Versetul zilei (7)

Dimineaţa este un timp deosebit de important al zilei. Niciodată să nu începi o nouă zi până nu te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu, nici să nu priveşti la faţa altora până n-ai privit-o pe a Lui. Să nu te aştepţi să fii victorios, dacă-ţi începi ziua numai în puterea ta.

Începe-ţi lucrul de zi cu zi după ce ai fost influenţat de câteva momente liniştite de meditaţie între inima ta şi Dumnezeu. Nu te întâlni cu alţii, nici chiar cu membrii familiei tale, înainte să te fi întâlnit cu marele Oaspete şi onoratul Tovarăş al vieţii tale – Domnul Isus Hristos.

Întâlneşte-te doar cu El singur, în mod regulat, având Cartea Lui de sfătuire deschisă înaintea ta. Înfruntă apoi treburile zilnice, şi pe cele unice, responsabilităţile de zi cu zi, cu înnoită influenţă şi control al caracterului Său asupra tuturor acţiunilor tale.

Cei care au realizat cel mai mult pentru Dumnezeu în această lume sunt cei care au fost găsiţi pe genunchi dis-de-dimineaţă. De exemplu, Matthew Henry stătea în părtăşie cu Dumnezeu în biroul lui de la 4:00 la 8:00 dimineaţa în fiecare zi. Apoi, după micul dejun şi un timp de rugăciune cu familia, se întorcea în biroul lui unde rămânea până la prânz. După masa de prânz, scria până la orele 16:00 şi apoi petrecea restul zilei vizitându-şi prietenii.

Philip Doddridge, referindu-se la cartea sa Cel ce prezintă familia, scoate în evidenţă diferenţa dintre a te trezi la 5:00 şi a te trezi la 7:00. El a realizat că o creştere a zilei de lucru cu 25% este echivalentă cu a adăuga zece ani de lucru la viaţa ta într-o perioadă de patruzeci de ani.

Comentariul asupra Bibliei al lui Adam Clarke a fost scris în principal în primele ore ale dimineţii. Notele lui Barnes, un popular şi folositor comentariu scris de Albert Barnes, a fost de asemenea rodul orelor matinale. Şi Schiţele lui Charles Simeon au fost scrise în cea mai mare parte între 4:00 şi 8:00 a.m.

Mterialul face parte din devoţionalul „Izvoare în deşert”  scris de L.B. Cowman tradus de Ana şi Daniela Domainschi, oferit prin amabilitatea familiei Horen şi Virginia Braşov.

Anunțuri

Versetul zilei (4)

Ca ploaia să curgă învăţăturile mele, ca roua să cadă cuvântul meu, ca ploaia repede pe verdeaţă, ca picăturile de ploaie pe iarbă! Deuteronom 32:2

Cuvintele acestea aparţin lui Moise şi sunt de fapt versurile unei cântări compuse de el şi prezentate înaintea poporului înainte de a-l prezenta pe Iosua ca succesor al său şi cu puţin timp înainte de a primii decizia divină de a nu face parte din cei care vor intra în ţara promisă.

Este un preambul a ceea ce doreşte să spună despre Iehova. Este o dorinţă sinceră a inimii lui ca tot ceea ce va rosti să fie primit aşa cum primesc plantele roua şi ploaia după un timp de secetă şi lipsă a apei. Plantele dornice de apă din flora pustiului, asimilează acest „aur transparent” vital pentru supravieţuirea lor,  cu o viteză uimitoare.

Cu toţii ne dorim ca sămânţa aruncată să cadă într-un pământ bun şi să dea rod. Vrem ca ceea ce rosteşte gura noastră să pătrundă adânc în inima necredinciosului şi să-l frământe până când ia decizia corectă. Dar din păcate nu este întodeauna aşa. Învăţăturile care le dăm, prin viu grai sau prin purtarea noastră, trec de cele mai multe ori ca vântul printre ramuri şi nu influenţează cu nimic omul vizat.

Dorinţa din acest verset, de a fi primite învăţăturile Scripturii pe care le rostim, trebuie însoţită de rugăciune şi de o puternică dorinţă de salvare a celor care sunt ţintele noastre în mărturisirea evangheliei. Setea după cuvintele Bibliei nu vine decât în urma conştientizării acestei necesităţi.


Un verset pe zi (2)

Da, veţi ieşi cu bucurie şi veţi fi călăuziţi în pace. Munţii şi dealurile vor răsuna de veselie înaintea voastră, şi toţi copacii din câmpie vor bate din palme.Isaia 55:12

Promisiunea că vom ieşi cu bucurie din necazurile prezentului ne mângăie inimile întristate. Natura va participa la bucuria noastră şi ne va acompania simfonia mulţumirii.

Nu ştiu cum bat copacii din palme, dar ştiu că bucuria, admiraţia sau preţuirea cuiva poate fi  manifestată în acest mod. Sunt biserici unde este permis acest gest, dar unele îl condamnă pe motiv că este lumesc. Argumentul este asemănarea cu lumea care ovaţionează actorii şi interpreţii la scenă deschisă cu bătăi din palmă, fluierături şi chiote de bucurie. Nu vreau aici şi acum să dezbat acest subiect, doresc doar să amintesc de umanitatea gestului. Munţii sau văile nu vor bate niciodată din palme la propriu, dar oamenii o pot face.

„Ve-ţi fi călăuziţi în pace” este o sintagmă care aruncă o lumină pozitivă asupra viitorului. Se poate să ai parte şi de călăuzire în nelinişte şi tulburare. Această călăuzire este oferită de cei care prin mijloace neortodoxe îţi ghicesc viitorul. În urma acestor şedinţe de povăţuire interioară, sufletul este într-o continuă frământare şi tulburare datorită accidentului care urmează să-l ai, serviciului pe care o să-l pierzi sau a membrului din familie care îţi va face o supărare mare. Acesta nu este un viitor luminos. Singurul care ne poate oferii un viitor strălucitor este Dumnezeul care ne-a creat.