Daniel Brânzei îl consideră pe Țon un pericol…

Fratele Iosif a luptat alături de tatăl meu și cei din generația lui pentru libertate religioasă și pentru trezirea care a fost atunci. Eu eram prea mic ca să lupt, dar nu prea mic ca să simt represaliile. Pentru că am fost un fel de copil al familiei Țon am luat de două ori nota șapte la purtare în anii de Seminar…

Sunt mult mai îngăduitor cu cei care au fost slabi sub comunism. Cred că este influența familiei Wurmbrand asupra mea.

…și sunt mult mai categoric cu greșelile de acum ale fratelui Iosif. Este normal să fiu așa pentru că este în joc Evanghelia și soarta a mii de naivi care se pot rătăci (,,sminti“, cum spune prietenul meu, preotul ortodox Cornel Avramescu).

Mișcarea la care a aderat cu deliberată energie fratele Iosif este una din imagesrătăcirile vremurilor din urmă. Sub masca supersfințeniei se strecoară învățături nimicitoare. Noii ,,apostoli“ și ,,profeți“ ai mișcării din așa zisa a doua Reformă, își asumă dreptul de a lansa ,,revelație nouă“, nescrisă pe paginile Scripturii. Ei scriu astfel un al treilea Testament, sub inspirația unui duh care numai Duhul Sfânt nu e. Chiar dacă un înger din cer ar veni cu a altă Evanghelia, tot Anatema aș striga alături de apostolul Pavel.

Cel mai dureros au reacționat frații penticostali, pentru că fratele Iosif îi încurajează acum tocmai pe extremiștii pe care ei au încercat să-i reducă la tăcere, oamenii cu ,,revelații personale puse deasupra Scripturii“ și imposibil de încadrat într-o disciplină a Bisericii locale.

Baptiști l-au ,,caterisit“ pe fratele Iosif și l-au îngropat în tacere. Din păcate și ei se vor vedea forțați să se confrunte cu elucubrațiile propovăduite astăzi de fratele Iosif, care dă târcoale și bisericilor lor, pentru că nu a renunțat să se autointituleze ,,baptist“.

Deși am multe motive să-i fiu recunoscător fratelui Iosif, n-o voi face printr-o tăcere în care dânsul să se creadă acceptat și autorizat să vorbească în numele baptiștilor români din America.

Sunt în situația unui fiu care își vede tatăl cuprins de febra unei boli incurabile și foarte molipsitoare. Nu pot să nu strig: ,,Stați departe de tatăl meu!“ oricât de nenaturală și nerecunoascătoare ar părea de la distanță atitudinea mea.

Omul Iosif Țon îmi este azi la fel de drag ca și altădată. Învățătorul Iosif Țon a ajuns însă astăzi un pericol. Nu-i pot recomanda învățătura și nu-i pot primi părtășia.

Deplâng că eu, un fost elev, trebuie să mă rog pentru trezirea și pocăința dânsului.

1 februarie 2014 – Daniel Brânzei

Materialul este preluat de pe http://newsnetcrestin.blogspot.ro/2014/02/daniel-branzei-invatatorul-iosif-ton.html

Un sat din Slobozia s-a penticostalizat

Ziarul de Iaşi scrie un articol despre „Satul pocaitilor”.

Autor: Cristina LUCACI
Data publicarii: 24/02/2010

Pastorul penticostal, consilierul Dumitru Acatrinei si directoarea scolii spun ca trecerea la cultul penticostalilor a redus mult infractionalitatea si alcoolismul si a contribuit la civilizarea oamenilor. „Acum, in comparatie cu 1990, cind erau si violuri, si crime, lucrurile s-au schimbat radical. Atunci, nimeni nu putea intra in sat. Era ca in tribul salbatic”, spune pastorul Virgil Badarau. La Voinesti, in crisma se bea suc, in schimb oamenii fac multi copii, caci pocaitii resping contraceptia n partea buna e ca ii trimit la scoala.

Peste 2.000 de romi s-au convertit la Slobozia – Voinesti la religia penticostala. Doar aproximativ 400 sint majori. Din 1990, comunitatea s-a schimbat mult. Satenii care s-au pocait recunosc ca viata lor si obiceiurile sint altfel. E surprinzator cum romii de la Slobozia au trecut in numar mare la cultul penticostal. Asta a insemnat renuntarea la un mod de viata definitoriu pentru comunitatea roma. De exemplu, au renuntat la petreceri si dans, nepermise de biserica penticostala. La magazinul alimentar din sat, baietii de virsta insuratului, sau chiar mai mari, joaca biliard, iar pariuri mai pun din cind in cind pe un pahar de suc, de altfel singura bautura care ii acompaniaza. De la o poarta la alta, se saluta reciproc cu „Pace, frate!”. Un fapt demn de apreciat este ca, in plus, isi trimit copiii la scoala in numar mare, fapt confirmat de altfel atit de directorul scolii, cit si de consilierul local rom ori de pastorul bisericii. Daca inainte de 1990, spun adultii, crimele si violurile se mai petreceau si rar se incumeta sa intre cineva in satul lor, acum sint oameni potoliti, cu frica lui Dumnezeu.

Chiar de la intrarea in sat, drumul nepietruit te atentioneaza ca este indicat sa porti niste bocanci, sau chiar cizme de cauciuc, pe ulitele laturalnice, si chiar in curtile oamenilor. Acum este mai bine, spun satenii, pentru ca la sfirsitul anului trecut s-a mai aruncat pietris. Desi acum nu se mai vad urmele sale, satenii spun ca macar pot merge pe drum. Sint oameni simpli, cu multi copii, cu o conditie materiala precara. Localitatea Slobozia aduna peste 3.000 de sateni, mare parte de etnie roma, dintre care cei mai multi, in proportie de 70-80%, sint convertiti la religia penticostala. Sint romi romanizati, nu au straie traditionale. Traiesc atit din alocatia copiilor cit si din comertul ambulant prin tara. Sint imbracati saracacios, dar sint omenosi si se respecta intre ei. Cei convertiti isi amintesc acum cit de mult i-a schimbat pocainta. Insusi pastorul pretinde acum ca viata sa a luat o alta turnura dupa ce s-a convertit.

Virgil Badarau, pastorul bisericii penticostale de aici, este liderul rom al comunitatii din Slobozia. El i-a ajutat pe sateni sa-si schimbe stilul de viata incepind chiar cu sotia si cu parintii sai. Acum, cind isi povesteste viata, o face ca si cum ar spune o pilda plina de miracole, ca in povestile biblice. Are 47 de ani si s-a convertit in urma cu 23 de ani. S-a casatorit timpuriu, pe cind avea 18 ani.

Cititi continuarea  aici!