Cartea de vizită a unui păstor

O biserică avea nevoie de un păstor. Unul dintre membrii comitetului de conducere al bisericii şi-a propus să afle ce fel de slujitor îşi doreau colegii săi. De aceea, a scris o scrisoare de intenție ca fiind din partea unui pretendent la funcţia vacantă, şi le-a citit-o colegilor săi:

Domnilor, „Înţeleg că aveţi un post liber. Doresc să îmi depun cu această ocazie cererea de ocupare a postului. Deţin numeroase calificări pe care cred că le-aţi aprecia mult. Am fost binecuvântat cu darul predicării şi am avut succes ca scriitor. Mulţi oameni care mă cunosc afirmă că sunt un bun organizator. Am fost lider în multe locuri în care am lucrat.

Desigur, mi-au fost reproşate şi multe defecte. Am peste 50 de ani, dar nu am predicat niciodată în acelaşi loc timp mai mult de trei ani. De câteva ori am fost nevoit să părăsesc oraşul, după ce predicile mele au provocat tulburări şi revolte în masă. Trebuie să recunosc că am fost închis de trei sau de patru ori, deşi nu consider că am făcut ceva rău.

Starea mea de sănătate nu este foarte bună, dar cred că mai am o vreme de trăit. De-a lungul timpului, am fost implicat în diferite activităţi comerciale, care m-au ajutat să supravieţuiesc din punct de vedere financiar. Bisericile în care am predicat până acum au fost de regulă mici, deşi erau situate în oraşe mari.

Nu m-am înţeles prea bine cu liderii religioşi din oraşele în care am predicat. De fapt, unii dintre aceştia chiar m-au ameninţat, m-au atacat în justiţie, sau m-au agresat fizic.

Memoria mea nu este foarte bună. I-am uitat complet pe mulţi oameni pe care i-am botezat. Totuşi, dacă mă veți angaja, voi face tot ce îmi va sta în puteri pentru a deservi comunitatea voastră religioasă, chiar dacă voi fi nevoit să muncesc pentru a-mi câştiga traiul.”

După ce le-a citit această scrisoare, membrul comitetului bisericesc şi-a întrebat colegii dacă erau interesaţi de cel care a scris-o. Aceştia i-au răspuns la unison că persoana respectivă nu era potrivită pentru biserica lor. Nu numai că nu erau interesaţi de un preot cu sănătatea precară, orgolios, generator de necazuri, cu memoria şubredă, şi peste toate, fost puşcăriaş, dar s-au simţit chiar insultaţi de dorința acestuia de a fi angajat.

Membrii comitetului l-au întrebat atunci pe colegul lor care era numele celui care a depus cererea.

Acesta le-a răspuns: Apostolul Pavel.

Reclame

Sunt eu un spermologos?

Studiez un curs de execeză pe cartea Faptele Apostolilor, al fratelui John F. Tipei, unde printre multele lucruri interesante am găsit o traducere foarte bună a cuvântului PALAVRAGIU, folosit de atenieni pentru a-l eticheta pe Pavel „Ce vrea să spună palavragiul acesta? „ Fapte 17:18

Cuvântul palavragiu este traducerea lui spermologos. Sensul literal este “culegător de seminţe” sau „adunător de resturi organice” (hoituri). A fost utilizat şi pentru fiinţe umane, cerşetori care se hrăneau cu resturile pe care le găseau la gunoi. În al treilea rând, termenul a fost utilizat pentru învăţătorii care nu aveau idei originale, ci plagiau. Aceştia culegeau câte o idee de ici colo şi le “vindeau” altora ca propriile lor idei.

Câţi spermologoşi sunt in spaţiul virtual? Dar în bisericile noastre? Dar noi? Dar eu? Sunt eu oare un adunător de resturi, sau mă hrănesc doar cu hrană proaspăt preparată în bucătăria proprie?

Aş vrea să NU fiu un spermologos, lipsit de originalitate, pescuind ideile altora, ducându-mă apoi pe piaţa lumii cu eticheta purtătoate de propriul nume, spre vânzare. Nu vreau să fiu un plagiator, unul care împrumută idei de la alţii, le dezamorţeşte puţin în microundele propriei gândiri şi apoi le oferă lumii ca reţetă originală, născută în maternitatea propriilor neuroni.