Adevăruri rostite de Florin Ianovici

În urma postării clipului şi a articolelor cu şi despre pastorul Florin Ianovici, am realizat un schimb de emailuri cu domnia sa, din care spicuiesc unele gânduri care, cred eu, nu ar trebui să rămână uitate la mine în calculator, ci ar trebui lecturate de cât mai multă lume. Dacă vă întrebaţi de ce, răspunsul îl veţi găsi în cuvintele rostite de dumnealui.

Pentru publicarea acestor rânduri am primit aprobarea autorului.

Imi iubesc biserica cu dragostea unei mame disperate.M-as face maturator in biserica daca as sti ca prin aceasta inca unul s-ar intoarce la Hristos.

Anul acesta am cerut confirmarea si am anuntat ca timpul „Ianovici” e pe ultima suta de metrii.Pentru ca biserica are nevoie de suflu sfant, curaj si dedicare.Am ridicat doi tineri pe care intentionez sa îi fac pastori.

Dragostea nu se alege din 4 in 4 ani.E pe viata.De aceea i-am asigurat ca nu plec din Betel.Doar ca voi cauta un colt unde sa stau discret in rugaciune.Oamenii au plans si m-au rugat sa renunt la ideea de a pleca peste 4 ani.

Dar stiu ca atunci cand puiul de vultur este aruncat din cuib si cade ca o ghiulea…intreaba disperat:”de ce mama?”…raspunsul e:”zboara puiule,zboara!”.Mi-e frica ca nu cumva altii sa nu mai zboare pe langa mine asa ca ii arunc din cuib in picaj.Vor deschide ei aripile…

Articole asemănătoare:

Impresii de la întâlnirea Cireşarii din Sibiu

Florin Ianovici renunţă la pastoraţie

Florin Ianovici la Sfânta Treime (SB)

Florin Ianovici ne lămureşte

Am primit un comentariu de la Baraian Lucia în care este prezentat un „email răspuns”  din partea pastorului Florin Ianovici referitor la afirmaţiile sale din interviul dat pe postul de radio Cireşarii, cu privire la renunţarea sa din funcţia de pastor. Aici este afirmaţia sa!


To: lucia baraian
Sent: Tue, March 1
6, 2010 4:59:39 AM
Subject: Re:

Draga Lucia!

Nu stiu daca am fost bine inteles.
Eu nu am renun
tat la pastoratie.M-am supus la vot si biserica mi-a dat 93%. Mi-e drag Betelul si am sa slujesc biserica pana Domnul va spune stop. Eu ma refeream la alegerile de la Cult. Eu nu doresc sa candidez la presedentia Bucurestiului. Si fac lucrul acesta cu lepadare de sine.Nu vreau sa creada nimeni ca urmaresc sa obtin vreo functie.Dar deja Dumnezeu face lucruri nemaintalnite si aproape ca sunt luat pe sus si impins spre o lucrare la nivel de tara.Am pus conditii imposibile si Dumnezeu le-a implinit.
Vom vorbi pe larg atunci cand voi vedea si ultima conditie implinita.
Dumnezeu e mare si El poate tot.Iar de renuntat nu poate fi vorba.Sunt hotarat sa fac tot ceea ce Dumnezeu imi spune. Dar sa o spuna El, nu omul.
Multumesc de incurajare.

Cu drag,
Florin Ianovici

Entuziasmul tinerilor păstori…

Rodica Botan ne încântă din nou cu o traducere care nu trebuie trecută cu vederea.

Pe vremea cind abia devenisem pastor si nu prea aveam experienta, un director de la pompe funebre m-a rugat sa tin un servici de inmormintare pentru un “homeless” (un vagabond fara casa si fara familie si prieteni). Inmormintarea urma sa fie intr-un cimitir nou afara din oras, unde pina atunci nu mai fusese nimeni inmormintat – acesta era primul mormint in acel cimitir.

Nu prea eram familiarizat cu acele locuri si m-am pierdut. Fiind si eu exact ca si ceilalti barbati, bineinteles ca n-am oprit sa cer directii, si am sosit la cimitir cu o ora mai tirziu decit ora stabilita. Groapa era deschisa inca si groparii stateau pe iarba si mincau. Caruta funerala nu mai era acolo. Mi-am cerut scuze groparilor pentru intirzierea mea. Si cum m-am uitat in groapa am vazut ca deja coborisera ceea ce eu am crezut ca era sicriul mortului si pusesera un capac peste el ca sa il protejeze de umezeala. Le-am spus lucratorilor ca nu-i tin mult, dar ca trebuie sa fac ceea ce este necesar sa fac. Groparii inca mincind, s-au adunat in jurul gropii.

Eram tinar si plin de entuziasm si mi-am golit inima si sufletul predicindu-le. Groparii au participat si ei cu “Lauda Domnului” si “Amen” si “Glorie Lui Dumnezeu.”. Asa ca m-am aprins si mai tare si am predicat…si am predicat…si ce le-am mai predicat…din Geneza pina la Apocalipsa.

Cind in sfirsit am incheiat serviciul, am spus o rugaciune si m-am indreptat catre masina. In timp ce-mi deschideam portiera, l-am auzit pe unul dintre lucratori…”In viata vietii mele n-am vazut asa ceva…si lucrez la sisteme septice de douazeci de ani…”

Interviu cu Vladimir Pustan

Vladimir Pustan este pastor, scriitor şi preşedinte al Fundaţiei “Cireşarii”. Este căsătorit cu Florica şi are patru copii: Vlăduţ, Emanuela, Beniamin şi Florin.

El este un pastor marcant pentru generaţia tânără din zilele noastre. Iubit de majoritatea evanghelicilor români, dar şi criticat în anumite perioade ale vieţii, pastorul Vladimir Pustan a rămas credincios lui Dumnezeu şi viziunii primite de la El. Este un model de perseverenţă, loialitate şi dedicare.

Vă invităm să citiţi un interviu provocator despre viaţa pastorului Vladimir Pustan, despre generaţia tânără din zilele noastre, dar şi despre momentele în care a fost criticat pentru acţiunile sale.

„M- am îndepărtat treptat de Dumnezeu. De la 16\17 ani, nu am mai mers la biserică, mama a mers singură. Nu am avut o viaţă păcătoasă, ci, pur şi simplu, nu mai mergeam la biserică pentru că nu- L mai simţeam pe Dumnezeu acolo, în biserică.”

„Tatăl meu era un om foarte milităros. Nu mă lăsa să mă joc, aveam program, orar pe perete. În privinţa  aceasta, am avut o viaţă foarte milităroasă, angrenată într-un program foarte strict. De aceea, acum,  nu mai suport nici un program strict.”