-l acorde.

Intervievat: Cosma Vasile (C.V)

Data naşterii: 13 februarie 1931

Locul naşterii: Roşia de Secaş, jud.Alba

Statut în biserică: membru fondator în biserica penticostală „Sfânta Treime” din Strada Lupeni Nr. 53 Jud. Sibiu

C.V : Fac parte dintr-o familie de 8 copii, am crescut în religia greco catolică, înainte de a veni comunismul. Eram şi noi credincioşi, la paşti şi la crăciun mergeam la biserică. Din câte imi amintesc eu la noi în famile nu mergea nimeni la biserică, decât tatăl meu şi asta doar la paşti.Eram oameni zişi credincioşi, dar fără nici un interes de biserică, nu ne interesa biserica.Ne interesa să fim şi noi în rând cu oameni să sarbătorim şi noi sărbătorile care erau.

N.M: Era biserică de pocăiţi în sat?

C.V: A apărut mai târziu, eu eram adolescent pe atunci, dar nu mai ştiu exact când că nu m-a ineresat.Era biserică de penticostali.Ii priveam ca pe nişte ciudaţi şi ziceam că nu o să mă pocăiesc niciodată, că e o viaţă închisă, şi eu trebuie să-mi trăiesc tinereţea, că sunt tânăr şi doar o viaţă am. Îmi spuneam că nu arte rost să ma pocăiesc să stau acolom închis într-o cameră cu bătrânii şi să plâng toată ziua.Nu asta nu era de mine!

N.M:Erau doar bătrâni în acea biserică?

C.V :La început erau numai bătrâni, dar apoi s-au mai pocăit şi tineri, chiar prieteni de-ai mei, dar eu nu am putut accepta. Chiar le spuneam: „Bă ce găseşti tu la pocăiţi, îţi închizi viaţa? Nu mai poţi să umbli cu fete…”

N.M:Câţi ani aveaţi când s-a înfinţat acea biserică la dumneavoastră în sat?

C.V: 14,15 ani

N.M: Nu aveaţi chiar nici o tragere de inimă în ceea ce priveşte religia?

C.V:În inima mea simţeam ceva, ceva. Aveam religie la şcoală şi chiar eram prieten cu preotul, pentru că îmi făceam todeauna temele şi îmi plăcea să-l ascult.Unii din colegii mei luau bătaie dacă nu-şi făceau temele.Îi bătea popa de numa’.

Mă  aveam  bine cu  popa. Am fost şi l-a spovedit, e drept singura dată în viaţă. Dar acolo preotul m-a sfătuit să-mi fac rugăciunile zilnic, “Tatăl nostru”, “Născătoarea”, “Îngerelu’ “.Le spuneam în fiecare zi cu plăcere şi le repetam de 4,5 ori.

După armată am venit la Sibiu. Aici l-am întâlnit pe fratele Damian, care m-a invitat la biserică. A stăruit de multe ori că nu am vrut să merg. În cele din urmă am acceptat, m-am dus mi-a plăcut, dar apoi nu m-am mai dus.

În acest timp am cunoscut-o pe cea care acum îmi este soţie.

Ea era pocăită şi îmi tot spunea că ar trebui să mă pocăiesc dacă vreau să fiu cu ea. Atunci împins de dragoste i-am promis că o să mă pocăiesc, dar mai mult de dragul ei. Am început să merg regulat la biserică. După un timp Am auzit predica unui frate Jeleriu, care a făcut o expunere aşa frumoasă despre cum să te întorci la Dumnezeu. Acele cuvinte m-au tăiat şi nu am mai putut, parcă s-a zdrobit ceva în mine şi am început să plâng.După terminarea slujbei m-am dus direct la fratele Jeleriu şi l-am întrebat: „frate pe mine mă mai primeşte Dumnezeu, ca eu am fost un tare mare păcătos?Plin de bucurie fratele mi-a dovedit că Isus primeşte pe oricine, indiferent de păcatele săvârşite.

N.M: Unde se întâmpla asta, la care biserică?

C.V : La prima  şi singura biserică penticostală de atunci, de pe strada Maşiniştilor.[Menţionez că în momentul de faţă sunt 2 biserici penticostale recunoscute în Sibiu şi nici una dintre ele nu are sediul pe strada mai sus amintită. Acela a fost primul sediu al bisericii penticostale din Sibiu.]

N.M: Ce s-a întâmplat după acestea?

C.V: M-am botezat in 1960 şi mi-am predate viaţa în mâna Domnului. Aşa de mult mă cercetase Dumnezeu că i-am zis soţiei mele că dacă ar fi să aleg între ea şi Isus, l-aş alege pe Isus. M-am căsătorit şi am frecventat  biserica condusă mai apoi de fratele Damian. Menţionez că înainte de fratele Damian, venea şi oficia Cina Domnului fratele Ionică Pleşa de la Mediaş iar la botez venea şi fratele Popovici de la Braşov.

Dumnezeu ne-a binecuvântat apoi cu 8 copii, patru fete şi patru băieţi. Locuiam într-un loc foarte strâmt în chirie şi ne-am rugat Domnului să ne dea o casă. Dumnezeu a ascultat rugăciunea şi am cumpărat terenul pe care este construită casa în care stăm.

Aveam un singur salar pentru că soţia nu lucre şi toată lumea se mira cum de pocaitu’ cu opt copii îşi face casă. Peste drum de noi era un vecin care avea 5 salarii  şi venea la noi să împrumute. Parcă Dumnezeu înmulţea banii ca undelemnul din vasele văduvei.

Înainte de a începe construcţia la casă am promis Domnului că dacă mă va ajuta să termin casa, uşa noastră va fi deschisă zi şi noapte pentru orcine va vrea să se roage.

Pâna la urmă aşa a şi fost.Timp de 15 ani în casa noastră a fost cerc de rugăciune.

N.M: Ne puteţi povesti experienţe pe care le-aţi trăit în acest grup de rugăciune?

C.V: Am avut o soră, Drăgoi, care a fost vindecată de cancer. Au fost botezaţi cu Duhul sfânt de-a lungul acestor ani aproape 300 de persoane. Un securist  asculta pe la poartă, ca să ne prindă, dar Dumnezeu a lucrat în aşa fel încât nu a auzit şi nu a văzut nimic din ce se întâmpla. Noi cântam şi ne rugam dar el nu auzea nimic. Eu cred că a fost Dumnezeu la lucru, pentru că am fost înştiinţaţi prin Duhul Sfânt că această lucrare va continua că este de la El. Peste ani acel securist s-a întors la Dumnezeu şi ne-a vizitat povestindu-ne despre “surzenia” şi “orbirea” pe care o avea atunci.

Cand privesc in urma nu pot sa multumesc destul Domnului pentru lucrarile minunate din viata familiei mele. Dau slava Domnului că toţi copiii au încheiat legământ cu Domnul. Mă numesc un bunic bogat pentru că am 27 nepoţi, şi mă rog ca şi ei să ajungă să-L cunoască pe acest Dumnezeu minunat.

Nicu Meister (N.M)

Faimos sau anonim

2 Cronici 9:1-12
Faimă=Renume, reputaţie, celebritate, notorietate, prestigiu
I. Pentru ce vrei să fi cunoscut?
-Solomon a fost celebru, datorită înţelepciunii, bogăţiei, arhitectura construcţiilor sale, nevestele sale, Dumnezeul lui unic.
-Noi pentru ce suntem cunoscuţi?
-Talentele noastre, ieşirile nervoase, minciunile sau gura slobodă.
a) Cunoscut pentru dărnicia ta.
-Vezi exemplul Mântuitorului pentru văduva săracă
-RVE şi misionarii din ţările lumii a treia
b) Cunoscut pentru focul mijlocirilor tale
-Imaginea lui Moise de pe munte cu mâinile ridicate şi momentul discuţiei lui cu Dumnezeu şi ştergerea din cartea vieţii.
c) Cunoscut pentru mărturia ta
-Primii creştini nu s-au sfiit să-şi declare credinţa, cu toate că ştiau ce-i aşteaptă…
-Ilie şi proorocii lui Baal
II.Unde vrei să fi cunoscut?
a) Cunoscut şi celebru în lumea fizică, materială
-David, cunoscut ca muzician, deşii era un cioban…
-În comunitatea protestantă poţi ieşii în evidenţă ca predicator bun, cântăreţ evanghelist, prooroc, dacă ocupi funcţii de răspundere sau dacă ai dar de vindecare, dar şi ca politician…
-Îşi mai aminteşte cineva cine a fost mis Univers în 2007, sau cine a câştigat premiul pentru cea mai bună interpretare masculină în 2005? Faima şi celebritatea în această lume sunt trecătoare şi oamenii uită repede de cei care au fost cândva pe val.
b) Cunoscut în lumea spirituală
-Rugăciunea ta zguduie iadul
-Numele tău este rostit cu teamă de demoni
-Vezi Matei 8:28 cei doi gadareni (Isus)
-Vezi Fapte 16:16 Sclava cu duh de ghicire (Pavel)
-Vezi Fapte 8:5 Filip
-Vezi Fapte 5:16 Petru şi umbra lui
-Vezi Luca 10:18 Cei 12 ucenici
-Vezi Fapte 19:13 Exorciştii iudei (Fii lui Sceva)
Cine vrei să te aplaude? Cerul sau mass media?
Unde vrei să fie amintit numele tău? Pe posturile de radio, în ziare şi pe internet sau în adunările cereşti lăudat de îngeri, aclamat de arhangheli şi elogiat de Dumnezeu ca Iov?
III. Cum să fi cunoscut
-Orice sportiv, om de afaceri sau muzician nu ajunge cunoscut peste noapte.În spatele prestigiului său, stau ore de muncă, transpiraţie şi antrenament.
-Pentru ca forţele întunericului să-ţi recunoască autoritatea, ai nevoie de timp petrecut cu antrenorul şi maestrul divin.
-E nevoie de experienţe dureroase unde voinţa va trebui frântă şi interiorul modelat.
-E nevoie de eşecuri şi văi adânci ca mai apoi să te poţi bucura de priveliştea de pe vârful munţilor.
-Alegerea de a fi cunoscut în lumea spirituală, necesită perseverenţă şi trecerea testelor aşezate de Dumnezeu, pentru a fi promovat de la nivelul de începător la cel de avansat.
-David şi-a demonstrat dibăcia de războinic prin biruinţele purtate.
-Solomon a început ascendenţa atunci când a cerut lui Dumnezeu înţelepciune.
Nicu Meister