Povestea unei viziuni

Am găsit pe blogul lui Teofil un film de scurt metraj care m-a cucerit. A primit Oscarul în 2003, este regizat de polonezul Tomasz Baginski şi realizat de studioul polonez Platige. Pentru a-l înţelege pe deplin l-am urmărit de mai multe ori. Este un film extraordinar care în câteva minute prezintă naşterea unei biserici. Veţi putea desluşi pe rând paşi ca: visul, viziunea, împărtăşirea viziunii, reacţiile altora la viziunea ta, rugăciunea pentru proiectul care te frământă, transformarea viziunii în realitate, contopirea viziunii cu vizionarul.

Vă invit să comentaţi după vizionare!


Dalta aşteptării

Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului. Plângerile lui Ieremia 3:26
Aşteptarea te formează.Nu-i aşa că e greu să aştepţi rezultatele unui examen, sau răspunsul unui angajator?Indiferent de ceea ce faci, gândurile îţi aleargă ca nişte cai nărăvaşi în acelaşi loc.Oare voi trece acest examen? Ce rezultate voi avea? Am profilul pe care şi-l doreşte patronul respectiv?
Aduci înaintea Domnului de o vreme bună o persoană sau o problemă anume şi Dumnezeu îţi spune prin cuvântul său că este bine să aştepţi în tăcere.Este chiar aşa de simplu să aştepti? Dar să aştepţi în tăcere? Frământările care ne macină în perioada aşteptării fie că vrem să o recunoaştem sau nu, ne formează. Cioplesc din noi lutul nerăbdării, lăsând să se vadă frumuseţea infinită a omului plăcut lui Dumnezeu.Ce se întâmplă dacă nu mai ai răbdare să aştepţi şi scoţi pâinea din cuptor înainte de vreme?Te trezeşti cu un gust străin, amar, un aluat care nu te hrăneşte, pentru că nu l-ai lăsat suficient timp în cuptor.
Vai ce plină e lumea de oameni cărora le este greu să aştepte! Scot repede pâinea din cuptor pe jumătate crudă şi apoi se miră de ce nu o pot mânca… Tineri care nu mai aşteaptă ziua nunţii şi se hrănesc cu aluatul care le produce apoi durere şi suferinţă. Oameni “ai lui Dumnezeu” care refuză lucrarea aşteptării în viaţa lor şi care încearcă să-l “ajute” pe Stăpân să-şi ducă planul la îndeplinire. Aceste eforturi disperate de a da o mână de ajutor lui Dumnezeu, sfârşesc în amărăciune şi chiar în depărtare de planul divin.
Isus a trăit 33 de ani aşteptând acea zi măreaţă, în care a fost infăptuită răscumpărarea noastră.Avraam a aşteptat 100 de ani ca să aibe copii de la soţia lui Sara.Oare de ce nouă ni se pare atât de greu să aşteptăm împlinirea planurilor divine în viaţa noastră?
Dumnezeu are ceasul lui! Ar fi bine să-l fixăm şi pe al nostru după ora Lui, să nu ne trezim ca şi Maria Spunându-ni-se: “Nu Mi-a venit încă ceasul…” Ceasul Mariei era ca şi al nostru, înaintea ceasului divin.
Nicu Meister